Aboneaza-te la newsletter



Contact

Zalău, Piaţa 1 Decembrie 1918, nr. 11, Sălaj, România

0260/612870

0260/612870



Eseu


Solilocvii inutile

Solilocvii inutile


Decembrie 2017


Autor: Ioan F.Pop



Să te agăţi de viaţă ca de ultimul vis mototolit între hîrtiile intruvabile ale nopţii. De tot ceea ce cuvintele lasă în suspansul netrăirii. Să scrii doar din ratări şi neputinţe, din dezgustul de a fi. Să scrii ca şi cum ai fi pedepsit pentru faptul că nu ai putut boicota la timp existenţa. Să scrii din adîncul obliterat a tot ce n-ai apucat să fii. Scrisul ca temperatură a inexistenţei, ca motivare a nimicnicităţii, ca o sfidare directă aruncată morţii. Cum să ne raportăm la dihotomia viaţă-moarte, cum să-i completăm non-sensurile, registrul etiologic al disperării – iată materia primă pentru amăgirea care se cheamă scris. Numai că ceea ce scriem cu o mînă despre viaţă şterge moartea cu o alta. Scriem, ortonim sau heteronim, d citeste tot [...]

Solilocvii inutile

Solilocvii inutile


Noiembrie 2017


Autor: Ioan F.Pop



Cum se poate crede în ceea ce nu se cunoaşte? – ar putea suna o întrebare strict logică, raţională. Probabil, cu adevărat se poate crede doar în ceea ce nu se cunoaşte – ar putea suna un răspuns i-logic, non-raţional. Pentru că în ceea ce ştim sigur nu mai simţim nevoia să credem. Cu ceea ce ştim operăm, modelăm realitatea, ne organizăm gîndirea şi modul de viaţă. Neştiinţa o predestinăm credinţei, hazardului, nădejdii. Oricît am şti, am cunoaşte, întotdeauna va rămîne suficient loc pentru incomprehensibilitatea pioasă a credinţei, pentru jocul nelimitat al speranţei. Credinţa este speranţa în propria posibilitate. Credinţa religioasă transformă speranţele într-o ontofanie. Chiar şi ateii sînt credincioşi, ei cred în faptul citeste tot [...]

Solilocvii inutile

Solilocvii inutile


Octombrie 2017


Autor: Ioan F.Pop



Trecerea de la posibilitatea existenţei lui Dumnezeu la necesitatea existenţei lui (în sensul lui Gödel) este tot un joc logic de limbaj. Doar prin intermediul limbajului se pot scoate a priori necesităţi din pura posibilitate. Transferîndu-ne pe un alt nivel de înţelegere, ne-ar trebui un alt model raţional şi un nou limbaj pentru a-l putea defini. Noul nivel de posibilitate nu se poate defini cu necesităţile vechii realităţi.  Argumentul ontologic este tot o posibilitate limită a limbajului, una în care el pre-vesteşte datele existării. Conceptul de Dumnezeu nu are nevoie de nici o necesitate existenţială, el îşi manifestă doar eterna posibilitate de a fi – potentia non actu. Căci, revenind la argumentul ontologic formulat de Anselm, „Dumn citeste tot [...]

Solilocvii inutile

Solilocvii inutile


Septembrie 2017


Autor: Ioan F.Pop



Cum să extragi particularitatea care să dea o nouă dimensiune generalităţii, cum să le topeşti într-o idee sintetică, cum să fii tu însuţi lăsîndu-te cucerit de alteritate – iată provocarea pentru orice demers scripturistic. Particularitatea unor metehne şi patologii nu este decît o modalitate de a surprinde generalitatea comportamentală. Ar merita reţinut doar scrisul care evoluează de la agonie în sus. Căci scrisul nu e doar o reverberaţie pioasă a ecourilor livreşti, simplă impostaţie, cum se întîmplă de multe ori. El nu constă nici în micile drăgălăşenii ţesute în marginea altor texte, în reverenţă necritică şi în mimetism protocolar. Scrisul adevărat e cutremurul din ruinele căruia trebuie să iasă un cuvînt nou şi o nou citeste tot [...]

Oamenii din cuvinte

Oamenii din cuvinte


Septembrie 2017


Autor: Cristina Beatrice Preda



Iubim nespus cuvintele. Le respirăm, le rostim, ne bucurăm de zborul lor copilăresc prin lume. Ele sunt capabile să liniștească furtuni din suflete, dar pot crea și lacrimi pentru inimă.  Goethe spunea: „Cuvintele sunt imaginea sufletului”. Dacă suntem armonizați cu noi înșine, avem puterea de-a sădi și în ceilalți respectul și dragostea de care au nevoie. Este esențial să învățăm că tăcerea salvează atunci când sentimentele negative încearcă să strige în numele nostru. Să ne trădeze. V-ați întrebat vreodată cum arătăm în viziunea cuvintelor? Dacă ne-ar descrie, ce ar mărturisi? Reprezentăm oameni sau roboți? Oare ne-ar mai permite să le folosim cu atâta ușurință?  Eu cred că ne-ar responsabiliza cu un c citeste tot [...]

Solilocvii inutile

Solilocvii inutile


Iulie 2017


Autor: Ioan F.Pop



„Vorbeşte ca să te văd”, ar fi spus cuiva Socrate, pentru că cel care tace rămîne oarecum nevăzut. Cuvintele rostite ne ajută să vedem dincolo de limitele senzorialului. Căci din momentul în care ochiul vede ceva, el „continuă să-l vadă cu o necesitate de-a dreptul îngrijorătoare” (S. Kierkegaard). Ochii nu pot vedea ceea ce văd cuvintele. „Cît de greu îmi este să văd ceea ce stă în faţa ochilor mei!” (L. Wittgenstein). Noi decriptăm lumea prin nişte organe numite cuvinte, trăim şi înţelegem doar cît ne permit semnificaţiile acestora. Fiinţăm atît cît putem spune, comunica. Tot de la cuvinte aflăm cîte ceva despre noi. Chiar şi de murit, murim tot în baza a ceea ce spun cuvintele. Vedem lumea prin dioptriile lor semantice; citeste tot [...]

Solilocvii inutile

Solilocvii inutile


Iunie 2017


Autor: Ioan F.Pop



Cei care sînt „condamnați” să respire concomitent aceeași viaţă, în moarte nu ar trebui să mai aibă nici o obligaţie, nici măcar cea a conlocuirii unui gol. Aici ar trebui să fie total liberi, căci moartea nu obligă pe nimeni la nimic, dincolo de obligativitatea eternităţii. Moartea este singura libertate absolută cu care nu ştim ce să facem. * Primul avantaj pe care l-am avut în urma publicării celei dintîi cărţi a fost unul cît se poate de practic. Locuiam într-o garsonieră, fiind destul de rezervat în privinţa relaţiilor cu vecinii. Femeia care făcea curat pe holuri şi pe scări se purta destul de distantă cu mine, neştiind ce învîrt pe lumea aceasta. În consecinţă, nu-mi mătura niciodată preşul din faţa uşii, lăs citeste tot [...]

Hamlet pe motociclete…*

Hamlet pe motociclete…*


Mai 2017


Autor: Alexandru Bogdan Kürti



Producția de televiziune de mare succes, „Sons of Anarchy” pare un serial sângeros despre membrii unui club fictiv de motociclete din micul oraș Charming. La o vizionare mai atentă, „Sons of Anarchy” este mai mult decât un serial despre faptele criminale ale unor motocicliști din America de Nord, întrucât încorporează teme și personaje din capodopera shakespeariană, „Hamlet”. Serialul a debutat în anul 2008, rulând până în anul 2014, timp de șapte sezoane. „Tragedia lui Hamlet, prinţul Danemarcei” sau „Hamlet” constituie lucrarea cea mai reprezentativă nu numai din literatura lui William Shakespeare, ci din toată literatura universală. De la începutul secolului al XVII-lea şi până astăzi, cea mai lungă piesă de teatru a Ba citeste tot [...]

Solilocvii inutile

Solilocvii inutile


Mai 2017


Autor: Ioan F.Pop



Trist e cînd marii sceptici încep să fie amuzanţi. În loc să dărîme ultimele vestigii ale unor speranţe deşarte, ei fac vocalize pe ruinele eului, încearcă abisul cu ecoul unor cuvinte. Nu mai avem profesionişti ai descompunerilor şi ai destrămării. Disperăm într-un amatorism şugubăţ. Putem să ne revoltăm împotriva omului, a lumii, a lui Dumnezeu, căci şi această fascinantă iluzie face parte din zădărnicia noastră creaturală. Sîntem fiii sublimi ai unei apostazii sterile. Orice negaţie trebuie să înceapă cu dărîmarea a ceea ce sîntem, cu agonia a ceea ce nu sîntem. Căci, cu o afirmaţie kierkegaardiană, „pînă şi scepticismul afirmă întotdeauna ceva…”. Dumnezeu există doar dacă poate fi negat. * „Dumnezeu a m citeste tot [...]

Solilocvii inutile

Solilocvii inutile


Aprilie 2017


Autor: Ioan F.Pop



Nu ceea ce am devenit contează, ci punctul din care am pornit spre această devenire. Cît am avut de parcurs pînă la normalitate, ce am făcut peste limitele ei. Cu adevărat, ne putem realiza doar în anormalitatea vieţii, în datele care îi neagă desfăşurarea, împotriva instinctelor ei de conservare. Ne cucerim clipă de clipă fiinţarea. Chiar şi morţii trebuie să-i sustragem o bună parte din viaţă, trebuie să-i lăsăm doar resturile, partea ei neutilizabilă. Ar trebui să murim cu o viaţă de rezervă, cu una care nu foloseşte la nimic. * Coşmarurile sînt infernul de probă în care cobor destul de des, pentru a întîlni fantomele trecutului, pentru a mă scufunda în mlaştinile memoriei. Dimineaţa mă smulge prin cezariană, ca pe un citeste tot [...]

A fi sau a nu fi provincial

A fi sau a nu fi provincial


Martie 2017


Autor: Daniel Hoblea



E clar că, în momentul de faţă, problematica provinciei nu mai poate fi abordată din perspectivă geografică, ea devenind mai degrabă o chestiune de mentalitate. Instituită, administrativ, în urma expansiunii Latium-ului, Provincia a apărut în istorie ca efect al unor cuceriri succesive. Cu alte cuvinte, un centru, nemaifiindu-şi suficient, şi-a ieşit din sine şi a încercat să asimileze alte centre, adică să le impună, în mod artificial, propriul sistem de valori, să le provincializeze. Această acţiune omogenizantă n-a reuşit decât la suprafaţă, de multe ori „cuceritorii” fiind învinşi, spiritualiceşte vorbind, de cei „cuceriţi”, până când Providenţa însăşi a hotărât să se manifeste, ca om, într-o „provincie” şi să dea citeste tot [...]

Solilocvii inutile

Solilocvii inutile


Martie 2017


Autor: Ioan F.Pop



De dragul celorlalţi, cîteodată îţi vine să te prefaci doar că exişti, eşti ispitit să sugerezi apatic că totul nu e decît o trecătoare farsă, pe care ceilalţi sînt obligaţi să o suporte vremelnic. Căci doar nefericirea manifestă a altora îi face pe unii fericiţi. Aceştia urăsc, la ceilalţi, tot ceea ce le seamănă, toate idealurile care consună cu ale lor. Îi acceptă, fariseic, doar dacă se ratează exemplificativ şi în numele tuturor. Cei care te linguşesc cînd sînt slabi, neînsemnaţi, te vor urî de moarte cînd vor ajunge importanţi, puternici. Oare merită să fii om doar pentru a-ţi putea urî şi detesta semenii? Răul concret din prezent nu poate fi scuzat cu promisiunile unui bine ipotetic din viitor. Sînt demni de toată mila c citeste tot [...]

Plasa și gâzele

Plasa și gâzele


Februarie 2017


Autor: Alexandru Jurcan



Scriitoarea Tracy Chevalier, născută în 1962, a plecat din America și s-a stabilit la Londra, iar în 1997 publică primul roman: Albastru pur. Succesul a venit furtunos în 1999, cu cartea, celebră deja, Fata cu cercel de perlă. Anii trecuți a apărut la Polirom un alt roman al său – Îngeri căzători, o frescă a Angliei edwardiene, cu destinele a două familii, care se împletesc involuntar, cu sufragiul femeii etc. În 2003 regizorul Peter Webber ecranizează Fata cu cercel de perlă. Rolul pictorului Vermeer (1632-1675) e interpretat de Colin Firth, iar Scarlett Johansson e Griet, menajera-inspiratoare. Filmul excelează prin culori, costume, prin reconstituirea Olandei din secolul 17. Lumină, colorit, rafinament, detalii, obiecte de epocă, piața, nop citeste tot [...]

Solilocvii inutile

Solilocvii inutile


Februarie 2017


Autor: Ioan F.Pop



„Lumea noastră” – ce expresie! De fapt, lumea noastră nu există. Există cîteva indecizii şi amînări pe care le plasăm în inconsistenţa ei. Lumea e scuza proximă pentru ceea ce nu sîntem. Inconştienţa ne transformă în stăpînii ei. Incompetenţa – în zei. Toate vieţile ar trebui rescrise, lumea ar necesita urgent tiparul unei noi faceri. Dumnezeu nu a murit, parafrazînd o expresie celebră. El ar trebui trezit din somn, căci se pare că doarme visînd la lumea pe care a cam uitat că a făcut-o. Deoarece am ajuns doar jalnice umbre ce imită o realitate absurdă, materie primă pentru o moarte fără nici un sens. Doar urletul mai poate atesta raţiunea de a fi. * „Schiţe de rătăcire” – superbe naivităţi cioraniene. Pentru a citeste tot [...]

Solilocvii inutile

Solilocvii inutile


Ianuarie 2017


Autor: Ioan F.Pop



Tot vorbind profesional despre M. Eminescu şi I. Vulcan, despre întîlnirea rarisimă dintre genialitatea în potenţă şi generozitatea în act, am ajuns să o fac în mod destul de patetic, fiind dispus să perorez chiar şi în pustiu. Despre scriitorii şi gînditorii care îmi plac îmi vine să vorbesc pînă la leşin. Nu ştiu dacă, referitor la opera lui M. Eminescu, s-au făcut toate interpretările posibile, dar despre el s-au spus, cu siguranţă, toate inepţiile posibile. E greu să spui ceva inedit despre Eminescu, chiar şi prostiile noi sînt greu de formulat, pentru că s-au epuizat cam toate. Trebuie să fii cu adevărat geniu pentru a te elogia înflăcărat chiar şi cei care nu te-au citit. (De fapt, în cazul său, genialitatea pe care o tot invocăm citeste tot [...]

Texte inutile

Texte inutile


Decembrie 2016


Autor: Ioan F.Pop



Realitatea este necesitatea conciliabilă a posibilităţii. Posibilitatea – iluzia ireconciliabilă a necesităţii. Înaintea lumii era o sete de lume, un gol înfometat de el însuşi. * Trecutul – cel din care prezentul îşi trage necontenit seva, cel în care depozităm toată cavalcada trăirilor, visele sparte la primul val al realităţii, zilele care se scurg în noaptea lor ancestrală, cel pe care îl deschidem ca pe o ladă de zestre sau ca pe un sicriu… Trecutul mă leagă mai tare de prezent decît viitorul. Căci tot prezentul îl amanetez trecutului. Cu viitorul nu pot garanta nici măcar creditul unei iluzii. * S-a tot clamat faptul că nu avem o „piaţă a ideilor”. Ceva piaţă ar fi, nu prea sînt, în schimb, idei. Căci citeste tot [...]

Texte inutile

Texte inutile


Noiembrie 2016


Autor: Ioan F.Pop



Nu toate generaţiile trăiesc la fel impactul progresului tehnic, intensitatea avîntului lui. Nu cred că mai există generaţii care să poată trăi obsolescenţa şi condensarea lui temporală, mutaţiile înregistrate de cei care au evoluat de la opincă şi coada vacii la telecomandă, computer şi telefon mobil. Nici chiar cei care vor zbura pe Marte nu vor arde etapele temporale ale unui asemenea impact. Numai că acest progres tehnic se face cu preţul regresului uman. (Faptul hazliu că pe tastatura unui computer poate bate şi o maimuţă, reuşind chiar închegarea aleatorie a unor cuvinte, ţine indubitabil de discrepanţa dintre nivelul inuman al tehnicii actuale şi progresul insignifiant făcut în umanitatea omului). Cunoaşterea are sens doar pe seama unei n citeste tot [...]

