Aboneaza-te la newsletter



Contact

Zalău, Piaţa 1 Decembrie 1918, nr. 11, Sălaj, România

0260/612870

0260/612870



cinema


Reeditări filmice (VII)

Reeditări filmice (VII)


Decembrie 2017


Autor: Ioan-Pavel Azap



Moara cu noroc (2)    Nuvela lui Ioan Slavici, Moara cu noroc, a fost adusă pe marele ecran în 2017, în regia lui Marian Crişan, care semnează şi scenariul, act temerar dacă ne raportăm la capodopera lui Victor Iliu din 1957, La „Moara cu noroc”, despre care am scris în numărul anterior al revistei. Filmul lui Iliu este una dintre capodoperele cinematografiei române şi un model de transpunere pe marele ecran a unei opere literare la rândul ei de excepţie. Evident că o abordare cinematografică în maniera clasicizantă a lui Iliu nu mai este posibilă, sau nu este recomandabilă: ar fi ori redundantă, ori pur şi simplu desuetă ca limbaj cinematografic, tot prin, în primul rând, raportare la ediţia cinematografică „princeps”. Marian C citeste tot [...]

Filmografiile Simonei: Brothers of the Wind (2015)

Filmografiile Simonei: Brothers of the Wind (2015)


Decembrie 2017


Autor: Simona Ardelean



În mitologiile asiatice, la început a fost oul a cărui coajă de deasupra a dat naștere bolții cerești, iar cea de dedesubt pământului. Din oul care se crapă, dogmatic, barbian, la începutul filmului Brothers of the Wind, în regia lui Gerardo Olivares și Otmar Penker, iese un pui. Imaginea se focalizează pe pieptul lui, neajutorat, plin de puf rozaliu și-i vedem detaliile anatomice ale aripilor ca-ntr-un documentar de pe National Geographic (marcă distinctă a stilului lui Olivares). Stângăcia începuturilor înduioșează. Numai că puiul e un pui de vultur a cărui vedere din înalt, panoramică, deschide filmul. Dedesubt sunt stâncile care par abrupte, insurmontabile. Povestea care ni se spune prin glasul unui narator mai degrabă martor decât protagonist citeste tot [...]

Anticamera gloriei

Anticamera gloriei


Decembrie 2017


Autor: Alexandru Jurcan



Ce se află în anticamera gloriei? De cele mai multe ori tronează infernul vieții, mizeriile cotidiene, truda, compromisurile. Din când în când, regizorii simt nevoia să abordeze statuile geniilor, să demitizeze cu respect și tandrețe. În 2004, Mick Davis lansează filmul Modigliani, în care joacă Andy Garcia (Modi) și Elsa Zylberstein (Jeanne).  Modigliani s-a născut la Livorno în 1884. A avut o sănătate șubredă (tuberculoasă a meningelor), s-a drogat, a băut, a suferit, a pictat, s-a împrietenit cu Brâncuși, a avut o relație tumultuoasă și inegală cu Jeanne (cu care a avut o fetiță), s-a certat mereu cu Picasso, s-a întâlnit cu Renoir, dar și cu Gertrude Stein etc. În anumite momente își recunoștea egoismul și fuga perpetuă cu s citeste tot [...]

Reeditări filmice (VI)

Reeditări filmice (VI)


Noiembrie 2017


Autor: Ioan-Pavel Azap



La „Moara cu noroc” (1) Până la La „Moara cu noroc” (premiera: 26 ianuarie 1957), al lui Victor Iliu, ecranizare exemplară a nuvelei lui Ioan Slavici La moara cu noroc, filmele româneşti de luat în seamă (avem în vedere doar lungmetrajele de ficţiune) erau extrem de puţine, putând fi numărate pe degete. Părea, în această situaţie, că este simplu să faci performanţă pe un teren gol, însă... Pentru a depăşi conjunctura politică, pe de o parte, trebuia voinţă, abilitate şi, mai ales, viziune; viziune care, pe de altă parte, nu prea putea să existe în lipsa tradiţiei. Toate aceste carenţe, Victor Iliu le depăşeşte prin vocaţie şi tenacitate. Dar, deşi „cheie de boltă în istoria filmului românesc, La «Moara cu noroc» n-a citeste tot [...]

