Aboneaza-te la newsletter



Contact

Zalău, Piaţa 1 Decembrie 1918, nr. 11, Sălaj, România

0260/612870

0260/612870



Rememorări


Filosofia ca exerciţiu clandestin

Filosofia ca exerciţiu clandestin


Decembrie 2016


Autor: Ioan F.Pop



S-au împlinit recent o sută de ani de la naşterea celui mai discret filosof care a trăit în spaţiul nostru mioritic (s-a născut chiar la Zalău, de unde binemerită o reverenţă) – Alexandru Dragomir. Discreţia şi solitudinea lui s-au manifestat în total contrast cu înzestrările lui filosofice, pe care le-a exersat într-o austeritate de anahoret. El cultiva meditaţia filosofică doar pentru sine, nelăsînd să răzbată în afară nici un element din demersul său cogitabund. A practicat filosofia ca pe o recluziune ultimă a fiinţei, ca pe o ripostă tăcută la gregaritatea şi marasmul din jur.  Orice exerciţiu filosofic mobilizează valenţele gîndirii nu doar pentru el însuşi, ci şi pentru dialogul (scris) cu alte gîndiri, cu limitele şi n citeste tot [...]

Redescoperire  și surpriză

Redescoperire și surpriză


Decembrie 2016


Autor: Viorel Tăutan



Motto: „Aux âmes bien nées, la valeur n’attend               point le nombre des années”.*           (Pierre Corneille, Le Cid)  În urmă cu vreo cincisprezece ani, când mă prinsese microbul epidemic numit internet, mi-am impus, în dispută cu bătrânul Cronos, o etapă de căutare a câtorva dintre foștii colegi din perioada stagiului militar, a studiilor medii și a celor superioare, și pe care nu-i mai întâlnisem de atunci, sau dacă ne intersectaserăm căile, nu avusesem răgazul depănării torențialelor amintiri, cum se întâmplă. Printre aceștia, speram să-l găsesc pe unul dintre cei mai agreabili prieteni, despre care aflasem că traversase Atlanticul, emigrând din motive ale căror argumente nu le știam. C citeste tot [...]

Regăsirea

Regăsirea


Noiembrie 2016


Autor: Viorel Tăutan



(scurte conversații la răspântii de timp cu generalul în rezervă Alexandru Grecu) „Am fost în slujba patriei şi a drapelului armatei  române, nu a conducătorilor politici”.  Pe Sandu Grecu l-am revăzut după mai bine de 50 de ani. O întâmplare aparent banală a provocat regăsirea. Călătoream cu trenul spre capitala ţării în acelaşi compartiment cu o doamnă între două vârste. Am legat o conversaţie banală, cum se obişnuieşte în asemenea împrejurări. Aflând că sunt din Jibou, mi-a mărturisit că mergea la Bucureşti invitată la nunta fiicei unui domn general, Alexandru Grecu, originar din orăşelul sălăjean. Un val de căldură mă inundase brusc. Fireşte că-l cunosc, m-am entuziasmat. Şi, pentru că aveam citeste tot [...]