Texte inutile

Texte inutile


Octombrie 2016


Autor: Ioan F.Pop



În înţelegerea morţii putem înainta doar atît cît am înaintat în înţelegerea vieţii. Căci ele se descoperă doar împreună, anulîndu-se. Nu poate exista o analitică a morţii în afara ontologiei vieţii, una din care fenomenalitatea sa a fost evacuată. Afară de situaţia în care ea evoluează conceptual într-un eter fenomenologic. A muri – oricum am conota ontic şi ontologic acest fapt – înseamnă a părăsi o viaţă, un trup. De aceea Dasein-ul heideggerian poate muri doar în cuvinte, din care, ontologic, s-a şi născut… În registru ontic nu putem muri decît prin intermediul organelor trupului. Doar în gînd putem trăi ca muribunzi toată viaţa. Fiinţa este parţial posibilitate realizată şi posibilitate posibilă. Existenţa ei este me citeste tot [...]

Texte inutile

Texte inutile


August 2016


Autor: Ioan F.Pop



Trebuie să fii bun în viaţă, rău în scris şi inacceptabil în modul de a le judeca pe acestea. Trebuie să priveşti lumea cu ochiul mansuet al altei lumi. Trebuie să priveşti omul din postura lui Dumnezeu. De fapt, trebuie să anulezi orice imperativ pentru a face survolul abisal al eului. Merită să fii doar ceea ce nu sînt şi nu pot fi ceilalţi. Merită să fii tu însuţi chiar cu riscul de a rata specia din care faci parte.  * Prima formă de prostie, oricît ai şti, este încîntarea de sine, autoadulaţia neţărmurită. Faptul de a te proiecta bovaric în tot ceea ce nu te cuprinde, de a te măsura doar cu ceea ce nu înţelegi. Constatarea că ştii absolut sigur că ştii. Am ajuns atît de jalnici, încît nici prostiile nu mai au nici o o citeste tot [...]

Camil Petrescu şi estetica personajelor (I)

Camil Petrescu şi estetica personajelor (I)


August 2016


Autor: Ioan V. POP



Viziunea estetică de elaborare a personajului, şi-a găsit un spaţiu fertil în concepţia cu influențe proustiene, pe care Camil Petrescu o supune propriilor angoase creative. Sincronismul apărut în literatura română, odată cu includerea noilor principii estetice de elaborare a romanului, cu analiza psihologică a personajului frământat de neînţelegeri, neîmpliniri, dominat de incertitudini, dă un suflu nou creaţiei literare autohtone. Spaţiul vital pentru personajele sale creatoare de epic individual şi colectiv, derivă din însăşi structura intelectual-existenţială a lui Camil Petrescu. De aceea mediul citadin, reflectat în romanele sale, direcţionează epicul spre preocupările atât de diverse şi pline de substanţă vitală ale personajelor, car citeste tot [...]

Texte inutile

Texte inutile


Iunie 2016


Autor: Ioan F.Pop



Cearcăne şi riduri întinse de-a lungul şi de-a latul. Cu răsărituri în care nu mai apune nimic. Cu maluri care se nasc din valurile încărunţite. Cu amintiri îngropate adînc în nisipul uitării. Cu suspine în care vînturile vin şi pleacă fără nici o adresă. Cu chemări care bat într-o cochilie de raze învechite. Marea – indefinitul care ne strînge la piept. Vuietul în care ne naştem din aduceri aminte.  * Obosit de netrăire, epuizat de idealuri irealizabile, de înaltul surd şi mut, care nu răspunde la nici o întrebare, nu-ţi mai rămîne decît calea singurătăţii şi a pribegiei interioare,  itinerarul prăbuşirii pe seama propriilor speranţe. Nu-ţi rămîne decît să îngîni aria nimicniciei, bocetul singurătăţii ca for citeste tot [...]

Texte inutile

Texte inutile


Mai 2016


Autor: Ioan F.Pop



Să judeci mefient lumea a devenit o preocupare de băcan, o flecăreală revărsată în toate direcţiile. Gîndită de troglodiţi, judecată de ţoape, condusă de mitocani – lumea ca jucărie la îndemîna oricui. Într-o lume de o normalitate ternă, letargică, se mai poate conta doar pe nebuni. Prefer oricînd un nebun unui imbecil. * Să mărturiseşti cu fervoare o credinţă pe care nu o înţelegi în toate articulaţiile ei teologice, să pui patos în dogmele ei incomprehensibile, să-ţi impui doctoral propriile aproximaţii – cam asta se întîmplă cu toţi cei care cred din reflex. Atitudinea mimetică este pasul fals pus la dispoziţia unei credinţe. Cum să convingi pe cineva cu ceea ce nu poate fi explicat, cum să cucereşti cu ceea ce nu citeste tot [...]

Texte inutile

Texte inutile


Aprilie 2016


Autor: Ioan F.Pop



Dacă o serie de ştiinţe surprind memoria derulată în datele orizontalităţii sale, literatura este memoria proiectată pe verticala sa evolutivă. Gîndirea profundă, cultura de mare rafinament sînt memoria de sărbătoare a fiinţei, rezervorul din care ea îşi trage seva pentru a se reflecta în ceea ce poate deveni. După cum spunea Sf. Augustin, „sufletul este memoria însăşi”. Fără memorie am avea o cultură solipsistă, fără cultură am avea o memorie goală de conţinut, de semnificaţii. Literatura şi memoria se provoacă chiar în aparentele lor antinomii. În dihotomia sa operativă, memoria poate activa partea sa benignă sau, dimpotrivă, obnubilările şi maleficiile sale. Literatura a cam pierdut şansa de a-şi recupera axiologic memoria indi citeste tot [...]

Texte inutile

Texte inutile


Martie 2016


Autor: Ioan F.Pop



Prefer satisfacţia bucuriei, deşi ele sînt greu de decelat. Pentru că există bucurii lipsite de aura filotimiei, de orice satisfacţie. După cum fericirii îi prefer căutarea iluzorie a acesteia. Refuzat brutal de concreteţea diurnă, mă refugiez în confortul nocturn al viselor deşarte. * Înţelegerea deplină ar trebui să modifice radical nu doar modul de gîndire, ci şi, într-un anumit fel, cursul factic al realităţii. Înţelegerea re-crează lumea, o pune la dispoziţia unor noi posibilităţi. Creaţia este actul de înţelegere a tuturor posibilităţilor posibile. Moartea este ne-înţelegere, de-ne-înţelesul nostru fundamental tocmai pentru că blochează aceste posibilităţi. Fiinţa se înţelege doar printr-un ocol făcut în jurul po citeste tot [...]

Texte inutile

Texte inutile


Februarie 2016


Autor: Ioan F.Pop



Cultura este o necesitate creată din aspiraţii inumane, din imposibilităţile puse la îndemînă de propria natură. Ea ne ajută să învingem cu tot ceea ce ne cucereşte. Viaţa nu este decît un mod de a citi lumea pînă rămîne pagina goală. Doar o mînă pustie continuă să mai rătăcească serafic printre file… Cultura este concomitent sublimitate şi trădare a vieţii, împlinire şi eşec al ei. Căci o viaţă deplină, suficientă sieşi, nu ar avea nevoie de nici un adaos, nici chiar de amăgitoarea perspectivă a eternităţii. Ce să facă viaţa cu atributele non-vieţii, cu cohorta idealităţilor deşarte? Doar moartea mai strecoară o logică în acest proces natural scăpat de sub control, care este viaţa. Cultura îi măsoară subliminal citeste tot [...]

Teatrul – elevaţie şi apostazie

Teatrul – elevaţie şi apostazie


Februarie 2016


Autor: Imelda Chinţa



Ori de câte ori vorbim despre opera dramatică suntem tentaţi să ne adresăm întrebarea dacă teatrul contemporan trece printr-o criză reală sau nu. A afectat experienţa celor două războaie mondiale dezvoltarea operei dramatice? Inimaginabila răspândire şi forţa de atracţie a artelor vizuale, precum cinematograful şi televiziunea, ameninţă aceste două realităţi incontestabile ale perioadei pe care o traversează însăşi substanţa teatrului? Îl fac pe acesta desuet, răpindu-i frumuseţea, farmecul, păstrându-i doar o valoare istorică, neputând a mai cuceri şi a mai sensibiliza sufletul modern?  Acum, când gloria actorului de cinematograf şi a vedetei de televiziune nu cunoaşte limite, nici în timp, nici în spaţiu, făcând ca gloria un citeste tot [...]

Texte inutile

Texte inutile


Ianuarie 2016


Autor: Ioan F.Pop



M. Eminescu spunea că vom fi cu atît mai naţionali cu cît vom fi mai universali. Ca atare, profunzimea originalităţii proprii, cea care ne particularizează printr-o re-deschidere universalizantă a problematicii fiinţei, este, de fapt, calea de a fi noi înşine. Este binecunoscută replica pe care a dat-o E. Cioran, în legătură cu o afirmaţie a lui C. Noica, aceea referitoare la „sentimentul românesc al fiinţei”. Acesta trimitea, sub specie ironiae, la „sentimentul paraguaian al fiinţei”, adică la bagatelizarea oricărei închistări ontologice. Căci datele strict identitare ţin de factualitatea imediată, unde, în general, diferenţele fac regula, pe cînd, din perspectivă transmundană, fiinţa este unică, chiar dacă adoptă morfologii diferite citeste tot [...]

Gâlceava himerelor*

Gâlceava himerelor*


Decembrie 2015


Autor: Daniel Hoblea



 (fragmente)   Nu poţi rămâne decât mut de uimire şi de admiraţie la priveliştea cuminţeniei forţelor colosale, a energiilor inimaginabile ce adastă în pietre, în arbori sau în orice altceva. Cum să nu i te închini, cum să nu-i aduci slavă Celui care, în bunătatea-i ce întrece toate, a smuls Nimicului – aducând din nefiinţă la fiinţă – minunăţiile de negrăit ale Firii? citeste tot [...]

Texte inutile

Texte inutile


Decembrie 2015


Autor: Ioan F.Pop



Existenţa există din chiar posibilităţile pe care şi le pune în joc, prezentul ei validînd doar aceste posibilităţi. Existenţa funcţionează cu regulile de joc ale posibilităţii, validate clipă de clipă. Existenţa îşi este propriul subiect a priori. Existenţa este consecinţa propriei in-existenţe, golul care o cheamă din nimic, „inexistenţă intenţională”, cu o formulare a lui Brentano. Noi nu ne putem certifica singuri existenţa. Pentru aceasta avem nevoie de celălalt, de vecinătatea sa evaluativă. Eu sînt doar pentru că mă pot defini prin intermediul celuilalt, după celălalt este pentru că se poate raporta la existenţa mea. Toa citeste tot [...]

Texte inutile

Texte inutile


Noiembrie 2015


Autor: Ioan F.Pop



Doar într-o lume lipsită de sens totul pare a avea sens. Sensul se cristalizează chiar pe fondul atotprezent al non-sensului. „Actul acceptării lipsei de sens este, în sinea sa, un act plin de sens” (P. Tillich). Sensul şi non-sensul, un joc semiologic cu oglinzi opace, propoziţii aruncate în volutele limbajului. Sensul vine în urma unei întrebări aparent fără sens. Existenţa îşi este sens şi non-sens deopotrivă.    * Unele filosofări simplifică lucrurile pînă devin de o complexitate incomprehensibilă. Spun – cum preciza cineva, „cu o claritate filosofică dificil de înţeles” – mai mult decît pot suporta unele concepte, unele incursiuni d citeste tot [...]

Texte inutile

Texte inutile


Octombrie 2015


Autor: Ioan F.Pop



Lipsit de impulsuri vaticinare, realul pre-vesteşte totuşi irealitatea, nimicul de după nimic. Noi nu facem decît un interminabil „proces verbal de constatare a irealităţii” (Cioran), o dare de seamă asupra zădărniciei. Semnăm zilnic condica inutilităţii.   * A gîndi de-ne-gînditul este cea mai profundă gîndire. „Putem gîndi ceea ce nu se întîmplă”, cu o aserţiune wittgensteiniană. Gîndirea gîndeşte chiar cu măsura neajunsurilor care o cuprind. Limitele gîndirii sînt chiar premisele ei. Gîndirea este singura formă de revoltă împotriva a ceea ce sîntem, împotriva a ceea ce nu putem fi. Gîndirea poate gîndi citeste tot [...]

Texte inutile

Texte inutile


August 2015


Autor: Ioan F.Pop



Cînd viaţa poate fi motivată doar de iluzia scrisului, cînd timpul se măsoară în pagini mîzgălite, ceva din fiorul ei organic s-a diminuat. Eşti deja trecut cînd simţi că mai ai doar cîteva pagini de trăit. Uneori mă umplu de viaţă chiar din golurile ei devastatoare. Tentaţia ei vine pe măsura propriei imposibilităţi. Trec dintr-o eternitate a clipei în alta, purtîndu-mi umbra printr-un vis uitat de timp.   * Cei care se luptă cu Dumnezeu se luptă, de fapt, singuri. Căci a învinge în această luptă înseamnă, de fapt, a te învinge, a-ţi măsura inconceptibilităţile. O credinţă adevărată nu trebuie să se teamă de controverse, de negări şi nihilisme citeste tot [...]

Texte inutile

Texte inutile


Iunie 2015


Autor: Ioan F.Pop



Abolim în noi orice urmă de sălbăticie pentru a da de o fărîmă de umanitate. Facem tranzacţii sentimentale cu barbarul care nu am apucat să fim. Degenerăm pînă la sfinţenie… Pentru unii chiar şi Infernul este o promisiune. * Poezia vorbeşte cu o limbă străină chiar şi cuvintelor. Poemul vorbeşte cu toate cuvintele care au fost, sînt şi vor fi. Vorbeşte chiar şi cu tăcerile care nu au fost rostite încă. Deşi, „pentru un singur poet mare, limbile nu supravieţuiesc” (C. Noica). „Plin de merite, şi totuşi în chip poetic locuieşte omul pe acest pămînt”, era de părere Hölderlin.  * Libertatea – cel mai tentant mod de a ne pierde libert citeste tot [...]

Mereu cu Eminescu în suflet

Mereu cu Eminescu în suflet


Iunie 2015


Autor: Maria Bilţiu



Oare de ce când ne apropiem, simţim întotdeauna o necunoscută şi netrăită înfiorare? De ce creaţia poetului Mihai Eminescu atrage neîntreruptă atenţie celor care încearcă să-l redescopere şi să-l înţeleagă pe cel care „a întemeiat Patria cuvintelor noastre?” Pe drumul căutărilor expresiei desăvârşite a cuvântului, care „exprimă adevărul”, poetul şi-a scuturat, aidoma petalelor de flori neroditoare, podoabele de prisos şi a înălţat la puterea gândirii şi sensibilizării sale elementele spaţiului şi timpului nostru românesc, pe care le-a statornicit în universalitate. Poetul a ridicat dulcea limbă română la un nivel de cugetare necunoscut p&aci citeste tot [...]

Texte inutile

Texte inutile


Mai 2015


Autor: Ioan F.Pop



Dacă totul a început prin cuvînt - ἐν ἀρχῇ ἦν ὁ λόγος -  se pare că nimic nu poate dăinui în afara mărturiei sale. Cuvîntul reflectă cel mai bine realitatea, o reţine în chiar perisabilitatea sa. Cuvintele fixează realul în limitele şi idealitatea sa. Ele spun mai mult decît poate spune realul – spun aproape totul. Cuvintele obligă realitatea să treacă dintr-o ficţiune în alta. „Creaţia literară este un organ al înţelegerii vieţii, iar scriitorul un vizionar ce întrezăreşte sensul vieţii” (W. Dilthey).  * Pentru a putea fi sfînt, omul e suficient să fie om. Numai că, pentru a fi cu adevărat om, citeste tot [...]

Texte inutile

Texte inutile


Aprilie 2015


Autor: Ioan F.Pop



Împingem, la modul sisific, zilele una peste alta, pînă ne autozidim în indefinitul lor iluzoriu. Nu cîte zile am trăit, ci cîte cuvinte, înţelesuri şi tăceri am străbătut, contează pînă la urmă. Cîte goluri ai putut să umpli cu absenţa ta. În general, marile dorinţe se nasc din mari neputinţe. Mai bine să fim eşecul lui Dumnezeu decît reuşita propriei încercări. * Normalitatea este luxul comodităţii. Nu o dată, seminebunii dau impresia că sînt inteligenţi. Mulţi avansează spectaculos pe seama acestei sminteli, ne dau lecţii, dirijează destine, conduc chiar popoare. * Cărţile altora ne apropie de noi înşine. Cărţile proprii ne înst citeste tot [...]