Filmografiile Simonei: Miere (2010)

Filmografiile Simonei: Miere (2010)


Noiembrie 2017


Autor: Simona Ardelean



„În seri de vară-albastre voi merge pe poteci, Să calc mărunte ierburi, să fiu împuns de grâie”.  (Arthur Rimbaud, Senzaţie, trad. de Andrei Răutu)   „Suspendată între cer și pământ este lumea viselor. Iar visele nu se comunică, fiule”, îi spune tatăl lui Yusuf (Bora Altas), protagonistul filmului Miere în regia lui Semih Kaplanoglu. Suspendată între cer și pământ e făptura tatălui, care atârnă de frânghia pe care a legat-o pentru a ajunge la stupii cu miere. Între pământ și cer plutește figura arhanghelului Gavriil pe care femeile îl invocă în rugăciune. În ciutura fântânii care coboară spre pământ, se oglindește luna pe care Yusuf o tulbură. Suspendată între cuvânt și citeste tot [...]

Anatomia generozității

Anatomia generozității


Noiembrie 2017


Autor: Alexandru Jurcan



Rareori am întâlnit în literatură un personaj mai pregnant decât Emerenc din romanul Ușa de Magda Szabó, apărut în 1987, tradus la noi de Andrei Dósa (Editura Allfa, 2015). Scriitoarea (1917-2007) a avut interdicție de publicare vreo zece ani, iar premiul Baumgarten din 1949 i-a fost retras din motive politice. După reabilitare, cărțile sale au fost traduse în multe limbi și a primit chiar Prix Femina Etranger. Magda Szabó crede că treaba scriitorului este să-i facă pe oameni „să deschidă bine ochii atunci când au luat-o pe un drum greșit”. Romanul Ușa (semi-autobiografic, deoarece Magda a avut în realitate o menajeră) dezvăluie relația complexă dintre o scriitoare și menajera Emerenc, care nu avea încredere în nimeni, muncea pe brân citeste tot [...]

Reeditări filmice (V)

Reeditări filmice (V)


Octombrie 2017


Autor: Ioan-Pavel Azap



Ciuleandra (2) Adulat sau contestat, Sergiu Nicolaescu (n. 1930, Târgu Jiu – m. 2013, Bucureşti; inginer de formaţie) rămâne şi în prezent regizorul român cel mai prolific şi cu cel mai mare succes de public, poziţie de pe care e greu, dacă nu chiar imposibil de detronat: peste 60 de lungmetraje realizate într-o carieră de peste patru decenii. Cunoscut, uneori şi recunoscut, pentru filmele sale istorice de mare montare sau pentru peliculele de acţiune, acestea din urmă calchieri lejere după filmele americane de gen, se uită sau se ignoră faptul că Sergiu Nicolaescu, autodidact într-ale regiei, a debutat cu filme experimentale care s-au bucurat de succes festivalier şi de prestigioase premii internaţionale, cum ar fi Primăvară obişnuită (196 citeste tot [...]

Filmografiile Simonei Farul orcilor (2016)

Filmografiile Simonei Farul orcilor (2016)


Octombrie 2017


Autor: Simona Ardelean



Gerardo Olivares e un regizor-poet, un regizor explorator. A călătorit în lumea întreagă, filmând documentare pentru National Geographic și Discovery Channel. Ceva din abilitatea sa antrenată de a vedea spectacolul lumii în toată gingășia, dar și ironia sa, s-a transferat în filmele pentru care acum este cunoscut: La Gran Final (2006), o comedie despre încercările unor triburi care trăiesc în afara lumii moderne de a vedea un meci de fotbal, Entrelobos (2010), un film despre un copil care a vieţuit alături de lupi vreme de 12 ani sau Brothers of the Wind (2015), în care un alt copil încearcă să salveze viaţa unui vultur care a căzut din cuib. Farul Orcilor (El faro de las orcas) păstrează viziunea documentaristului și a iubitorului de natură, repo citeste tot [...]

„Zile pătate cu sânge”

„Zile pătate cu sânge”


Octombrie 2017


Autor: Alexandru Jurcan



De când a apărut filmul lui Radu Jude (Țara moartă), comentariile s-au înmulțit, apele s-au tulburat. Un documentar incomod, un fel de „cine uită trecutul, riscă să-l retrăiască”. Apoi te întrebi: a fost posibil? Românii să fi fost ei capabili de asemenea cruzimi? E vorba de Holocaustul românesc, desigur. Filmul e realizat după fotografiile lui Costică Acsinte, iar comentariul (rostit de însuși Jude) e luat din jurnalul doctorului evreu Emil Dorian. Pozele sunt însoțite de coruri militare, patriotice, care par ironice în acel context al ororilor inimaginabile din „zilele pătate cu sânge”. Jurnalul lui Dorian relatează exclusiv nebunia crimelor, uciderea evreilor, pogromul din Iași, trenurile morții, vina lui Octavian Goga, afirmația ciudată citeste tot [...]