Texte inutile

Texte inutile


Martie 2015


Autor: Ioan F.Pop



Ecoul silabisit în golul aşteptării, tăcerile nelocuite de nici un cuvînt, irealităţile care pulsează în venele nopţii, cu şoaptele lor de neînţeles. Ispita himerică de a scrie un text în abisul căruia să intru şi să ies pe cealaltă parte a timpului, unul în care, scriindu-mă, să mă de-scriu ca pe o adiere noctambulă, unul în care sîngele să alerge bezmetic de la o pagină la alta. Un text scris pînă la ne-scriere, uitat pentru o clipă în ruinele imaginarului, care să cuprindă totul între coperţile lui de întuneric. Un text de o inutilitate covîrşitoare, în care umbra să cadă sinoptic peste caligrafia propriei absenţe. Un text în care să încapă toată citeste tot [...]

Texte inutile

Texte inutile


Februarie 2015


Autor: Ioan F.Pop



Dacă, printr-un miracol, am reuşi să înviem un înţelept din trecut, nu cred că am avea răbdare să-l ascultăm. Dimpotrivă. „Nu el, ci noi l-am instrui dacă ar învia”, după cum a spus Şestov, referindu-se la Pascal. Ştim tot mai multe în defavoarea cunoaşterii. Ştim să uităm că nu ştim. * Cînd nu mai poţi merge, trebuie să zbori… * Avîntul prea mare al raţiunii progresului este pîndit de capcanele utopismului. Raţiunea luminată pînă la orbire de propriul ei entuziasm se poate întoarce chiar împotriva fundamentelor sale. Cînd te gîndeşti la unele fapte ale raţiunii, la iraţiunile ei, îţi vine să zici, împreună cu Pas citeste tot [...]

Golemul - scenariu iniţiatic  şi instanţă alterată

Golemul - scenariu iniţiatic şi instanţă alterată


Ianuarie 2015


Autor: Cora Stănescu Ardelean



Mentalitatea culturală universală valorifică diverse imagini care izvorăsc din obsesii ale omului primordial. E o reîntoarcere permanentă, motivată de necesitatea omului modern de a se defini pe sine prin trecutul pe care, astfel, şi-l asumă. Scopul principal al acestui proiect este de a anticipa o lucrare care vrea să prezinte, mai pe larg, ceea ce consider că ar putea reprezenta un tipar interpretativ şi care să includă mitul golemului într-un cadru socio-istorico-cultural. Mi-am propus să urmăresc dezvoltarea diacronică a variantelor arhetipale ale golemului, regăsibile sub diferite manifestări culturale. Modelul pe care îl propun încearcă să organizeze multitudinea de reprezentări ale golemului în funcţie de final citeste tot [...]

Texte inutile

Texte inutile


Ianuarie 2015


Autor: Ioan F.Pop



Texte inutile, peripatetizări, glose pe marginea altor nemargini, zbaterea în valurile unei absenţe. Bătălia pe o umbră a cuvintelor, a ecourilor ce tot vorbesc în pustiu. Tot ceea ce se sparge în i-realităţi la primul suspin. Scrisul pînă la sînge, pînă la os. Pînă la ultima fibră a ne-fiinţei. Scrisul ca amintire a atîtor uitări. Abisul şi fascinaţia foii albe, înţelesurile care nu prind nici un contur, mintea rătăcind prin adierile însingurării. Tentaţia prometeică de a deştepta cîteva cuvinte, cîteva sonorităţi ale eterului. Spaima de a înainta în propriile obsesii, în vecinătatea unor şoapte stranii. Gîndul că totul cade în extazul inutilităţi citeste tot [...]

Naţionalitate  şi confesiune

Naţionalitate şi confesiune


Decembrie 2014


Autor: Vasile-Romul Pop



„Spiritul suflă unde îi este voia” (Ioan 3,8) dar cum, din mila Sfântului, ni se dă şi nouă muritorilor de rând să pricepem măcar parţial, „ca prin oglindă” (I Cor. 13,12), rostul acţiunilor Sale, ni se par de luat în seamă recentele evenimente istorice pentru România, de aceea apreciem că este un moment benefic să reafirmăm, pentru cei ce vin şi pentru poporul drept-credincios, doctrina despre naţionalitate şi confesiune.  În primul rând trebuie afirmat că aceşti doi termeni ontologic nu pot forma o sintagmă, nu se pot asocia. Apartenenţa unei persoane la o anumită naţiune, cetăţenia, naţionalitatea, este un atribut care nu reclamă şi apartenenţa la un anumit cult religi citeste tot [...]

Și există un timp pentru  a vedea...

Și există un timp pentru a vedea...


Decembrie 2014


Autor: Franciscus Georgius



Americanul Michael May și-a pierdut ochiul stâng și vederea în 1963, la vârsta de 3 ani și jumătate, datorită unei explozii. Vreme de aproape patru decenii a trăit în întuneric. N-a fost o viață lipsită de bucurii, familia și prietenii s-au străduit să-l ajute și să-l facă fericit. Una dintre bucuriile sale a fost să învețe să schieze. Michael cobora fiind îndrumat de pe marginea pistei, cum să ocolească obstacolele, în ce direcție să se îndrepte și se distra de minune. În anul 2000, o echipă de medici l-a operat și i-a transplantat o celulă șușă în ochiul drept, cel rămas întreg. Pacientul și-a recuperat vederea, dar a constatat curând că acest lucru mai degra citeste tot [...]

Dinicu Golescu  sau „însemnare” asupra neputinţelor noastre*

Dinicu Golescu sau „însemnare” asupra neputinţelor noastre*


Noiembrie 2014


Autor: Eugen Crihan



1. Marele boier şi micşorările sale   Boier din protipendadă, aparţinând aşadar celei mai înalte trepte a ierarhiei sociale şi politice a vremii sale, Dinicu Golescu este, totodată, unul dintre boierii pământeni, aflaţi, datorită conjuncturii de atunci, într-o oarecare stare de inferioritate strategică în raport cu elementul alogen, de sorginte fanariotă. Cu toate acestea, el reuşeşte să ocupe funcţii relativ importante în administraţia acelor timpuri, fiind părtaş, cum însuşi mărturiseşte, la proasta gestionare a treburilor publice din ţară.  Până în jurul vârstei de 50 de ani nu pare a fi deloc deranjat de felul în care este condusă şi gospodărită citeste tot [...]

Flăcări, foc, arderi

Flăcări, foc, arderi


Octombrie 2014


Autor: Simona Ardelean



Din volumul „Flăcări, foc, arderi interioare în raportul verbal-vizual. Eseuri despre artă şi literatură”, premiat la Concursul de debut al Editurii „Adenium”, secțiunea Eseu.  -fragment-   Ca pictor, Goya e nevoit să onoreze comenzile oricărui rege s-ar fi aflat la domnie, dar în acelaşi timp reuşește să lucreze pentru sine, ca într-o descătuşare. Imaginea contradictorie pe care o lasă în istoria artei se bazează în mare parte şi pe aceşti ani ai stăpânirii franceze. Spera că vecinii progresişti vor schimba o mentalitate milenară. Că lucrurile vor prinde avânt şi că Spania, dezrobită de sub jugul superstiţiilor, îşi va împlini destinul. D citeste tot [...]

Răsărit de soare

Răsărit de soare


August 2014


Autor: Augustin Câmpean



Prinși fiind în rutina activităților noastre zilnice sau sub presiunea imperativă a realizării anumitor lucruri ce țin de specificul nostru profesional, uităm de faptul că ziua începe prin răsăritul soarelui ce aduce lumina zilei. Pentru marea majoritate acest lucru este o banalitate, noi știm că soarele trebuie să răsară, să fie pe bolta cerului  fără ca noi să mai filosofăm pe această temă. De altfel lucrul acesta se întâmplă în fiecare dimineață, așa că nu-i nimic ieșit din comun.  Fiind într-o scurtă vacanță pe litoral, am putut observa că una din atracțiile turiștilor e și aceea de a vedea răsăritul soarelui. Încă de la începutul sosirii la malul mării, ești asaltat c citeste tot [...]

Poezia existentului: Viorel Mureşan

Poezia existentului: Viorel Mureşan


Iunie 2014


Autor: Traian Vedinaș



Pe cât de însingurat acolo, la Surduc, un sat lângă care Valea Someşului se clatină între Maramureş şi Ţara Silvaniei, pe atât de prolific este ca poet Viorel Mureşan. Volumele sale de poeme: Scrisori din muzeul pendulelor (1982), Biblioteca de os (1991), Pietrele nimicului (1995), Ramele nordului (1998), Lumina absentă (2000), Ceremonia ruinelor (2003), Sâmbăta lucrurilor (2006), Buchetul de platină (2010) reprezintă fiecare un univers distinct, de unde şi dificultatea abordării în limbaj critic, fiecare dintre cărţi, de la titlu până la primul şi la ultimul poem, propunând un alt ascuţiş, o altă perspectivă a demersului hermeneutic. Altfel spus, fiecare volum este o prismă, o geometri citeste tot [...]

Peripatetisme

Peripatetisme


Martie 2014


Autor: Ioan F.Pop



Sîntem ceea ce uităm să repetăm din ceea ce am fost. Sîntem ceea ce ne poate defini în afara oricărei fapte. „Din fapte nu pot rezulta decît noi fapte”, era de părere Husserl. Eşti înţelept cînd te limitezi să deţii doar ceea ce nu ţi se poate lua. Abia după ce nu mai ai nimic de pierdut te poţi gîndi şi la eventuale cîştiguri. Mulţi şi-ar dori înţelepciunea, dar nu şi nefericirea ei. Iubirea, binele şi răul sînt sentimente, trăiri de relaţie. Omul singur nu are nevoie de ele, după cum nu are nevoie de nici o morală. Fără ceilalţi, omul nu s-ar şti iubi nici pe sine. Tot ceea ce este esenţial în viaţă rămîne înafara oricărei învăţări. Via citeste tot [...]

Peripatetisme

Peripatetisme


Februarie 2014


Autor: Ioan F.Pop



Răul şi libertatea – două aparente antinomii fără care nici binele nu ar mai avea nici un sens. Binele e posibil doar dacă preferăm să îl alegem tocmai pe temeiul libertăţii de a putea alege oricînd răul. De unde a învăţat omul să fie rău? Conştiinţa de sine stă la originea răului. Faptul că omul ştie că este, dar nu ştie pentru ce este. Revolta lui împotriva acestei neputinţe originare îmbracă toate formele de rău. Dacă omul nu are nici un sens, nici binele nu poate avea niciunul. Iar libertatea este doar iluzia de a căuta sensuri acolo unde nu există. Pentru a fi bun, liber, omul trebuie să devină natura naturans. Răul ne-a solicitat atît de mult, încît pentru Bine ne-au rămas întreg citeste tot [...]

Peripatetisme

Peripatetisme


Ianuarie 2014


Autor: Ioan F.Pop



Viaţa şi arta îşi dau mîna într-o înlănţuire ale cărei limite nu pot fi şi nu e necesar să fie trasate. Ele trebuie lăsate să-şi regleze ritmul osmotic în indeterminarea posibilităţilor lor. Doar în interiorul acestui raport liber putem vorbi de „viaţă” şi de „artă”. (Regret, din perspectiva strictă a vieţii, tot ceea ce nu pot să scriu, după cum, în materie de scris, regret melancolic tot ceea ce nu pot trăi). Curioasă ecuaţie psihologică: gîndurile mă ajută să înnegresc pagina, pagina mă ajută, în compensaţie, să albesc gîndurile. Scrisul ca gîndire în mers... Bucuria de a cădea tot mai străin în mine însumi. Ca îndeletnicire umană, scrisul îţi oferă cel mai rapid şi mai direct drum spre fundătura din tine însuţ citeste tot [...]

Peripatetisme

Peripatetisme


Decembrie 2013


Autor: Ioan F.Pop



Toată existenţa poate încăpea într-o propoziţie fără sens. Gîndirea poate pune sensuri acolo unde nu există nici unul. Gîndul trebuie să se ridice deasupra oricărei posibilităţi. A gîndi înseamnă a gîndi logic în imposibil. Omul ar trebui să intre în grevă existenţială pînă află exact de ce a fost făcut. Nu mai trebuie să suporte palma acestei ignoranțe. Ne mai poate consola doar constatarea că nici chiar Dumnezeu nu ne poate lua ceea ce nu ne-a dat. Sinuciderea este o moarte „cu dedicaţie”. Cel care o comite îşi dedică o ultimă absenţă. Sinucigaşii se urăsc totuşi cu o ultimă iubire – aceea de a se elibera. Mulţi oameni se nasc doar pentru a întreţine procentajul de dezechilibru necesar funcţionării lumii, doza de ticălo citeste tot [...]

Peripatetisme

Peripatetisme


Noiembrie 2013


Autor: Ioan F.Pop



Scrisul lasă urmele cele mai adînci în materia timpului. El este o profesie în care tot timpul trebuie să devii. Cărţile nu se scriu din cărți, ci din uitarea cumulativă a altor cărţi. Scrisul arată cîtă disperare şi entuziasm îi trebuie unui om pentru a se rata. Literatura e o formă de a crede în ceea ce nu poţi. Poezia e singura posibilitate de a mai putea găzdui îngeri. Ea operează mai mult cu inteligenţa sensibilităţii. Prin scris posedăm o clipă ceea ce nu avem – timpul. Poezia este ştiinţa marilor neputinţe. Noi trăim într-un mare poem al naturii numit Lume. Aroganţa este răspunsul (cînd nu ne întreabă nimeni) la ceea ce ne depăşeşte puterea de înţelegere, surplusul nostru de inautenticitate. Mulţi se înalţă doar prin defect citeste tot [...]

Sărăcia banului

Sărăcia banului


Octombrie 2013


Autor: Franciscus Georgius



„Banul găsit” înseamnă, de obicei, „ban nemuncit”. Omul cinstit, dacă găsește un portmoneu pierdut sau un plic doldora de bancnote, îl duce imediat la poliție, altfel ar putea să fie acuzat de hoție. Dar „banul găsit e ban vrăjit”, precum a notat și Vasile Alecsandri în subsolul baladei „Codreanu”. Mentalitatea populară susține că ar trebui să ne bucurăm la vederea fiecărei monede scăpate jos de altcineva, deoarece ea poate deveni sâmburele magic al unei viitoare averi incomensurabile. Se zice că: „ban la ban trage”, de aceea superstițioșii consideră paraua găsită în praful drumului drept un magnet fermecat în jurul căruia se vor aduna din ce în ce mai mulți bani. În Jibou se practică obiceiul ca moneda găsită să fie intr citeste tot [...]

Peripatetisme

Peripatetisme


Octombrie 2013


Autor: Ioan F.Pop



Cînd scriu, în mine vorbesc mai multe tăceri. Dar nu le pot divulga pe toate. Cuvintele se nasc doar din tăcerile care şi-au abandonat statutul. Tăcerea ne face pe toţi mai înţelepţi decît putem explica prin cuvinte. Într-o lume a flecărelii, tăcerea devine primul semn al inteligenţei. De la o vreme au început să-mi îmbătrînească unele cuvinte. Tăcerile au încărunţit. Nici îndoielile nu se simt prea bine. Oare viaţa poate fi înţeleasă şi trăită în acelaşi timp? Sau una se produce în defavoarea celeilalte? Cum să înțelegem anatomia acestui mister? Tot adevărul vital al creştinismului este certificat de o moarte. Vorbeşte seducător despre viaţă cu datele morţii. Dacă nu ar fi băut cucută, Socrate rămînea un palavragiu. Trebu citeste tot [...]

Peripatetisme

Peripatetisme


Iulie 2013


Autor: Ioan F. POP



Stranie anomalie existenţială: lăsat liber, omul tinde iremediabil să devină maimuţă. Cuvintele aduc realitatea doar pînă la uşă. Nimic profund nu se poate naşte în fiinţa care nu are încorporată în structura sa dimensiunea tragicului. Nici chiar comicul. Şi, din păcate, nici ridicolul… Cu tot efortul şi cu toată zbaterea, proştii deştepţi nu ajung decît semidocţi. Ei se ştiu folosi cel mai bine de conjuncturile sociale, chiar şi de o brumă de cultură. Se agaţă ca un vîsc de cea mai înaltă creangă. Acolo unde eşuează un înţelept, sigur vor reuşi cîţiva sfertodocți. Mi-e un dor crunt de visele neîmplinite cu care mi-am umplut copilăria, de pădurea care mă strîngea la piept, de cerul care mărginea satul, de strigătul din alt citeste tot [...]

Existenţă controversată  - Apariţia (şi disoluţia?) genurilor şi speciilor literare -

Existenţă controversată - Apariţia (şi disoluţia?) genurilor şi speciilor literare -


Iunie 2013


Autor: Viorel TĂUTAN



Din ce în ce mai accentuat, parcă, teoria literaturii tinde să devină, dacă nu a devenit deja, un domeniu în care discursul pendulează între iluzoriu şi relevanţă. Fenomenul a început să se manifeste mai ales pe la mijlocul deceniului al cincilea din secolul trecut, declanşat, după cum îndeobşte este cunoscut, de experimentul „noul roman francez”. Intenţia de a propune o ipoteză în această direcţie, şi care să justifice alegerea titlului de mai sus, mi-a fost sugerată de lectura oarecum recentă a unor cărţi de proză, scrieri (abordate stilistic diferit, fireşte, neglijând uneori, ostentativ sau nu, principii ale esteticului, alteori norme sintactice), ale câtorva prozatori români contemporani (Radu Ţuculescu, Florina Ilis, Alexandru Jurcan, citeste tot [...]

Peripatetisme

Peripatetisme


Iunie 2013


Autor: Ioan F. POP



Scrisul este imperiul unde eu îmi dictez libertatea. Tot aici privesc o clipă în abisalitatea temporalităţii. Dar şi în zările inutilităţilor fertile. Viaţa este un miracol doar pentru că este mărginită de moarte. Prezentul morţii ne face să visăm eternitatea vieţii. Cu o promptitudine şi politeţe insuportabile, moartea este tot timpul la dispoziţia noastră. Dacă Dumnezeu s-ar fi folosit de oameni la facerea lumii, ea ar fi rămas în stadiul de proiect nefezabil. În afară de Dumnezeu, nimeni nu ştie să facă din nimic ceva concret. Cel mai discutabil lucru al credinţei rămîne rentabilitatea. Credinţa nu ar trebui să fie rentabilă. Ea ar trebui să fie doar pierdere înălţătoare. După cum vorbeşte majoritatea, limba română ar trebui dus citeste tot [...]

Democraţia ca mit

Democraţia ca mit


Iunie 2013


Autor: Marian HORVAT



A treia ediţie a cărţii lui Lucian Boia, Mitul democraţiei, readuce în atenţia publicului o analiză curajoasă şi pertinentă, văzută prin prisma imaginarului, a unui mit care a marcat profund dezvoltarea umanităţii în ultimele două secole, de la Războiul de Independenţă American şi Revoluţia Franceză şi până acum. Autorul îşi exprimă convingerea că democraţia este de fapt un mit, un simbol imposibil de atins, dar care poate servi, în doze potrivite, ca un adevărat stimulent pentru năzuinţele oamenilor spre libertate, egalitate şi adevăr. Recurgând la o comparaţie a evoluţiei democraţiei la atenieni, americani şi francezi, istoricul bucureştean relevă procesul sinuos, contradictoriu uneori, al democraţiei, limitele, paradoxurile şi impe citeste tot [...]

Rebranduirea de Jazz

Rebranduirea de Jazz


Iunie 2013


Autor: Victor MARTIN



Ca mulți alții, stai și te întrebi ce rost mai are să scrii cărți în România de azi?! Așa cum tinerii se îndreaptă spre medicină pentru că nu mai au nici un avantaj să devină economiști, avocați sau ingineri, prin compararea unui rău cu un rău și mai mare, tot așa unii dintre ei se îndreaptă, dinspre citirea cărților, spre scrierea lor. Venit la oraș cu tăgârța pe umăr, ca Adrian Păunescu, cel chemat de muze la o cafea sau la cină se înfige în vreo redacție, la vreun inefabil marketing sau promotion, unde nu știe nimeni ce faci de fapt; nimeni nu vrea să îmbrățișeze meseria fraților lui Marin Preda, ci chiar pe aceea a marelui prozator. Unii mai frecventează câte o facultate, alții, mai practici, pozează în chelneri sau frizeri ded citeste tot [...]

În căutarea romanului pierdut - Străina, de Hortensia  Papadat-Bengescu

În căutarea romanului pierdut - Străina, de Hortensia Papadat-Bengescu


Iunie 2013


Autor: Carmen ARDELEAN



Notă: Acest text este un fragment din teza de doctorat intitulată „Hortensia Papadat-Bengescu în contextul romanului european”, susţinută în 18 octombrie 2012. Susţinerea tezei a fost amânată un an, cu speranţa că romanul „Străina”, care făcea obiectul unui capitol al lucrării, va apărea (capitolul a valorificat, în textul final al tezei, doar cele 100 de pagini de fragmente antume şi postume, apărute în periodice). „Străina” a apărut la scurt timp după susţinerea tezei. Cele 1848 de pagini ale volumului III al ediţiei (Hortensia Papadat-Bengescu, Opere, III. Romane.Străina. Ipoteză de reconstruire, Text stabilit şi note de Gabriela Omăt, Studiu de arhivă şi selecţia lotului manuscris Străina de Elena Docsănescu, Studiu introductiv citeste tot [...]

Peripatetisme

Peripatetisme


Mai 2013


Autor: Ioan F. POP



Acum, în comparaţie cu lumea veche a grecilor, nu se mai poate obţine un corp frumos decît în defavoarea spiritului. Corpul frumos suportă doar mintea degenerată. La adagiul strămoşesc „să moară capra vecinului” l-am mai adăugat, din umanism, şi pe vecin. Am ajuns atît de jalnici, încît urîm vecinul chiar şi atunci cînd acesta nu mai are nici măcar o capră. De fapt, celălalt este eternul „ţap ispăşitor”. Lumea a ajuns într-un stadiu de dezvoltare tehnică în care doar involuţia ne mai poate salva. Trebuie să re-descoperim urgent primitivitatea. Ştiinţa este modalitatea de a-l ignora savant pe Dumnezeu. Fără spiritualitate, sîntem doar nişte maimuţe care progresează. Să fii ultimul om, iată un lucru cu adevărat de rîvnit. Să ai citeste tot [...]

Peripatetisme

Peripatetisme


Aprilie 2013


Autor: Ioan F. POP



Frumosul este cel mai destoinic aliat al adevărului. Poate este chiar singurul. Pentru un pseudodestin de scriitor, mulţi îşi ratează destinul de oameni. Cu unii nici chiar moartea nu are nici un fel de satisfacţie. Pedalează doar în gol. Dacă hazardul ne-a adus, e firesc ca absurdul să ne pună cruce. Fără sonoritatea cuvintelor şi fără armonia muzicii nici noi, nici lumea şi nici credinţa nu ar fi ceea ce sînt. Chiar și cu Dumnezeu am dialoga altfel. Neputîndu-ne dedica total lui Dumnezeu, precum Sf. Augustin, dar nici rămîne total sceptici, precum F. Nietzsche, ne rămîne calea călduţă a intervalului. Credinţa devine cea mai înaltă formă de neputinţă de care sîntem în stare. De fapt, scrisul este cel care mă scrie pe mine. Eu nu fac dec citeste tot [...]

Peripatetisme

Peripatetisme


Martie 2013


Autor: Ioan F. POP



Dacă noi facem din Dumnezeu ceea ce nici el nu şi-a propus? La ce îi foloseşte lui Dumnezeu credinţa noastră? Ce nevoie avea ordinea supranaturală de dezordinea numită om? De ce nici un animal nu se revoltă că nu este om, nici chiar maimuţa? Îţi vine să deplîngi divinitatea care are nevoie de om. Prostia este falsa plasare între realitate şi vis. Ea doreşte pe măsura neînţelegerii cu care operează. Prostia este procesul în care omul decade ca spirit, dar se întăreşte ca natură. Paradoxul absolut al prostiei: să înveţi să devii prost! Idiotul nu suferă, cu o expresie a lui F. Nietzsche, „la priveliştea mediocrităţii”. Dimpotrivă, exultă. Politica este forma în care se organizează mediocrii pentru a conduce lumea. Omul a făcut din polit citeste tot [...]

Zânaticul Stănescu

Zânaticul Stănescu


Martie 2013


Autor: Marcel LUCACIU



Ne mai întrebăm, oare, câteodată, unde sunt și ce mai fac poeții? Mai ales, aceia care au rămas doar o amintire frumoasă și dorm, nestingheriți de nimeni, prin anticariate sau bibiblioteci? Se mai hrănesc, ei, în lumea de dincolo, tot cu Poezie, tot cu necuvinte? La 31 martie, Nichita Stănescu ar fi împlinit 80 de ani. Îngerul l-a strigat, într-o zi de 13 decembrie 1983, probabil, ca să-l mustre: „Ce-ai făcut cu inima ta?/ Ce-ai făcut, bă, cu inima ta?” Lăsând în urmă Noduri și semne, Poetul a plecat, ușor copleșit de Măreția frigului… S-au scris mii de pagini despre lirica stănesciană, exuberantă în Sensul iubirii, vizionară în Operele imperfecte sau ermetică în 11 elegii și s-a insistat, pe bună dreptate, asupra faptului că Stăne citeste tot [...]

Peripatetisme

Peripatetisme


Februarie 2013


Autor: Ioan F. POP



Înţelept este cel care ştie să tacă sugestiv cu toate cuvintele. Avem chiar un anume talent de a nu avea morală, caracter. Sîntem extrem de competenţi în delăsări și amînări. Rîdem ca să avem de unde plînge... Cei mai mulţi se folosesc de credinţă doar pentru a evada din eşecul personal în speranţa colectivă. Fac un mic troc cu divinul. Lumea nu este decît iluzia de-o clipă a simţurilor. De la început şi pînă la sfîrşit nu facem decît să ne manipulăm instinctele. Cu cît ştim mai mult, cu atît sîntem mai neştiutori. Cînd vom şti totul, vom înţelege că nu ştim nimic. Mai bine îl credeam pe Socrate. Mai avansam cu cîteva neştiinţe. Cînd facem ceea ce ne place, părem că nu facem nimic. Cînd facem ceea ce nu ne place, părem citeste tot [...]

Zerocraţia necesară

Zerocraţia necesară


Februarie 2013


Autor: Victor MARTIN



De la „noocrația necesară”, am dat în partea cealaltă: zerocrația. Lucrul acesta, cum vedem, lovește și literatura. Zerocrații au un defect folosit ca o calitate supremă: îngâmfarea, soră cu suficiența, soră cu autobăgarea în seama, soră cu orgoliul zvăpăiat, soră cu mulțumirea de sine exagerată, soră cu țâfna. Și celelalte surori. Acest defect îl face pe zerocrat să parvină moral și material. Pentru asta, caută oameni la fel ca el, iar aceștia, slavă Domnului, se găsesc din belșug. Zerocrații se organizează, își tipăresc pe scoarțele cerebrale coduri de conduită ad-hoc și caută să pună mâna pe orice fel de putere. Aici, vorbim de puterea literară și, prin extensie, de puterea organizatorică a literaturii române. Avem două f citeste tot [...]

Despre noroc şi cărţi - Întâlnire cu cartea -

Despre noroc şi cărţi - Întâlnire cu cartea -


Februarie 2013


Autor: Grigorie M. CROITORU



Despre noroc românii au născocit o sumedenie de proverbe, care de care mai înţelepte. Iată câteva: „Norocul e de la Dumnezeu şi necazul, de la oameni”; „Norocul calcă în urma minţii”; „Unde-i minte, îi şi noroc”; „Norocul nu fuge după om, ci omul după noroc”; „Omul numai odată-n viaţă/ Dă cu norocul faţă”; „Decât (să ai) un car de minte, mai bine un dram de noroc”; „Nu sta, că-ţi şade norocul”. Deoarece toată copilăria mea n-am avut o carte, în afara manualelor şcolare ale fraţilor mai mari şi ale mele, se poate spune că n-am avut noroc. Dar nici n-am fugit după el, neştiind încotro s-o apuc. Au avut, în schimb, mult noroc Marta Petreu şi Gabriel Chifu, ca să dau doar două exemple, dar ei l-au căutat sau au nim citeste tot [...]

Peripatetisme

Peripatetisme


Ianuarie 2013


Autor: Ioan F. POP



Scrisul este ceva tocmai pentru că este inutilitate absolută. El nu sublimează decît neputinţele, golul care ne-a rămas restant de la creaţie. De aceea scrisul nu se obţine din ambiţie, ci din înfrîngerile pe care nu le mai putem amîna. Hîrtia este partenerul cel mai fidel pentru această nobilă agonie. Istoria nu ar trebui lăsată doar pe mîna istoricilor, căci o deturnează pînă la adevăr. Eşti un om întreg doar cînd nu mai poţi accepta nici o formă de lumesc. Cînd chiar şi cu tine însuţi ai probleme de vecinătate. Lumea este interesantă doar ca început şi sfîrşit. Restul este o imensă plictiseală. Lumea se va naşte cu adevărat doar cînd va dispărea omul. Dacă Dumnezeu ţine la omenire, ar trebui să se gîndească mai mult la drep citeste tot [...]

Remember

Remember


Ianuarie 2013


Autor: Viorel TĂUTAN



Deţineam în urmă cu aproape paisprezece ani, două rubrici în „Limes”, revista de cultură de atunci a judeţului Sălaj, purtând generice sugestive, ziceam: Cu ochii în patru sau cu patru ochi şi Raftul cu iluzii. Atât în prima, cât şi în preambulul celei de a doua, exprimam opinii, fără îndoială subiective, referitoare la viaţa literară, sub marca relaţiilor scriitorilor cu propriile scrieri publicate, pe de o parte, şi cu percepţia pe care o are critica faţă de activitatea lor literară etc. Îmi place să cred (desigur, fără infatuare) că astfel abordam aspecte de sociologie culturală aproximată. Nu ştiu câţi îşi mai amintesc dintre cei care au binevoit să-mi citească rodul „preţioaselor” mele păreri, repetând, în fond, în alt s citeste tot [...]

Discursul lui Farfuridi

Discursul lui Farfuridi


Decembrie 2012


Autor: Mihai-Daniel Gheorghe



I. L. Caragiale face parte din acea categorie de scriitori a căror operă pare să fi întrecut, în mentalul cititorului de rând, destinul celor care au scris-o. Cum, pentru unii, Hamlet este mai celebru decât Shakespeare, aşa şi Mitică este mai celebru decât Caragiale. Surprinzător este faptul că istoria literară a pus accentul mai mult pe comediile acestui ,,clasic” şi mai puţin pe nuvelele lui, care sunt la fel de inovatoare în intrigă şi conţinut. Chiar dacă o parte a criticii a fost sceptică în privinţa acestor comedii, timpul a dovedit contrariul – Eugen Lovinescu fiind de părere că doar 50 de ani vor fi ,,gustate” producţiile umoristice de genul ,,O noapte furtunoasă”, ,,O scrisoare pierdută” etc. Nu este locul să îl punem pe Lovines citeste tot [...]

Peripatetisme

Peripatetisme


Decembrie 2012


Autor: Ioan F. POP



Ca moralitate şi cultură, lumea nu a progresat deloc. Au progresat doar cîţiva indivizi. Lumea, ca lume, e tot în comuna primitivă. Din morală rămîne doar ceea ce nu se poate respecta. Hotărît lucru, nu avem un organ al moralei. Dacă ne voia total morali, Dumnezeu ne făcea arbori. Nu există fapte bune şi fapte rele, există doar judecăţi subiective asupra faptelor. Nevoia tot mai acută de morală denotă degringolada speciei om. Începută cu o imoralitate, lumea nu va putea sfîrşi decît cu o alta. Contrar adagiului socratic, continuăm voioşi să nu ştim că nu ştim. Ba ne şi împăunăm cu acest fapt. Ne ratăm chiar atunci cînd dorinţa de putere (de orice putere) se împlineşte. (Ratarea prin şefie e cea mai generalizată). Himera puterii este c citeste tot [...]