Filmografiile Simonei: The Circle (2017)

Filmografiile Simonei: The Circle (2017)


Septembrie 2017


Autor: Simona Ardelean



Minimalismul unuia dintre posterele care prezintă filmul The Circle a funcţionat ca un impuls vizual pentru vizionarea sa. Un cerc-amprentă – ca un fel de labirint fără ieșire, fiindcă roșul din firul Ariadnei e disipat în însăși construcţia acestuia – lasă loc presupunerilor și aţâţă curiozitatea posibililor spectatori printr-un tag-line: cunoașterea e bună, dar să știi totul e și mai bine. Dedesubt, o adresă de web te trimite la site-ul pe care cei care se ocupă de marketingul filmului l-au creat. Acolo poţi vedea trailerul, un sinopsis, numele producătorilor, al regizorului (James Ponsoldt), distribuţia rolurilor, numele autorului romanului de la care filmul pornește (Dave Eggers), o galerie de imagini. Dar pentru că am început cu imagine citeste tot [...]

Reeditări filmice (IV)

Reeditări filmice (IV)


Septembrie 2017


Autor: Ioan-Pavel Azap



Ciuleandra (1) Liviu Rebreanu (1885-1944) a fost unul dintre primii scriitori români care a intuit potenţialul cinematografului şi care s-a implicat în destinele celei de-a şaptea arte. Potrivit lui Niculae Gheran, biograful scriitorului, Rebreanu este „primul scenarist al filmului românesc” [1]. Primul său scenariu, Vis năprasnic (1912), nu a văzut lumina ecranului, abia următorul, Ghinionul, fiind transpus pe peliculă (1913) în chiar regia prozatorului (filmul nu s-a păstrat). Între anii 1912-1913, Rebreanu a fost consilier la Casa de Producţie „Filmul de artă Leon M. Popescu”, iar între 1920-1930 se afirmă cu publicistică teatrală şi de film în revista „Cinema”. În 1930, ca director al Direcţiei Educaţiei Poporului, elaborează r citeste tot [...]

Labirintul umilințelor

Labirintul umilințelor


Iulie 2017


Autor: Alexandru Jurcan



Scriitorul Auguste Le Breton (1913-1999) a ajuns la orfelinat la vârsta de 8 ani. Încearcă două evadări: la 11 și la 12 ani. Unde voia să meargă? Tocmai în America. A fost transferat la Centrul de educație supravegheată. Mai târziu a fost muncitor, iar în timpul războiului s-a ocupat de pariuri, fiind un bookmaker pasionat.  Scrierile sale despre „casa de educație supravegheată” au trezit interesul regizorului Christian Faure, care a realizat în 2008 filmul Les hauts murs / Ziduri înalte, cu Emile Berling în rolul lui Yves. Mai joacă și Carole Bouquet, Michel Jonasz, Catherine Jacob. Orfelinatul e un infern, cu umilințe, bătăi, cruzime, joc de zaruri, cu sala de mese drept platformă de alte înfruntări, cu dormitorul sordid, carcera, alcool citeste tot [...]

Filmografiile Simonei: The Correspondence (2016)

Filmografiile Simonei: The Correspondence (2016)


Iulie 2017


Autor: Simona Ardelean



Uneori, dar foarte rar, mă uit la filme luând notiţe. Exact așa cum unii oameni citesc luând notiţe sau însemnând pe marginile paginilor ulterioare punţi de legătură, subliniind pasaje în chei de interpretare, inserându-se copilărește: eu! eu! în opera altcuiva. Partea cu notiţele la film e un truc pe care-l folosesc în cazul filmelor labirint, al celor care te ademenesc să le revezi. La Tornatore, și mai ales în ultimele sale creaţii, funcţionează mereu. La The Correspondence am mâzgălit vreo patru pagini. Desigur, asta nu-l face să fie un film care să ţină la distanţă lumea. Pentru că subiectul e unul frumos, încercat și de alţii, dar poate într-o notă mai puţin detectivistică. Nu știu de ce, dar mi-a dat impresia că recitesc T citeste tot [...]