Meditaţia (X)

Meditaţia (X)


Noiembrie 2012


Autor: Stefan Goanta



Întâia învăţătură dobândită de om prin propriile-i puteri, din producţie, cum s-ar zice, proprie, după sictiritul din rai, a fost frica, cumplita frică de tot ceea ce înconjura omul. Acesta alerga bezmetic pe pământul necunoscut, hăituit – cel puţin aşa i se părea – din toate părţile, alerga singur şi năuc şi părăsit – şi asta i se părea, şi tot din cauza fricii, alerga de parcă se temea să fie integrat să-şi agonisească, aşa cum i se spusese, cele necesare traiului cu sudoarea frunţii. Probabil nu conştientiza ce este moartea, cauza fundamentală a fricii, tot aşa cum se crede că n-o conştientizau nici celelalte vieţuitoare, dar frica de toate îl sfâşia zi şi noapte. Cu siguranţă voia să se elibereze de ea. Ar fi fost bine, citeste tot [...]

Peripatetisme

Peripatetisme


Noiembrie 2012


Autor: Ioan F. POP



Timpul s-a putea să fie sursa inconştientă a egoismului nostru nemăsurat. Vrem totul în acelaşi timp. Scriu doar despre ceea ce nu pot tăcea. Tăcerile se scriu aproape singure. Cultura română este o cultură de scurtătură. Poţi scrie doar cînd eşti capabil să treci dincolo de obiectualitatea cuvintelor. Cînd le foloseşti fără să le atingi. Viaţa este doar aproximaţie. Moartea – perfecţiune. Cu toate acestea, întotdeauna moare doar cine nu trebuie. Unele gînduri lovite de obsesie pot deveni filosofie. Filosofia înaintează doar pe măsură ce face regrese. Cred în înţelepciunea care nu se poate învăţa, în cea care se obţine chiar împotriva oricărei învăţări. Cred în înţelepciunea care se naşte din propriul eşec. Înţelepciunea citeste tot [...]

Meditaţia (IX)

Meditaţia (IX)


Octombrie 2012


Autor: Ştefan GOANŢĂ



Nu eşti singur. Nici unul dintre noi nu este singur. Şi nu doar pentru că fiecare dintre noi suntem, cu voie sau fără voie, încadraţi relaţional mai mult sau mai puţin într-o comunitate care ne simplifică viaţa, ajuntându-ne în toate planurile şi ocrotindu-ne, dar care ne şi jertfeşte ca fiind cei mai slabi atunci când împrejurările o cer, nimeni nu este singur, fiindcă, la un mod superior celui al vieţuitoarelor celorlalte, avem lumea noastră înterioară în care ne trăim, pe lângă viaţa cotidiană, şi pe cea a fiinţei sufleteşti interioare, ea însăşi univers în necuprinsul univers. Iar lumea aceasta în care interrelaţionăm cu Dumnezeu, cu ştiutele şi neştiutele, cu moşii şi strămoşii şi urmaşii încă nesosiţi în viaţă este mu citeste tot [...]

Peripatetisme

Peripatetisme


Octombrie 2012


Autor: Ioan F. POP



Astăzi, omul se măsoară doar cu zeii decăzuţi. Cu cei care au ratat lumea. Dacă ne-am născut în cer şi sîntem doar căzuţi pe pămînt? Oricum, pămîntul nu va mai putea susţine o viaţă de apoi. Abia o susţine pe cea de acum. Nu-i pot citi decît pe poeţii care rezistă şi după a doua lectură, nu pe cei care se fac țăndări de la prima. În multe cazuri, poezia a devenit doar eufonie reciclată, deşeul unor cuvinte. Scrisul se poate naşte doar din neputinţe, din rămăşiţele inutilizabile ale vieţii. Pe de altă parte, el este cea mai mare bucurie mărturisită a cititului, o formă de a şti admira de-ne-de-scrisul. O morală adevărată ar trebui să ne cîştige, nu să ne piardă. Morala este compromisul făcut între vise şi necesităţi. Ma citeste tot [...]

MEDITAŢIA (IX)

MEDITAŢIA (IX)


Septembrie 2012


Autor: Ştefan GOANŢĂ



Nu eşti singur. Nici unul dintre noi nu este singur. Şi nu doar pentru că fiecare dintre noi suntem, cu voie sau fără voie, încadraţi relaţional mai mult sau mai puţin într-o comunitate care ne simplifică viaţa, ajuntându-ne în toate planurile şi ocrotindu-ne, dar care ne şi jertfeşte ca fiind cei mai slabi atunci când împrejurările o cer, nimeni nu este singur, fiindcă, la un mod superior celui al vieţuitoarelor celorlalte, avem lumea noastră înterioară în care ne trăim, pe lângă viaţa cotidiană, şi pe cea a fiinţei sufleteşti interioare, ea însăşi univers în necuprinsul univers. Iar lumea aceasta în care interrelaţionăm cu Dumnezeu, cu ştiutele şi neştiutele, cu moşii şi strămoşii şi urmaşii încă nesosiţi în viaţă este citeste tot [...]

Câteva aspecte din receptarea critică a lui Mihai Eminescu de după 1989

Câteva aspecte din receptarea critică a lui Mihai Eminescu de după 1989


Iulie 2012


Autor: Mihai-Daniel Gheorghe



După 1989 au apărut o mulțime de studii care au încercat să-l repoziționeze pe Mihai Eminescu în alte paradigme exegetice, conferindu-i, totodată, și o nouă imagine. Perioada de îngheț ideologic dintre 1944-1989 a făcut ca (re)descoperirea lui Eminescu să însemne justa contextualizare a scriitorului în programul junimist de la sfârșitul secolului XIX. Textele critice din ultimii 20 de ani arată foarte clar care sunt rădăcinile unor anumite interpretări considerate canonice. Astfel, Eminescu este pentru Mircea Itu indianist, pentru George Lateș poet orfic, pentru Ilie Bădescu sociolog, pentru Monica Spiridon gazetar polemic etc.; iar Eugen Negrici, analizând dorințele ,,marelui public”, în Iluziile literaturii române (Cartea Românească, 2008), l-a citeste tot [...]

Colecţia de călimări – Raftul liric Rătăcirile elevului Paulin

Colecţia de călimări – Raftul liric Rătăcirile elevului Paulin


Iulie 2012


Autor: Viorel Mureşan



Întrebarea dacă poezia poate fi şi realistă s-a pus de câte ori s-a ivit câte un poet mai aproape de tragicul cotidian decât de frăgezimile imaginarului, aşa cum ne parvin în atâtea formule lirice. Un posibil răspuns e cartea intitulată Federeii de Nicolae Avram, Casa de Editură Max Blecher, Bistriţa, 2010. Deşi deplin format şi fără stângăciile pe care alţii nu reuşesc să le ascundă nici după ce împlinesc o anumită vârstă şi un număr respectabil de volume, autorul e puţin cunoscut mediilor literare. Apariţiile sale de până acum: Cântece de sinucigaş (cartea I), 2000, Litanii pentru diavol, 2006 şi Cântece de sinucigaş (cartea a II-a), 2008, sunt dovada că autorul deţine o înaltă pedagogie poetică, însuşită, cum e cel mai firesc, p citeste tot [...]

Peripatetisme

Peripatetisme


Iulie 2012


Autor: Ioan F. POP



Există o serie de oameni care emană repulsie în jurul lor. Inconfortează tocmai prin ceea ce pretind că ştiu, că fac, că sunt. (Ei fiind, de fapt, doar reprezentanții nimicului în teritoriu). Dumnezeu – numele absolut al neputinţei umane. Omul – numele relativ al neputinţei lui. Omul şi Dumnezeu – două neputinţe care se caută. Avem o serie de criticaştri făcuţi pe baza a ceea ce nu înţeleg. Aproximează metaforizant la limita minimului avantaj, tămâiază dezinhibaţi pe bază de reciprocitate. După care se lăfăiesc în cimitirele unor reviste. Mi-am exersat şi eu condeiul, în tinereţe, cu unele cronichete, în încercarea de a decripta mai bine alteritatea poieticească. Dar, când am înţeles unde bate un asemenea demers, am evadat într-o citeste tot [...]

Peripatetisme

Peripatetisme


Iunie 2012


Autor: Ioan F. POP



Moartea rămâne cel mai mare teolog. Unul de necontestat. Ea este singurul răspuns la întrebarea care este viaţa. Moartea ne dă târcoale prin apropiaţi. Se gudură pe lângă noi cu oarecare sfială... Când ninge sau plouă am impresia că Dumnezeu mai condimentează puţin lumea. Îi mai dă puţin gust, savoare. Nu există şansă mai mare decât aceea prin care îţi poţi face din plictisul cultural doctorat, profesie, destin... Citesc cu plăcere doar cărţile care mă solicită, mă deturnează. Nici chiar Dumnezeu nu îmi poate lua ceea ce nu mi-a dat. Mă întreb nu dacă ceea ce scriu este bun sau rău. Ci mă întreb dacă nu am căzut doar în eroarea cuvintelor, în tendinţa lor de a abuza de orice, chiar şi de mine însumi. Un telefon din străinătat citeste tot [...]

Colecţia de călimări N. Steinhardt - exeget al lui Caragiale (Pornind de la scena finală a Scrisorii pierdute)

Colecţia de călimări N. Steinhardt - exeget al lui Caragiale (Pornind de la scena finală a Scrisorii pierdute)


Iunie 2012


Autor: Viorel Mureşan



Anul 2012 nu e marcat numai de dubla celebrare a lui I. L. Caragiale, e şi aniversarea centenară a lui N. Steinhardt, născut pe 21 iunie 1912, în comuna Pantelimon. Opera eruditului eseist şi memorialist cuprinde, alături de Jurnalul fericirii, dublat de o întinsă recoltă de reflexii, unele sclipitoare, pe marginea literaturii, artelor vizuale, muzicii, filmului, ori pur şi simplu religioase, şi un întins studiu despre Caragiale. Secretul Scrisorii pierdute a rămas până astăzi puţin cunoscut cititorilor şi încă şi mai puţin invocat în bibliografia critică atrasă de opera dramaturgului. Scris în intervalul septembrie-noiembrie 1969, eseul face obiectul unor preocupări intense, despre care însă au rămas mărturii extrem de zgârcite. Poate că sunt sin citeste tot [...]

Peripatetisme

Peripatetisme


Mai 2012


Autor: Ioan F. POP



Scrisul este un fel de a se săpa în tine până dai, în final, de un alter ego care sapă în direcţie contrară. El (mai) este o formă de a lega mâna de creier prin cuvinte. La un filosof, mai întâi, ideile ar trebui să fie credibile. Să le garanteze cu viaţa. Satul copilăriei mele, Fizeş, e un fel de insulă pe care îmi mai exilez din când în când nostalgiile. Trebuie să aibă şi ele o patrie. Trecutul este locul unde mă plimb până îmi tocesc oasele amintirilor. Am obosit destul de repede la Paris, pentru că oraşul mă obliga să fiu mai ceremonios decât sunt în stare. Nu pot face din perplexitate o trăire cotidiană. Roma, cu tot trecutul ei istoric inhibant, pare totuşi mai colocvială. Parcă ne-am mai văzut în altă viaţă. În privinţa citeste tot [...]

În Virgil Mazilescu ne întâlnim cu marea umbră a poeziei

În Virgil Mazilescu ne întâlnim cu marea umbră a poeziei


Aprilie 2012


Autor: Viorel MUREŞAN



Între întâlnirile fericite şi, într-o bună măsură, hotărâtoare în devenirea mea literară aş putea să invoc, de pildă, din anii liceului, descoperirea colecţiei revistei Secolul 20, aruncată într-o magazie a şcolii, pentru a face loc pe rafturile bibliotecii bibliografiei de partid, tot mai spornică. Sau ciocnirea, ca student la literele clujene, cu Şcoala echinoxistă, revistă şi cenaclu, plus ambianţa inconfundabilă de acolo. Apoi, mirabila poezie a lui Emil Botta, din care mi-am scris lucrarea de licenţă. Cercul oniricilor, cu nemaivăzutul Leonid Dimov, la a cărui poezie am citit cât pentru un doctorat. A mai fost şi e în continuare fascinanta poezie epică a unor Thomas Mann, James Joyce, Vladimir Nabokov, Franz Kafka. O secvenţă însă, din m citeste tot [...]

Peripatetisme

Peripatetisme


Aprilie 2012


Autor: Ioan F. POP



„Românul s-a născut poet” – acest slogan nefericit a cam distrus pădurile patriei. „Filosofia” mea e aceea a unui ţăran care priveşte stupefiat cerul. Lumina este poezia neterminată a lui Dumnezeu. Când un eveniment sau o întâmplare nu mai contează, ele devin istorie. De fapt, tot ceea ce nu mai contează devine istorie, umbra a ceea ce a fost. Viitorul lumii stă doar în trecutul ei. în ceea ce a uitat să fie. Hotărât lucru, timpul ar trebui desfiinţat prin ruperea lui totală de spaţiu. Să nu mai ştim că există. (Dar, de fapt, de unde știm că există?). Legăm întâmplare de întâmplare într-un conglomerat pe care, din lipsă de altceva, îl numim viaţă. Viaţa este doar propria ei nebunie. Cum se poate crede din neputinţă? Fiecare citeste tot [...]

Peripatetisme

Peripatetisme


Martie 2012


Autor: Ioan F. POP



Pe lîngă credinţă, uneori şi abjecția unor oameni i-a determinat pe alții să devină sfinți. Totuşi, nu avem sfinţii corespunzători numărului de abjecţi. Cearta culturală cu prostia – asta ne mănîncă nouă viaţa. Ba ne ştirbeşte pînă şi moartea. Tîrăşte totul în caricatură. După cum viaţa a apărut din nimic, tot aşa şi scrisul poate apărea din nimicul vieţii. Două nimicuri care se potenţează şi devoră în acelaşi timp. Nu poţi fi critic literar autentic dacă nu ai impus un nume necunoscut, dar valoros. Dacă nu ai impus ceva împotriva gustului critic comun. Critica ar trebui să facă din admiraţia valorii o profesie, nu un prilej de troc şi învoială. După cum (şi despre cine) scriu, criticii literari sînt şi citeste tot [...]

Câmpii neîncepute

Câmpii neîncepute


Martie 2012


Autor: Ioan GÂF - DEAC



Un test este o lege, mesianism de calfă, sosire întru vorbire. Presomnul grea tristeţe înseamnă, chin prelung despre iubire, trecere, netrecere şi întrecere pe sfinte câmpii neîncepute. Marele ascuns este multicornul dintr-un munte imaginar. Netrecutul învins se-întinde-n uniformul dintre unde şi sfidare. Trec numeroase tablouri temporale, mor frumoase sfidări boreale, ancestrale revederi se sting în marele ring de cuvinte stelare ce zilnic adastă în fiecare. Ritmuri carteziene cad în vederi arteziene, plutiri se-ascund peste armuri neancestrale. Pot calcule întregi să piară în topirea unirii dintre numerele de aur, mor libelulele seci în ţară, în sfârşire printre sfidările din plaur, mai marele faur zicând din naiuri celeste curgeri citeste tot [...]

Peripatetisme

Peripatetisme


Februarie 2012


Autor: Ioan F. POP



Mi-am plasat existenţa în scris pentru a o putea rata într-un mod mai personalizat, cu semnătură. Doar eşecurile merită comparate. Sunt oameni care nu au afat că sunt produsul Căderii. Dumnezeu amână deliberat să le spună. Lumea e întotdeauna în locul în care nu eşti. Căutat, nici Paradisul nu mai este la locul lui. La cât de informată e lumea mă şi mir că nimeni nu are adresa ori numărul de telefon al lui Dumnezeu. Nu există evoluţie mai optimistă decât aceea de a face din înmormântări chefuri. Disperarea autentică nu are nevoie de califcări, de facultăţi, de doctorate. Ea are nevoie doar de o finţă corigentă la propriul miracol. În afară de moarte, în viaţă totul poate f schim-bat. Chiar şi când nu mai avem nimic ne trezim c citeste tot [...]

La porţile lui Dumnezeu, la porţile Occidentului, la porţile Istoriei

La porţile lui Dumnezeu, la porţile Occidentului, la porţile Istoriei


Februarie 2012


Autor: Viorel MUREŞAN



Prozator şi eseist, poet şi zia-rist cu un profl sever tăiat în ge-neraţia optzecistă, Vasile Gogea şi-a obişnuit cititorii cu rânduiala de a scoate cărţi foarte subţiri. E şi un act pedagogic, într-un context socio-cultural convulsiv, când toţi au păreri pe care n-au învăţat să le exprime concis, uitând până şi de umila propoziţie eliptic-pare-miologică despre vorba lungă… Acest om n-a trişat nicicând, dar viaţa, nu o dată neîndurătoare cu el, l-a condamnat să-şi trans-forme candoarea în vehemenţă. Avem în faţă, acum, o cărţulie de nici 70 de pagini, ieşită la Editura Eikon, Cluj-Napoca, 2010, intitu-lată Voci în vacarm – un dialog cu Monica Lovinescu şi Virgil Ierunca. O notă de la sfârşitul volumului semnalează: Sub ti citeste tot [...]

I.L. Caragiale şi clasa cea nouă

I.L. Caragiale şi clasa cea nouă


Ianuarie 2012


Autor: Viorel MUREŞAN



Colecţia de călimări I.L. Caragiale şi clasa cea nouă Anul 2012, în prima lui jumătate, este al lui I.L. Caragiale. Pe 30 ianuarie se împlinesc 160 de ani de la naştere, iar în 22 iunie va fi centenarul morţii acestui dramaturg, prozator şi gazetar de geniu. Cap de serie al realiştilor literaturii române I. Slavici,L. Rebreanu, M. Preda, I.L. Caragiale ilustrează în chip exemplar legăturile artei cu viaţa. Într-o mai mare măsură decât ceilalţi, autorul schiţelor înţelege scrisul ca expresia banalităţii cotidiene, aşa cum definea criticul de artă J.H. Champfleury estetica realismului. De aceea, el vede realul în mişcare, îi surprinde întreaga dinamică, îşi concentrează observaţia asupra tipurilor umane caracteristice societăţii ro citeste tot [...]

Peripatetisme

Peripatetisme


Decembrie 2011


Autor: Ioan F. POP



Există oameni care îl găsesc prea repede pe Dumnezeu. Îl găsesc chiar înainte de a ști ceea ce caută. Limbajul ne este dat doar în folosinţă. La plecare ar trebui să-l predăm mai bogat. De fapt, noi nu vorbim limba, limba ne vorbeşte pe noi. Noi ne apreciem semenii doar cînd ne asigurăm că lucrul acesta nu le mai foloseşte nimic. Am ajuns tîrziu în punctul în care, cu o vorbă a lui C. Noica, pot lucra fără să muncesc. Lumea se reflectă doar în tăcerea ei. Cuvintele o deformează. Întins pe pămînt, cu cerul prăbuşit peste mine, am aşteptat îndelung îmbrăţişarea unor frunze, ghionturile prieteneşti ale ierbii. Dar totul era doar uitare de sine… Fericirea a devenit o modalitate tehnică de a ne umple cu nefericirile citeste tot [...]

Sine Deo nihil. Cu Dumnezeu pentru oameni

Sine Deo nihil. Cu Dumnezeu pentru oameni


Noiembrie 2011


Autor: Ileana PETREAN-PĂUŞAN



Se spune că orice plecare, orice despărţire, este un fel de ... moarte. Poate pentru că prin orice plecare, prin orice despărţire, se pierde ceva profund, ceva ce sperai să fie veşnic. Ceva se rupe din tine. Şi doare. Aşa doare şi despărţirea locuitorilor din comuna Treznea de preotul lor Trandafir Vid, care i-a păstorit vreme de 15 ani. Aici a venit de pe băncile facultăţii, începându-şi nobila misiune. Aici i-au venit pe lume şi cei doi băieţi. Aici şi-a scris cele trei cărţi. Prima, publicată la Editura Caiete Silvane, este o monografie dedicată preotului martir, ucis de hortyşti în 9 septembrie 1940, Traian Coste, pentru care a făcut creştinescul gest de a-l deshuma, de a-i spăla oasele cu propriile mâini şi a-l înmormânta la locul cu citeste tot [...]

Peripatetisme

Peripatetisme


Noiembrie 2011


Autor: Ioan F. POP



Bunătatea omului este parfumul naturii sale. Răul este un accident al perfecţiunii. Într-o anumită măsură, el ne-a făcut (prin Cădere) oameni. Perfecţiunea nu creează, se autocreează. Dumnezeu a permis ca lumea să cadă în ceea ce poate fi. Demonul ne ajută să cădem la cerere. Am decăzut atît de mult încît nu mai căutăm un om, precum Diogene, ci căutăm o... întreagă lume. Negăsind nici măcar omul, cu atît mai greu vom putea găsi lumea. Căci lumea nu poate fi găsită prin om. Filosofii au nevoie de lume doar ca pretext, ca fundal pentru eul cogitabund. Ideile trebuie să se refere la ceva concret și inexistent în același timp. Unii caută cultura doar în reușitele culturale, în rămășițele unor succese. Cultura e de găsi citeste tot [...]

Peripatetisme

Peripatetisme


Octombrie 2011


Autor: Ioan F. POP



Acompaniată de paşi, uneori gândirea începe şi ea să meargă. Merge lin peste albul întins al tăcerii. Cuvântul aşteaptă îndelung această cadenţă a ne-spusurilor, ritmul acestui gol la îndemână. Ideile se adună precum nişte păsări, apoi trec într-o paradă a zborurilor inutile. Unele mai plutesc puţin, după care se pierd iremediabil în trecerea clipei. Mâna şi gândul sunt prea lente pentru a le reţine pe retină. Până la cuvîntul scris mai dăinuie încă miracolul ne-exprimării. Nu există, pentru un copil, un mai bun început decât sălbăticia. Căci ea este promisiunea primei forme nelimitate a libertăţii. Eşti liber chiar înainte de a-ţi dori să fii liber, înainte să ştii ce este libertatea. Aşa mi-am început libertatea citeste tot [...]

Existenţa şi esenţa

Existenţa şi esenţa


August 2011


Autor: Daniel MUREŞAN



Existenţa, fiind atotcuprinzătoare intră într-o comunicare continuă cu esenţa, cu esenţele (concepte, realităţi pe care le stabilesc oamenii, aducând la nivelul expresiei verbale realităţi cu diferite grade de determinare şi influenţare). Esenţa, înţeleasă conceptual, ar desemna natura permanentă a unui lucru, independent de ceea ce se schimbă. Esenţa, în ţesăturile spiritului, a intereselor, valorilor, a culturii şi aşteptărilor diferite are forme schimbătoare, după un conţinut ce-i arată, poate în primul rând, utilitatea momentului. Existenţa este dată de infinitatea lumii lucrurilor materiale şi spirituale (natură, spirit, conexiunile ce le leagă). O parte a acestor legături sunt prezente prin acţiunea legilor naturii (leg citeste tot [...]

O scară la cer

O scară la cer


Iulie 2011


Autor: Marcel LUCACIU



Pe măsură ce anii trec, într-o goană absurdă, îmi este tot mai greu să privesc peste umăr. Vrând-nevrând, singurătatea mă ajunge din urmă, căci mulţi (prea mulţi!) dintre oamenii pe care i-am cunoscut - întâmplător sau nu - pe drumurile aspre ale vieţii, azi, nu mai sunt… Îi pot regăsi doar în duioasele amintiri ce mă învăluie, uneori, ca o puternică mireasmă a brazilor veşnic tineri, ca un cântec şoptit al izvoarelor din tenebrele munţilor. Şi atunci, mă răvăşeşte trecutul - poate, singura noastră certitudine! - iar în minte îmi vin, blânde ca o adiere de vânt peste păpădii, versurile lui Nichifor Crainic: „Întrebat-am vântul, zburătorul / Bidiviu pe care-aleargă norul / Către-albastre margini de pământ: / Unde sunt cei citeste tot [...]

De la Vechiul Testament la e-mail

De la Vechiul Testament la e-mail


Iulie 2011


Autor: Viorel MUREŞAN



După o ediţie în format electronic, datată 2005, Editura Caiete Silvane, Zalău, 2010, reia lucrarea scriitorului Györfi-Déak György intitulată Curiozităţi sălăjene într-o formă tipărită, cu specificarea pe prima pagină: ediţia a II-a, revăzută, corectată, ilustrată cu fotografiile autorului. Cartea e una de publicistică, în sensul lărgit al termenului, aşa cum i-l poate atribui complexitatea spirituală şi de formaţie a unui important scriitor S.F. Având o poetică bine definită, autorul se distanţează de monografiştii cu morgă atotştiutoare: Spre deosebire de Petri Mór, a cărui construcţie monografică s-a remarcat prin sobrietate şi exhaustivitate, articolele de faţă se apropie mai mult de anecdotic şi poveste, descriind într-un limba citeste tot [...]

Tia Peltz � lacrima de pe chipul clovnului

Tia Peltz � lacrima de pe chipul clovnului


Iunie 2011


Autor: Rodica LAZARESCU



Conturarea biografiei este o intreprindere foarte anevoioasa, daca nu chiar imposibila, intrucat Tia Peltz a fost zgarcita cu informatiile. Nici documentele pastrate nu sunt tocmai generoase. S-a nascut pe 30 ianuarie 1923, in Bucuresti, pe strada Bravilor la nr. 21. N-a avut niciodata memoria datelor, nici macar cu propria-i biografie, asa ca, pentru a simplifica lucrurile, isi serba nasterea in ultima zi a lui ianuarie. Mama, frumoasa Lotti (Schendel Malke Feldman nascuta in 1902, functionara la un birou de transporturi, casnica mai apoi, casatorita in 1920 cu tanarul publicist si scriitor de 21 de ani, I. Peltz, dupa o dragoste la prima vedere), a dorit sa-i ofere fiicei o educatie aleasa, la unele dintre institutiile marcante ale Capitalei. Asa si-a inceput Tia anii de stu citeste tot [...]

Geo Bogza : Poemul Invectivă şi alte poeme (partea a II-a)

Geo Bogza : Poemul Invectivă şi alte poeme (partea a II-a)


Iunie 2011


Autor: Viorel MUREŞAN



Colecţia de călimări Geo Bogza : Poemul Invectivă şi alte poeme (partea a II-a) - continuare din nr. 73 (februarie 2011) - In Notă asupra ediţiei aflăm următoarele precizări, importante pentru cititorul de azi: Prezentul volum reproduce integral ediţii princeps ale volumelor de poezie publicate de către Geo Bogza pană in 1945 inclusiv.(Jurnal de sex, Editura unu, 1929, Poemul Invectivă, Editura unu,1933, Ioana Maria. Şaptesprezece poeme, Tipografia Vremea, Editura Azi, Bucureşti 1937, Cantec de revoltă, de dragoste şi moarte, Editura Fundaţia Regele Mihai I, Bucureşti, 1945), cu minime lecţiuni legate de aducerea la zi a ortografiei şi fără ilustraţiile Marcelei Cordescu la volumul Cantec de revoltă, de dragoste şi de moarte./.../ Restul poemelo citeste tot [...]

Afurisita lucrare a păianjenilor

Afurisita lucrare a păianjenilor


Mai 2011


Autor: Viorel MUREŞAN



*** Părăsind băncile facultăţilor, tinerii scriitori ai anilor ΄80 s-au regrupat, in intalniri periodice, in cele mai neverosimile locuri din ţară: la Sighişoara, la Piatra Neamţ, la Dej. Aici, in municipiul de la confluenţa Someşului Mare cu Someşul Mic, la umbra severă a unei catedrale din goticul tarziu, s-a rostit prima dată sintagma generaţia ΄80. Era in septembrie 1982, cand Radu Săplăcan organiza la Dej un straniu colocviu, la care a invitat pe caţiva dintre foştii deţinuţi politici, care trecuseră şi prin inchisoarea de la Gherla, ca de pildă Nicolae Steinhardt sau Anton Dumitriu, dar şi mulţi dintre tinerii abia debut citeste tot [...]

Realitatea, logica si ilogica vietii

Realitatea, logica si ilogica vietii


Aprilie 2011


Autor: Daniel MURESAN



Ne enerveaza mult ilogica miilor de personaje ce ne vorbesc in public, in particular. Ocaziile sunt interesate. Din premise rezulta doar tensiune, nicidecum ,,concluziile oferite ca un dar atat de pretios. Pentru ca isi doresc, ei cred ca suntem martorii la arta si la stiinta lor oratorica, chiar admiratorii extaziati. Pentru clipele de violenta petrecute inadmisibil, ce va putem oferi ? Nu respectati nici regulile simple ale logicii formale, or statura v-ar impune sa tineti seama de atatea alte castiguri ale epistemologiei ce-si au sporul de veridicitate in verificare. S-a ajuns la saturatie cu apelul la inimile inocente. Ei ar trebui sa fie cuprinsi de fiori la gandul ca sunt prea multi pe buze cu aceleasi sloganuri ( unde e logica proprie ), adevarul, chiar gra citeste tot [...]

2011 − 100 de ani de la naşterea lui Emil Cioran

2011 − 100 de ani de la naşterea lui Emil Cioran


Aprilie 2011


Autor: Daniel HOBLEA



Emil Cioran s-a născut la 8 aprilie 1911, in localitatea Răşinari (judeţul Sibiu). Studiile liceale şi le-a făcut in Sibiu, la Liceul Gheorghe Lazăr, iar cele universitare (incepand de la 17 ani!) in Bucureşti, la Facultatea de Filozofie, unde i-a avut ca profesori, printre alţii, pe Nae Ionescu şi Tudor Vianu. Alături de Mircea Eliade, Constantin Noica şi Eugen Ionescu (pentru a nu-i aminti decat pe caţiva din cei apropiaţi lui ca varstă), Emil Cioran a fost unul dintre cei mai importanţi intelectuali interbelici din Romania, iar după stabilirea sa la Paris, după ce i-au apărut cateva volume, va fi considerat printre cei mai mari stilişti care au scris vreodată in limba citeste tot [...]

L-am cunoscut pe Ștefan Goanța

L-am cunoscut pe Ștefan Goanța


Februarie 2011


Autor: Ovidiu COSTINAS



Cortina a ramas trasa dupa spectacol... ,,Pentru mine e o onoare! Sa știi..., pentru ca eu am fost cel care a tras pentru prima data cortina la primul spectacol organizat aici, la Casa de Cultura a Sindicatelor din Zalau. Nu a contat pentru mine faptul ca eram directorul, cat onoarea aceasta. Pentru mine e o onoare, deoarece aș putea sa ma laud ca eu sunt unul din amfitrionii culturii din Salaj. Nu ma laud eu cu asta, ii las pe alții s-o faca! cu aceste cuvinte mi-a ramas in memorie regretatul nostru scriitor Ștefan Goanța, soțul fostei mele diriginte din liceu, doamna profesoara Irina Goanța. Imi aduc exact aminte momentul acela, cand eram la una din repetițiile pentru punerea in scena a piesei de citeste tot [...]

Laude, interese, perfidii

Laude, interese, perfidii


Februarie 2011


Autor: Daniel MURESAN



,,Cand te lauda lumea, ascult-o, numai cand ti-o aduci tu singur n-o asculta. Vei vedea ce frumos se reduc laudele lumii la nimic si cum inveti a pretui exact valoarea propriilor tale acteh - M. Eminescu. Citatul poetului national ne indeamna sa reflectam la cat de interesate pot fi maririle ce ni le ofera ceilalti, la diferenta dintre ceea ce cred ei despre noi si realitate, la ceea ce credem noi ca suntem. Lauda poate avea si menirea vrednica de omagii, de a-ti trezi energiile , chiar daca n-a fost facuta cu sinceritate. Isi va gasi aproape fara rezerve in tine un adept. Atatia ne spun, sigur filosoful, inteleptul Seneca este unul dintre ei, cat e de bine sa-i asculti pe ceilalti; sunt bine venite mai multe pareri spuse in imprejurari normale, ori cat ti se pare ca te citeste tot [...]

Dan Damaschin, Cercul Literar de la Sibiu / Cluj    (  II )

Dan Damaschin, Cercul Literar de la Sibiu / Cluj ( II )


Decembrie 2010


Autor: Viorel MURESAN



Colectia de calimari Dan Damaschin, Cercul Literar de la Sibiu / Cluj ( II ) Capitolul al IV-lea al monografiei lui Dan Damaschin e consacrat Revistei Cercului Literar si cristalizarii ideologiei literar-estetice a gruparii. Ideea necesitatii revistei apare pentru prima data la exact o luna de la publicarea Manifestului, adica la 13 iunie 1943, intr-un text al lui Cornel Regman. Sugestia criticului, inclusiv privind numele revistei, va capata realitate in ianuarie 1945, cand apare primul numar al Revistei Cercului Literar, cu mentiunea, pe pagina de garda, Revista lunara de literatura, filozofie si arta. Programata ca mensual, publicatia va insuma doar sase numere, in intervalul ianuarie-august 1945, ultimul fiind triplu: iunie, iulie, august 1945. In sumarul celor sase citeste tot [...]