Reeditări filmice (III)

Reeditări filmice (III)


Iulie 2017


Autor: Ioan-Pavel Azap



Năpasta (2) A doua ecranizare a Năpastei lui I.L. Caragiale – după cea din 1928, care nu s-a păstrat – este realizată în 19821 de către Alexa Visarion, tot sub titlul Năpasta. Important regizor de teatru al perioadei postbelice (este născut în 1947), Alexa Visarion abordează cinematografic drama lui I.L. Caragiale după ce a pus-o în scenă de trei ori: în timpul studiilor la Institutul de Artă Teatrală şi Cinematografică „I.L. Caragiale” Bucureşti (absolvit în 1971), la Teatrul Tineretului din Piatra Neamţ şi la Teatrul Giuleşti. Este, se poate spune, o obsesie artistică. Filmul lui Alexa Visarion este extrem de ambiţios, hieratic în formă, cu tentative de psihologie abisală în conţinut. Să începem cu reuşitele, în primul citeste tot [...]

Filmografiile Simonei: O pură formalitate (1994)

Filmografiile Simonei: O pură formalitate (1994)


Iunie 2017


Autor: Simona Ardelean



Am văzut, desigur, majoritatea filmelor care poartă semnătura lui Giuseppe Tornatore. De aceea, m-am întrebat cum de acesta mi-a scăpat printre degete ca o pepită la marginea unui râu iluzoriu, american.  N-aș revedea multe dintre filmele pe care le-am văzut. O vizionare e o călătorie suficientă alături de un necunoscut cu care schimbi agreabil consideraţii generale și căruia/căreia îi mărturisești franc lucruri pe care nu prea le scoţi din sertare de obicei. Unele filme te fac să tresari, altele îţi storc lacrimi, dar, în cele din urmă cobori la staţia ta ușor ostenit emoţional, dar împăcat și cu urări de bine. Sunt însă și filme, și acesta este din categoria aceasta, cu care ai vrea un bilet retur sau chiar o călătorie până la citeste tot [...]

Generalul și diplomatul

Generalul și diplomatul


Iunie 2017


Autor: Alexandru Jurcan



Scriitorul Cyril Gély s-a născut în 1968. Piesa sa – Diplomație – s-a jucat la Paris la Teatrul Madeleine în 2011. În rolurile principale: André Dussollier și Niels Arestrup. Cyril a mai scris scenariul la Chocolat, dar și romanul Fabrika. În 2014 el a scris scenariul la Diplomație (premiul César, 2015), deoarece regizorul Volker Schlöndorff a început să realizeze filmul după piesa ce se juca la Paris, păstrându-i pe cei doi actori de la teatru în rolurile principale. E noaptea din 24-25 august 1944. Soarta Parisului e în mâinile generalului van Choltitz (Niels Arestrup). Hitler a hotărât să distrugă Parisul. Totul e minat, gata să explodeze. Pe o scară secretă, vine la general diplomatul suedez Nordling (André Dussollier), pregăti citeste tot [...]

Filmografiile Simonei: Alone in Berlin (2016)

Filmografiile Simonei: Alone in Berlin (2016)


Mai 2017


Autor: Simona Ardelean



Dacă într-o noapte de iarnă un cinefil… s-ar fi rătăcit prin romanul călător al lui Italo Calvino al cărui titlu îl parafrazez aici, ar fi găsit suficiente resurse pentru zece poveşti. De altfel, în cartea cu pricina, scriitorul italian aruncă zece mreje de roman fără final. Aflată în ipostaza unui cinefil rătăcit, m-am trezit în faţa unui ecran pe care rula un film pe care nu l-am ales, ci l-a ales un altul pentru mine. Un film care, probabil, şerpuit, mă căuta. Un film cu un final ca un bulgăre de zăpadă. Cum aşa?  Vincent Perez (pe care ni-l amintim pentru succesul de Oscar cu Indochine – 1992) ecranizează romanul lui Hans Fallada, Fiecare moare singur, pe care acesta l-a scris cu puţin timp înaintea morţii sale la 50 şi ceva de a citeste tot [...]

Înmormântare cu măști

Înmormântare cu măști


Mai 2017


Autor: Alexandru Jurcan



Mă obsedează înmormântarea din filmul israelian Cele șapte zile, realizat de Ronit Elkabetz și Shlomi Elkabetz în 2008. Pentru că sirena avertizează, iar oamenii își pun grăbiți măștile antigaz acolo în fața gropii. Un fel de grotesc dramatic sau războiul ca oaspete cotidian. Omul se obișnuiește cu orice…  Apoi se duc toți să stea șapte zile împreună pentru reculegere și doliu familial, sub spectrul rigid al religiei lor. Rând pe rând măștile-metaforă cad, sub impulsul certurilor. O frăție minată sub o fațadă putredă. Doar mama suferă pentru mort, pentru fricțiunile celor vii, pentru superficialitatea jelaniei. Sub starea de doliu trăiesc mereu dorințe acute: unul ar vrea să fie primar, alta s-ar mărita din disperare, iar pro citeste tot [...]

Singurătatea femeilor

Singurătatea femeilor


Aprilie 2017


Autor: Alexandru Jurcan



Regizorul polonez Tomasz Wasilewski a realizat în 2016 un film cutremurător: Statele unite ale iubirii, în care joacă Marta Nieradkiewicz, Magdalena Cielecka, Julia Kijowska etc. Suntem în Polonia din 1990, într-o lume ce se vrea nouă, însă atmosfera e corozivă, sufocantă. O lume debusolată, în cădere liberă, într-o derută a blocurilor reci, cenușii. Lipsa comunicării e flagrantă. Cele două femei se salutau de șase ani pe palier, fără să-și vorbească. Iubirea e sacrificată de porniri carnale efemere. Nuditatea ca metaforă. Violența se înscrie în vidul noncomunicării.  Un merit incontestabil îl are imaginea semnată de al nostru Oleg Mutu, care realizează o distanțare prin imagini reci, printr-o stilistică elaborată ce-i este proprie citeste tot [...]

Filmografiile Simonei: Nocturnal Animals (2016)

Filmografiile Simonei: Nocturnal Animals (2016)


Aprilie 2017


Autor: Simona Ardelean



Regizorul filmului, Tom Ford, declara într-un interviu că nu are sens să petreci o oră şi jumătate într-o sală de cinema dacă filmul pe care-l vezi nu te provoacă, nu te face să te gândeşti la nuanţele sale persistând şi după vizionare, fantomatic, în mintea ta. Aflat la al doilea film al său după A single man (2009), Tom Ford împrumută thrillerul psihologic al lui Austin Wright intitulat Tony şi Susan şi îl rescrie ca scenariu pentru Nocturnal Animals, schimbându-i astfel şi titlul. De altfel, titlul filmului este titlul manuscrisului pe care protagonista, Susan Morrow (Amy Adams) îl primeşte de la fostul soţ, Tony Hastings/ Edward Sheffield (Jake Gyllenhall). Până aici totul pare a se aşeza în păpuşi ruseşti, concentric şi progresiv redu citeste tot [...]

Omul bun și viața altora

Omul bun și viața altora


Martie 2017


Autor: Alexandru Jurcan



Invazia denigrărilor în urma accesului la dosare mi-a amintit de filmul lui Florian Henckel din 2006, adică Viaţa altora, cu Ulrich Mühe, Ulrich Tukur şi Martina Gedeck, film recompensat cu Oscar pentru film străin. În anul 1984 scriitorii erau supravegheaţi, filaţi, spionaţi. Exista o școală de informatori habotnici, libidinoși. Casa lui Anton e împânzită de fire, sârme, capcane, microfoane. Fiecare cuvânt e cântărit, notat, raportat. Securistul Gerd ascultă zi şi noapte, până când viaţa scriitorului devine propria sa viaţă. Ne face impresia unui securist periculos în meticulozitatea lui. Numai că el devine fascinat de lumea pe care o descoperă şi aici e turnura inedită a poveştii. Securistul va trece de partea scriitorului, când va subtili citeste tot [...]