Nationalitate si confesiune

Nationalitate si confesiune


Noiembrie 2010


Autor: Vasile-Romul POP



Sunt doi termeni care, ontologic, nu pot forma o sintagma, nu se pot asocia. Apartenenta unei persoane la o anumita natiune, cetatenia, nationalitatea este un atribut care nu reclama si apartenenta la un anumit cult religios, confesiunea. Roman, grec, italian sau polonez te nasti. Tara in care te nasti este patria ta, fiii patriei sunt conationalii tai. Cetatean al altei tari poti deveni, prin adoptiune, dar noua tara nu este patria ta, fiii acesteia iti sunt doar concetateni, nu conationali. Iar acelora trebuie sa le respecti, ca notiuni sacrosancte: tara, natiunea si limba de stat. Insusirea acestor adevaruri omenesti nu impiedica adeziunea la adevarurile eterne - credinta, religia, confesiunea. Fara a renunta la patrie, la nationalitate, fara a impieta identitatea de neam, citeste tot [...]

Meditatia (VIII)

Meditatia (VIII)


Octombrie 2010


Autor: Stefan GOANTA



Nu esti singur. Nici unul dintre noi nu este singur. Si nu doar pentru ca fiecare dintre noi suntem, cu voie sau fara voie, incadrati relational mai mult sau mai putin intr-o comunitate care ne simplifica viata, ajuntandu-ne in toate planurile si ocrotindu-ne, dar care ne si jertfeste ca fiind cei mai slabi atunci cand imprejurarile o cer, nimeni nu este singur, fiindca, la un mod superior celui al vietuitoarelor celorlalte, avem lumea noastra interioara in care ne traim, pe langa viata cotidiana, si pe cea a fiintei sufletesti interioare, ea insasi univers in necuprinsul univers. Iar lumea aceasta in care interrelationam cu Dumnezeu, cu stiutele si nestiutele, cu mosii si stramosii si urmasii inca nesositi in viata este mult mai bogata, mai adanca in intelesuri si dezlegari. citeste tot [...]

Notice: iconv() [function.iconv]: Detected an illegal character in input string in /home3/nefasoft/public_html/cs/includes/functions2.php on line 26

Mirajul unei epoci cu adevarat de aur

Mirajul unei epoci cu adevarat de aur


Octombrie 2010


Autor: Augustin CAMPEAN



Sunt evenimente si intamplari pe care le traim in viata, dar care se uita, altele insa nu le poti da uitarii chiar daca ai incerca acest lucru. Ba iti pot marca intreaga viata. N-am avut foarte multi ani la Revolutia din decembrie 1989, insa am fost destul de constient ca ceva iesit din rutina cotidiana se petrece. Eram oarecum buimac si nehotarat in reactiile instinctive, atunci cand l-am auzit prima data pe un coleg de-al meu rostind cu voce tare in fata blocului: Ole, ole, Ceausescu nu mai e!!! De ce sa fie o bucurie, ne intrebam multi, ca doar era conducatorul iubit al unei tari puternice care nu cerea mila nimanui, nu avea datorii, din contra dispunea de bogatii imense pe care le vazusem la televizor de nenumarate ori, de ce sa faci o bucurie din a transforma in priz citeste tot [...]

Colecţia de  călimări

Colecţia de călimări


Octombrie 2010


Autor: Viorel MUREŞAN



Colecţia de călimări Augustin Mocanu: Negru roşu negru O carte subţire ca o lamă de ras, cu un sumar eterogen (proză scurtă, reportaj, poezie), ni-l prezintă pe Augustin Mocanu in ipostaza de autor de literatură beletristică, după cea cunoscută şi din paginile revistei noastre de etnolog, materializată in mai multe culegeri de folclor şi proză eseistică. E vorba de volumul Roşu negru roşu, apărut la editura Helis, Slobozia, 2010. Atributul eterogen din fraza de mai sus are in vedere formele abordate, căci in conţinut cartea e cat se poate de unitară şi, pe deasupra, solidară cu celelalte, avand ca subiect general istoria, spaţiul geogr citeste tot [...]

Lungul drum al percepţiei de sine - de la periferia conştiinţei către centrul ei

Lungul drum al percepţiei de sine - de la periferia conştiinţei către centrul ei


August 2010


Autor: Simone GYORFI



Dramaturgul american Eugene ONeill se dovedeşte a fi un subtil analist al sufletului omenesc in piesa Lungul drum al zilei către noapte (scrisă in anul 1940 şi oferită soţiei sale la aniversarea celui de-al 12-a an de căsnicie), in care prezintă o familie care e pe punctul de a se destrăma din cauza problemelor neasumate şi nerezolvate, care ii hăituie, din trecut şi pană in prezent. Edmund (personificarea lui ONeill insuşi) suferă din cauza tatălui pe care il admiră, cu toate că acesta ii tratează accesele de tuse cu superficialitate, refuzand să cheme un medic mai bun, insă mai scump, dar şi din cauză că işi ascunde adevărata stare inaintea mam citeste tot [...]

Portret de dascal

Portret de dascal


Iulie 2010


Autor: Marcel LUCACIU



Vine o vreme cand mult incercata corabie a vietii se apropie de tarmul linistit, dupa ce strabatuse zari necunoscute, reusind sa sparga vanturile, valurile. O intrebare rasare, trista si frumoasa, precum soarele din mare: Cine te mai asteapta, atunci, in port? Nu anii trec. Doar noi trecem prin ani (spunea un bun prieten, plecat in lumea umbrelor). Tinand in maini carma invatamantului pedagogic salajean vreme de aproape patru decenii, domnul profesor IULIU SUCIU a trecut prin ani, consolidandu-si pasiunea pentru lectura, risipindu-si deopotriva sufletul bogat si marea energie, de dragul apostolatului la catedra, intru dorinta cresterii limbii romanesti / si-a patriei cinstire. Iarasi si iarasi, neajunsul cuvintelor ma inspaimanta. Oare pot ele sa cuprinda, macar in citeste tot [...]

                                                           Pretexte   III

Pretexte III


Mai 2010


Autor: Viorel MURESAN



Colectia de calimari Pretexte III Cum ai contempla in liniste o vitrina de librarie la GAVRIL MOLDOVAN se distinge o framantare estetica iesita din comun in alegerea titlurilor de volume: Recolta de vise (1989), Fapte din trecutul odaii, (1995), Ceramica de iarna (1996), In odaie e joi (2006). Echinoxist din seria fondatorilor revistei clujene, Gavril Moldovan este, inca din epoca debutului, autorul unui poem superb, Mana stanga, din pacate niciodata egalat, pe intreg parcursul sau literar. Aspirand intreaga simbolistica a mainii stangi, poemul acesta e melopee ce razbate din adancul fiintei si poarta pe aripi de sunet omul ca faptura titanica, insa si creatura fragila levitand printre cosmogonii. Finalul e a citeste tot [...]

Despre economie, contabilitate si politica

Despre economie, contabilitate si politica


Martie 2010


Autor: Alexandru TAMBA



Termenul de ,,economie este vehiculat din ce in ce mai mult, cu diferite ocazii si in diferite imprejurari: cand vrem sa definim un anumit nivel de dezvoltare a societatii, vorbim despre economie, cand vorbim despre gradul de ocupare a fortei de munca, vorbim despre economie, cand vorbim despre sistemul de asigurari sociale, respectiv despre sistemul de pensii dintr-o tara, ne ducem cu gandul tot la economie, nivelul de salarizare depinde tot de economie, asadar aproape totul se misca in jurul ,,economiei. Dar ce este economia? Economia poate fi definita ca fiind un sistem care cuprinde toate activitatile umane din domeniile productiei, a distributiei si a consumului de bunuri materiale si servicii, definitie data in DEX. Viata noastra a tuturor se misca in jurul economiei, citeste tot [...]

Semne duhovnicesti

Semne duhovnicesti


Martie 2010


Autor: Daniel HOBLEA



La o prima vedere superficiala, asadar si doar, evident, daca ti-ai pierdut credinta dupa supradoza de modernitate (comunista vs. capitalista) ce ti-a fost administrata la greu, un preot iti poate parea un actor ce joaca intr-o piesa absurda, in care spectatorii nu aplauda si carora actorul, singur de obicei, in straie stranii si greoaie, le intoarce de multe ori spatele pentru a invoca o fiinta nevazuta, dar reprezentata peste tot, in fata si in spatele scenei, pe toti peretii, fiinta despre care o carte Biblia sustine ca ar fi Dumnezeu insusi (ma rog, Fiul lui Dumnezeu, Dumnezeu si El) facut om. Ati vazut filmul Andrei Rubliov al lui Tarkovsky? E cam vechi (1960), poate, pentru gusturile unora, dar merita vazut. Cei care l-au vazut, isi amintesc, cu siguranta, urmat citeste tot [...]

Notice: iconv() [function.iconv]: Detected an illegal character in input string in /home3/nefasoft/public_html/cs/includes/functions2.php on line 26

Dumnezeu, nume incontestabil si  totusi contestat

Dumnezeu, nume incontestabil si totusi contestat


Martie 2010


Autor: Augustin CAMPEAN



Traim vremuri in care nimic nu mai socheza, nimic nu mai revolta bunul simt, cand si cele mai nastrusnice, mai anormale, mai josnice si mai nerusinate fapte, par sa faca parte in mod firesc din peisajul cotidian. Omul a ajuns un impatimit al informatiei, care circula cu o repeziciune uimitoare de la un capat la altul al lumii prin intermediul mass-media, acest imperiucapabil de a-l subjuga si manipula pe om. In tot acest vartej, in toata aceasta betie seaca, omul trebuie sa ramana cu esentialul: ca viata lui depinde de Cineva, Care este mai presus de toate si de toti, de Cineva Care-l iubeste si il vrea liber si nu inlantuit in mrejele ispititoare a acestei lumi. Acestui Cineva, omul, indeosebi atunci cand ajunge in punctul cel mai critic al existentei sale, il cheama citeste tot [...]

                    Dora, Dana si Calin

Dora, Dana si Calin


Februarie 2010


Autor: Viorel TAUTAN



Trei prenume din fondul comun al onomasticii (nu doar) romanesti. Sute de mii de romani se recunosc in spatele acestora. Pentru a le individualiza intrucatva este necesar, vezi bine, sa le adaugi numele. Asa incat, iata-ma in postura fasta de a-i deposeda pe distinsii necunoscuti de mantia cvasi-anonimatului: Dora (Dorina) ORTELECAN, Dana - Daniela PORUMB si Calin MURESAN. Dar cine sunt acestia, de ma incumet sa le dedic sirurile de cuvinte carora ma supun, incercand sa le supun? DORA este actrita de succes a Teatrului Tandarica din Bucuresti, dupa absolvirea cu brio a I.A.T.C., sectia marionete si papusi. Cunoscuta pentru vocile romanesti din filme straine cu desene animate, la diferite posturi de televiziune, pentru dublarea vocii unui celebru purcel, Babe, din filmul citeste tot [...]

Meditatia (II)

Meditatia (II)


Februarie 2010


Autor: Stefan GOANTA



Este in afara oricarui dubiu ca gandirea este atributul fundamental, definitoriu, cel care unicizeaza fiinta spirituala a omului intre vietuitoarele celorlalte lumi ale pamantului si, cine stie, poate nu numai ale lui. Inzestrarea omului prin suflarea divina cu darul dumnezeiesc al gandirii si al ramurilor ei cu capacitatile specifice de cunoastere si de interpretare a insemnat nasterea din simbioza cer si pamant a omului si, totdata, consfintirea drepturilor si obligatiilor sale pe pamantul devenit de acum si el un unicat. Coplesit de harul care, printre altele, l-a impovarat fericit si cu intelegerea rationala a vietii si a mortii, omul s-a simtit obligat sa-si cinsteasca darul, etalandu-i virtutile. Fireste, intai s-a prosternat in fata maretiei lui. (Sa ne amintim de Gandi citeste tot [...]

Amintiri din armata populara

Amintiri din armata populara


Ianuarie 2010


Autor: Boris MARIAN



Armata populara, armata din popor, cantau soldatii pe strada din centrul Capitalei, pe cand eu aveam doar zece ani. Dupa alti cincisprezece, aveam si eu sa marsaluiesc la Iasi, unde am fost repartizat ca soldat terist (TR termen redus), cantand Patrie libera, noi ti-am jurat sa te-aparam cu bratul inarmat ... Partid iubit, partid biruitor, esti constiinta-ntregului popor, sub steagul tau, noi am jurat sa te-aparam ( ciudat, atunci nu am inteles ca armata era subordonata Partidului)... Trei culori ( cand nu era inca imn national)... Si unu-i Decebal cel harnic, iar celalalt Traian cel drept ( de ce unul, harnic, altul, drept si nu invers?), Desteapta-te, romane ( nici acesta nu era imn national, iar textul cu totul anacronic, somn de moarte, barbarii de tirani, cu totu citeste tot [...]

Cand poezia coboara in strada...

Cand poezia coboara in strada...


Decembrie 2009


Autor: Marcel LUCACIU



Mircea Dinescu - acest copil teribil al literaturii contemporane - s-a nascut in ziua de 10 noiembrie 1950, la Slobozia. A debutat cu poezia Destin de familie, publicata in nr. din 9 septembrie 1967 al revistei Luceafarul, condusa, pe atunci, de prozatorul Stefan Banulescu. Prima carte de versuri (Invocatie nimanui, 1971) cuprinde poeme romantioase, relativ cuminti, remarcabile insa prin vitalismul whitmanian, prin factura lor melodica, prin perfectiunea formala. Volumul Elegii de cand eram mai tinar (1973) este scris in aceeasi maniera fiind, poate, mai interesanta latura erotica, dar care poarta, uneori, insemne suprarealiste. Superba e incercarea de a defini ceea ce este - la drept vorbind indefinibil (Poezia): caci daca pling si ceata-n ceruri ride, / oh, poezia e m citeste tot [...]

Colectia de calimari

Colectia de calimari


Decembrie 2009


Autor: Viorel MURESAN



Vasile Sav ( 27 nov. 1949, Soimus, jud. Salaj - 3 sept. 2003, Cluj-Napoca ) * * * Indragise poetii ale caror vieti n-au fost decat niste tragice aventuri. Si nu vorbesc aici despre cei cativa poeti latini: Tibul, Propertiu, Ovidiu, de care s-a apropiat traducandu-i cu o savanta stiinta a versificatiei.Iubea poetii si animalele. Pentru ca ochii lor lumineaza noaptea si poate ca au o superioara intelepciune, il magnetizau pisicile prietenilor in casa carora poposea, dar si pisicile lui Edgar Allan Poe, si motanii din poemele afurisite ale lui Baudelaire. Intr-o noapte dintre acelea cand plansul ploii in tuburile de tabla strabatea chinuit prin sticla ferestrelor pana la cele doua fapturi insetate, care se rasuceau amarnic pe o canapea harbuita, dupa zile citeste tot [...]

Proza feminina in fata oglinzii

Proza feminina in fata oglinzii


Noiembrie 2009


Autor: Carmen ARDELEAN



Intrate in malaxorul conceptelor criticii literare romanesti in prima parte a secolului XX, sintagmele proza feminina, literatura feminina sau ideologie feminina au avut un parcurs sinuos. Critica literara le-a acordat fie un sens peiorativ ce are in substrat minimalizarea sistematica a adjectivului feminin, minimalizare nejustificata daca avem in vedere frapanta originalitate, autenticitatea discursului, fie un sens pur psihologic, un banal transfer psihologic, al proiectarii in plan artistic al portretului standard al femeii ( ca in cazul lui Lovinescu, cel care incearca stabilirea unor constante ale literaturii feminine), fie unul apreciativ( ne referim la Mihail Sebastian care constata: Pare curios, dar femeile aduc in literatura un accent de gravitate ce citeste tot [...]