Reeditări filmice (II)

Reeditări filmice (II)


Martie 2017


Autor: Ioan-Pavel Azap



Năpasta (1) Prima transpunere cinematografică a unei opere literare asupra căreia s-a revenit, ne raportăm la anul versiunii iniţiale, a fost Năpasta, după piesa omonimă a lui. I.L. Caragiale, ecranizată în 1928, respectiv în 1982, tot sub titlul Năpasta1. Năpastă interbelică a avut premiera în 20 ianuarie 1928, la cinematograful „Marioara Voiculescu”. Filmul, regizat de Ghiţă Popescu (actor, regizor, 1866-1943) şi Eftimie Vasilescu (operator de imagine, regizor, producător, 1895-1986), avându-i în distribuţie pe: Ecaterina Niţulescu-Şahighian (Anca), Ghiţă Popescu (Ion), Nicolae Manolescu (Dragomir), Ion Cosma (Gheorghe), I. Constantinescu (Primarul), I. Marinescu (Dumitru), Camelia Mihail (Viziunea lui Ion), Cristache Antoniu (Un citeste tot [...]

Filmografiile Simonei: The Olive Tree (2016)

Filmografiile Simonei: The Olive Tree (2016)


Martie 2017


Autor: Simona Ardelean



Până la The Olive Tree (El Olivo), n-am văzut niciun film de-al regizoarei/actriţei Icíar Bollaín. După vizionarea acestui film, voi parcurge invers firul timpului, vizionându-i film cu film, până la debutul său, în speranţa că şi celelalte filme vor avea un mesaj la fel de profund şi sensibil, dar şi o reprezentare vizuală la fel de proaspătă şi onestă. Desigur, ideea filmului i se datorează scenaristului, Paul Laverty, care a colaborat cu regizoarea şi în 2010 pentru También la lluvia şi Kathmandu lullaby (2011) şi care, ca şi în I, Daniel Blake (2016) a arătat un interes constant pentru temele sociale. Filmul acesta porneşte de la impactul puternic pe care i l-a lăsat scenaristului citirea unui articol despre vânzarea măslinilor străvechi citeste tot [...]

Filmografiile Simonei: Tallulah (2016)

Filmografiile Simonei: Tallulah (2016)


Februarie 2017


Autor: Simona Ardelean



Îmi amintesc și acum, de parcă ar fi fost ieri, modul în care Ellen Page m-a făcut să suspin interpretând-o pe Juno în filmul cu titlu omonim din 2007. E o actriţă măruntă, doar la modul propriu, cu o faţă de copil mirat și o forţă expresivă care vine dintr-un mod aproape rebel și sălbatic în care interpretează cu oarecare nonșalanţă rolurile pe care le primește. De curând, am avut ocazia să o văd jucând un rol tangent, tematic, cu cel din Juno, în Tallulah. Şi aici, ca-n filmul anterior menţionat, face pereche cu Allison Janney. Allison apare în 2016 în rolul lui Margo, mama iubitului Tallulahei, pe care tânăra o întâlnește într-un moment de solitudine și disperare și titlul filmului se justifică, pentru mine, doar pe jumătate, fii citeste tot [...]

Reeditări filmice (I)

Reeditări filmice (I)


Februarie 2017


Autor: Ioan-Pavel Azap



O introducere Filmul a apelat încă din primii ani de existenţă la literatură, prin adaptarea unor opere mai mult sau mai puţin celebre, de valori şi cu rezultate artistice diferite. Probabil că prima ecranizare (termen impropriu, fiind vorba de o mare libertate în raport cu modelul literar) este realizată de George Méliès, în 1902: Le Voyage dans la lune / Voiajul în Lună, inspirat din prozele lui Jules Verne şi H.G. Wells (filmul s-a păstrat şi poate fi văzut şi azi); tot în 1902, Ferdinand Zecca, regizor al firmei Pathé Frères, realizează Victimele alcoolismului, după romanul L’Assommoir / Crâşma de Émile Zola; ş.a.m.d. Atât în Europa cât şi în America, literatura a fost şi este o sursă constantă de inspiraţie pentru arta/indus citeste tot [...]

Filmografiile Simonei: Mr. Pip (2012)

Filmografiile Simonei: Mr. Pip (2012)


Ianuarie 2017


Autor: Simona Ardelean



Fiecare dintre noi își are adevărul său. Pentru locuitorii de pe insula Bouganville, dl Watts (interpretat de Hugh Laurie a cărui figură a devenit cunoscută publicului românesc mai ales datorită serialului de televiziune Dr. House) este ultimul alb rămas. Ceilalţi au plecat pe rând în cei zece ani de conflict între forţele armate trimise de Papua Noua Guinee să pună capăt mișcărilor secesioniste ale insulei și Armata Revoluţionară a acesteia. Insula a rămas aproape pustie după ce mina de cupru care asigura aproape 45% din venitul dat de exporturi ale arhipelagului Solomon s-a închis. Între 1988 și 1989 au murit aproape 20.000 de mii de oameni. Dl Watts a rămas. Pentru locuitorii de pe insulă, dl Watts nu este doar ultimul alb rămas, c citeste tot [...]

Filmografiile Simonei: Mon roi (2015)

Filmografiile Simonei: Mon roi (2015)


Decembrie 2016


Autor: Simona Ardelean



Filmul seamănă la început cu un articol semiobscur despre terapii alternative, iar celor mai sceptici dintre cinefili acest început le va părea stângaci. Un genunchi accidentat este, în fapt, conform terapeutului așezat la periferia vizuală a acestui film, un refuz al pacientului de a înfrunta realitatea, o lipsă de flexibilitate, de conștientizare a lucrurilor pe care, în fuga existenţei, le pierdem din vedere.  Protagonista, pe care o vedem temătoare pe înălţimile albe și pustii ale munţilor înainte de această explicaţie tangent medicală, se avântă abrupt ca într-un atac final al unei dureroase determinări pe pantele sinuos descendente. Mai apoi, în urma accidentului ori voalatei tentative de suicid, o regăsim în faţa terapeutului necon citeste tot [...]

Luna în care bărbații ucid

Luna în care bărbații ucid


Decembrie 2016


Autor: Alexandru Jurcan



Philippe Djian (n. 1949) s-a făcut cunoscut după ce regizorul Jean-Jacques Beineix i-a ecranizat romanul 37°2 le matin. A scris nuvele, dar și Zone érogène, iar recent a primit premiul Inerallié pentru romanul Oh… în 2012. Scria Djian că decembrie e luna „în care bărbații ucid, se îmbată, gem, mor”. Personajul central este Michèle, șefă la jocurile video, cu un fiu cam tăntălău, cu un ex-soț (care are o iubită) și cu un amant (soțul celei mai bune prietene). Iată că la Cannes (în 2016) s-a prezentat filmul lui Paul Verhoeven – Elle – inspirat din romanul Oh… Cine este Ea? Michèle, naratoarea din roman. Regizorul a înlăturat vocea din off și, mai mult decât în carte, mizează pe insondabil. Scriind romanul, Djian s-a gândit me citeste tot [...]

Filmografiile Simonei: Perfect Strangers (2016)

Filmografiile Simonei: Perfect Strangers (2016)


Noiembrie 2016


Autor: Simona Ardelean



Perfect Strangers (2016) este un film italian în regia lui Paolo Genovese, responsabil și pentru Ever Been to the Moon? (2015), Blame Freud (2014), Una famiglia perfetta (2012) sau The Immature (2011). Născut la Roma și absolvent de Stiinţe Economice și Business, regizorul și scenaristul și-a început activitatea cinematografică relativ recent, făcând parte din noul val de populari regizori italieni, cu un debut major datând abia din 2002. Cu toate acestea, Genovese a primit nenumărate distincţii pentru filmele sale, iar cel despre care am ales să scriu astăzi își merită, cu prisosinţă, cele zece premii și zece nominalizări la festivaluri de profil din Italia și străinătate. Categoria în care filmul este încadrat de public și specialiști est citeste tot [...]

Filmografiile Simonei: Me before you (2016)

Filmografiile Simonei: Me before you (2016)


Octombrie 2016


Autor: Simona Ardelean



Me before you sau în varianta română, Înainte să te cunosc, este semnătura de debut cinematografic a regizoarei Thea Sharrock în colaborare cu jurnalista și scriitoarea britanică Jojo Moyes care, în postura de scenaristă, a avut deplina libertate de a-și adapta romanul pentru marele ecran. Actorii principali aleși pentru film sunt Emilia Clarke și Sam Claflin, actori pe care toată lumea îi știe din Game of Thrones (Daenerys Targaryen, mama dragonilor) și, respectiv, The Hunger Games (Finnick Odair) astfel că, încă dinaintea începerii filmului, spectatorul va avea o oarecare senzaţie de familiaritate. Numai că orizontul de expectanţă se va disipa în particule mici, transparente, pentru că rolurile celor doi par oglinzi ireale ale performanţelor acto citeste tot [...]