Notice: iconv() [function.iconv]: Detected an illegal character in input string in /home3/nefasoft/public_html/cs/includes/functions2.php on line 26

Tristan Tzara  poemele romanesti

Tristan Tzara poemele romanesti


Noiembrie 2009


Autor: Marcel LUCACIU



Nascut la Moinesti, judetul Bacau, in ziua de 16 aprilie 1896, Tristan Tzara - pe numele sau adevarat, Samy Rosenstock - este, printre altele, cunoscutul si recunoscutul initiator al miscarii de avangarda: Dada (Zurich, februarie 1916). Dar, mai inainte de publicarea primelor manifeste dadaiste, Tzara a scris o serie de poeme romanesti, aparute in revistele Simbolul(1912), Noua revista romana si Chemarea (1914 1915). Ele au fost adunate si publicate in volum - exceptand poeziile din paginile revistei Simbolul - sub titlul (poate, cam impropriu) Primele poeme de catre Sasa Pana, volum editat, in 1934, si reeditat, in 1971, alaturi de cateva poeme inedite. Versurile din Simbolul poarta semnatura S. Samyro si au fost pentru prima oara infatisate integral datorita l citeste tot [...]

Adam si Eva, orfanii primordiali

Adam si Eva, orfanii primordiali


Octombrie 2009


Autor: Tiberiu VANCA



- radiografia unui mit Descindem din mister. Ca este astfel ne dovedesc toate segmentele de cultura ce au marcat omenirea in marsul sau multimilenar. Omul n-a avut curajul sa traiasca de sine statator, sa se admita pe sine, cu pretentia ca ar putea depinde numai de ceea ce se produce prin efectul propriilor sale puteri, cat si-a imaginat ca deasupra sa stau si vegheaza spirite imateriale, pe care le-a incarcat cu puteri supranaturale, entitati care-l observa, care-l recompenseaza pentru cele bune si il sanctioneaza pentru cele dimpotriva, devenind in final dependent de acestea. Pe aceasta cale s-au nascut miturile, creatii spirituale ce pun in pagina intamplari inchipuite, sau reale repovestite, ce sunt incarcate de catre autori, fie ei persoane fiz citeste tot [...]

Max Blecher si tentatia visului

Max Blecher si tentatia visului


Octombrie 2009


Autor: Gheorghe GLODEANU



Se pare ca nici unul dintre scriitorii romani ai perioadei interbelice nu a avut o existenta mai dramatica decat Max Blecher (1909-1938). Prozatorul s-a nascut la Botosani in data de 8 septembrie 1909 si a murit, dupa o lunga suferinta, la Roman, la 31 mai 1938. Autorul Intamplarilor in irealitatea imediata nu numai ca nu a avut sansa sa isi definitiveze opera, dar si scurtul exil terestru ce i-a fost harazit a fost petrecut, in buna parte, in conditii inumane. Corsetul de ghips in care a fost imobilizat din cauza tuberculozei osoase de care s-a imbolnavit in 1928 a echivalat, practic, cu reducerea existentei sale la o stare larvara. M. Blecher este marele bolnav al literaturii romane si aceasta continua tortura fizica si-a lasat amprenta, daca nu asupra spiritului, cel putin citeste tot [...]

Cateva sfaturi inca valabile (dar neimplinite) dintr-o corespondenta cu Constantin Noica*

Cateva sfaturi inca valabile (dar neimplinite) dintr-o corespondenta cu Constantin Noica*


Septembrie 2009


Autor: Ioan Maria OROS



Datoram inceputul corespondentei noastre cu Constantin Noica1 unui alt filosof si scriitor roman pe nedrept putin cunoscut, si anume Petre Hossu (doctorand la Lucian Blaga si fost asistent al lui D. D. Rosca pana in 1950, cand a fost epurat din invatamant)2, care, prin 1971, cu generozitatea-i arhicunoscuta, ne-a oferit adresa acestuia, cu indemnul de a-i scrie. Ceea ce am si facut “cu absoluta sinceritate”, in prima scrisoare, a carei ciorna, din intamplare, o mai pastram, cerandu-ne iertare pentru “brutala indrazneala” de a-i fi tulburat linistea creatoare, surprinzandu-l poate in clipe de meditatie, care, odata intrerupta, ar putea frustra omenirea de idei mari, tocmai acelea care, chiar atunci, erau sortite sa vina pe lume etc., etc.; tanguindu-ne, i citeste tot [...]

13 ANI DE TALHARIE INSTITUTIONALIZATA IN TARA ZARANDULUI

13 ANI DE TALHARIE INSTITUTIONALIZATA IN TARA ZARANDULUI


Septembrie 2009


Autor: Tiberiu VANCA



In lumea dreptului, nesubordonat organizatiilor criminale, faptul de ati insusi bunurile altuia se numeste furt, iar atunci cand se realizeaza cu mijloace silnice (violenta si amenintari) in conditiile neputintei victimei de a se apara fapta (ele) primeste (esc) conotatia (ile) unui act antisocial de o deosebita gravitate, talharia. Un astfel de climat a fost instaurat in Romania anilor 49-62 a secolului trecut. Mana criminala prin care s-a desavarsit aceasta oroare la nivel national a fost Statul Roman cu institutiile sale Militie, Securitate si Justitie care au desistat de la menirea lor institutionala asezandu-se in subordinea Criminalului, nimeni altul decat Partidul Muncitoresc Roman, devenit din 1966 Partidul Comunist, care si-a propus, si chiar a realizat, distruge citeste tot [...]

Timp si arta

Timp si arta


Iulie 2009


Autor: Tiberiu VANCA



Omul este vietatea ce-si dureaza efemera existenta in ceea ce am putea numi timpul istoric. Timpul istoric nefiind nimic altceva decat unitatea de lumina (ziua), si intuneric (noapte), ce se succede in ordini categoriale cunoscute in terminologia: zile, saptamani, luni, ani, decenii, secoli, milenii si ere. Dupa situarea omului in vreme vom decela prezentul, valoare infinetizimala in raport cu totul, pentru ca durata lui este de ordinul secundei, o valoare temporala ce-si dureaza materialitatea stramtorata intre trecut si viitor, pentru ca clipa, dupa ce a fost traita se inmagazineaza in trecut, indepartandu-se, iar unitatea ce-i urmeaza imediat este viitorul apropiat si abandonabil dupa consumare. Prezentul vazut drept camp al creatiei este valoar citeste tot [...]

Autostrada pierduta... Intre realitate si camera de filmat

Autostrada pierduta... Intre realitate si camera de filmat


Iulie 2009


Autor: Mihaela OPRE



Moto: Life is very confusing, and also so films should be allowed to be, too. (David Linch) Regizorul David Linch opereaza (si) in Lost highway cu o estetica a straniului care poarta marca originalitatii sale ce aglutinaza realitatea cu elemente ale visului (daydream) si cosmarului. Astfel, elementele de circularitate, de simetrie isi raspund, dar mai ales, creeaza misterul coerentei inconstientului, intr-un labirint al episoadelor si imaginilor ce transmit senzatia unui mister multiplicat la infinit. I. Autostrada pierduta Lost highway debuteaza si se incheie cu imaginea unei autostrazi noaptea (imaginea strazii in noapte e recurenta, de altfel in filmele lui Linch), aceasta circularitate nefiind una care inchide o lume, ci mai degraba, una care aluvionaza eleme citeste tot [...]

Iona in sah

Iona in sah


Iulie 2009


Autor: Diana OLAH



M-am intalnit in piesa lui Sorescu cu un imaginar debordant, absurd, dintre acelea care fac sa-ti treaca fiori pe coloana si sa ti se strapezeasca dintii ca in fata sublimului. Sa te simti amenintat dar ridicat etaje bune deasupra terestrului ca dupa invatarea unui nou alfabet cu care sa poti citi esenta. Iona e o lupa prin care dispensabilul existentei cade ca falsurile din muzeul cu tablouri. Iona nu e decat unul, intr-o singuratate atat de deceptionanta si ravasitoare incat ar trebui interzisa. El vrea marea, o mare fara peste, o viata fara moarte. Greul pestelui nu e decat greul mortii. Iona isi viseaza moartea, tine langa el un acvariu cu pesti sa se familiarizeze cu spaima sfarsitului, apeleaza la o amanare, metoda (pe care o detaliaza Eugeniu Sperantia) de care dispune in citeste tot [...]

Valori muzicale in lirica romaneasca a secolului al XX-lea

Valori muzicale in lirica romaneasca a secolului al XX-lea


Iunie 2009


Autor: Voichita LUNG



Asocierea dintre muzica si poezie apare din cele mai vechi timpuri, cand in Elada, versurile erau insotite de acompaniament de lira si este reinnoita in simbolism, curent literar care este in esenta adancirea lirismului in subconstient, prin exprimarea pe cale mai mult de sugestie a fondului muzical al sufletului omenesc. Esenta muzicala a simbolismului a fost recunoscuta chiar de fauritorii acestei noi poezii: De la musique avant tout chose.De la musique encore et toujours(Paul Verlaine). O analiza comparativa ar putea aduce fata in fata doua mari personalitati ale poeziei romanesti din secolul al XX-lea, George Bacovia si Lucian Blaga, pentru a reliefa mirajul valorilor muzicale in exprimarea poetica. citeste tot [...]

Despre frumusetea launtrica

Despre frumusetea launtrica


Mai 2009


Autor: Zaharia PRODAN



Iubite Pan si voi, zeitati de aici, cate sunteti, faceti sa dobandesc frumusete launtrica. Iar dinafara mea sa fie toate prietene celor din mine. Platon - Phaidros, Rugaciunea lui Socrate Octavian Paler in Polemici cordiale spune: Dupa cate stiu, un indragostit nu este o persoana care s-a hotarat sa aduca o contributie personala la istoria amorului, ci un om care a luat foc. Or, a te comporta ca un om care a luat foc e obligatoriu, cred, si in eseu. Nu am pretentia de a aduce ceva nou temei eseului, ci vreau sa explic cand si de ce iau foc. Iau foc de cate ori vad siruri interminabile de oameni imbecili (in sensul latin al cuvantului: cei care au nevoie de un sprijin, de o carja) inghesuindu-se sa atinga moastele unui sfant sau o icoana facatoare de minuni. Su citeste tot [...]

Notice: iconv() [function.iconv]: Detected an illegal character in input string in /home3/nefasoft/public_html/cs/includes/functions2.php on line 26

Omul  act liber si spirit intrupat

Omul act liber si spirit intrupat


Aprilie 2009


Autor: Nicolae COSTRUT



In scurgerea timpului istoric si a evolutiei speciei umane, generatii dupa generatii, in succesiunea lor, s-au intrebat mereu: Ce este omul? La aceasta intrebare au venit o multime de raspunsuri, care au incercat sa priveasca si sa defineasca omul din unghiuri si perspective multiple. Privit din punct de vedere fizic, se poate spune ca omul este un corp ca oricare alt corp din natura, format din molecule si atomi. De aici, doar un mic pas pana la afirmatia ca omul este o fiinta a naturii. Dominanta secolului al XIX-lea a fost biologia reprezentata de multi oameni de stiinta, printre care si de englezul Charles Darwin, autorul faimoasei teorii: Originea speciilor (1859). Vazut prin prisma acestor teorii si sub raport biologic, omul este asimilat cu un oricare alt organ citeste tot [...]

Despre discriminarea persoanelor cu handicap de-a lungul istoriei

Despre discriminarea persoanelor cu handicap de-a lungul istoriei


Aprilie 2009


Autor: Alexandra MARGINEAN, Viorel MARGINEAN



Suntem obisnuiti sa auzim despre discriminarea rasiala, etnica, discriminarea fata de persoanele de culoare, fata de asiatici, amerindieni, maori, aborigeni, despre Holocaust si Inchizitie, despre rasism, antisemitism si antifeminism si ne dam seama ca discriminarea persoanelor cu handicap e fie omisa, fie mentionata la capatul listei. Cu toate acestea, discriminarea persoanelor cu handicap a insotit evolutia umanitatii de la inceputurile sale pana in zilele noastre. In epoca pietrei erau izgonite din triburi. In antichitate erau aruncate de pe stanci (in unele culturi). In Evul Mediu si Renastere erau foarte rau tratate; acest comportament negativ impotriva lor era stimulat de atitudinea Bisericii Catolice, care facea ca persoanele citeste tot [...]

Caracterul pictural al limbii romane

Caracterul pictural al limbii romane


Februarie 2009


Autor: Georgeta MIHELE



Mai mult ca oricand popoarele au nevoie de imagini Privirea inlocuieste meditatia A. de Monzie (1939) Vizualitatea unei limbi este o calitate care izvoraste dintr-un substrat misterios de semnificatie, afirma V.G. Paleolog in capitolul intitulat Pictorialitatea in filologie. Viziune si auditie, din studiul sau asupra Imaginii poetice colorate la Alexandru Macedonski. Autorul considera ca limbile sunt muzicale sau pictoriale. Acestea din urma au un inalt grad de expresivitate, de reliefare a aspectelor evocate. Printre limbile pictoriale trebuie sa se distinga limbile de inalta culoare (klamath) si limbile de minutios desen de migala, cum este, de pilda, limba germana savanta . Limbile europene nu ating gradul de intensitate coloristica a limbii chinez citeste tot [...]

Memorialistica inchisorilor

Memorialistica inchisorilor


Februarie 2009


Autor: Imelda CHINTA



Memorialistica inchisorilor -ultima parte- Jilava devine o scoala a indoctrinarii unde tinerilor li se tineau cursuri speciale pentru a li se inocula ideea ca intelectualii erau dusmanii poporului, doritori de putere pentru a duce poporul roman in stare de sclavie, datoria gardienilor era de a-i extermina, iar tratamentul trebuia sa fie nimicitor, orice maltratari fiind permise si cu cat gardianul va fi mai brutal si mai fara mila, cu atat mai mari vor fi sansele lui de a face o cariera stralucita. Experimentul a dat roade, in scurt timp datorita hranei necorespunzatoare cu care se putea doar supravietui si cu un regim de detentie inuman, s-au instalt printre detinuti primele semne ale slabiciunii fizice, fiind macinati de o boala care a facut nenumarate victime, distrof citeste tot [...]

Fatalitatea in poezia eminesciana

Fatalitatea in poezia eminesciana


Ianuarie 2009


Autor: Imelda CHINTA



Cazul Eminescu a bulversat de-a lungul unui secol generatii intregi de scriitori, fenomenul traducandu-se printr-un seism care avea menirea de a schimba intregul curs al unei culturi, o cultura embrionara ce nu promitea foarte mult la sfarsit de secol XIX. Literatura romana a inregistrat o rasturnare a tot ceea ce s-a creat pana atunci, intrand intr-o perioada de criza din care inca nu si-a revenit. Acesta sentinta este demonstrata de faptul ca dosarul Eminescu, spre marea dezamagire a baroului de critici literari, nu a fost inca rezolvat, clasat, catalogat. Denudarea, sedimentarea principalelor idei ale operei sufera odata cu schimbarea unghiului de abordare si experienta de lectura a criticilor. Acest fapt demonstreaza inca o data actualitatea creatiei care suporta, se pare, in citeste tot [...]

Legenda unei mari iubiri

Legenda unei mari iubiri


Ianuarie 2009


Autor: Marcel LUCACIU



A patrunde in intimitatea relatiei Mihai Eminescu Veronica Micle, fie prin intermediul corespondentei pastrate, fie rasfoind amintirile contemporanilor, pare un gest de impietate. Si totusi, nevoia de a cunoaste, de a reaborda o tensionata poveste de dragoste, poate deveni, oricand, imperioasa, daca nu salutara. Atins de aripa iubirilor impartasite sau nu (Casandra Alupului, Eliza, Milly, Eufrosina Popescu, Cleopatra Lecca - Poenaru, Mite Kremnitz), Eminescu n-a fost, nici pe departe, un Casanova: El tinea mult nu la femei, ci la femeie (s.n.). Femeia era pentru dansul idealul creatiunii, a frumusetii si a perfectiunii chipului omenesc(Theodor V. Stefanelli). Unica lui pasiune, Veronica Micle (nascuta Campeanu) era originara din Nasaud. Dupa moartea tatalui, inrolat in oa citeste tot [...]

Memorialistica inchisorilor (III)

Memorialistica inchisorilor (III)


Decembrie 2008


Autor: Imelda CHINTA



In spatiul concentrationar s-au putut inregistra infinite cazuri de imbolnaviri din cauza unei experiente-limita pe care detinutul a fost osandit sa o traverseze, iar acest tip de imbolnavire exterioara a fost mai usor de suportat decat o transformare interioara care are repercusiuni in timp, erodand constiinta si facand noptile de nesuportat. Acestui tip de imbolnavire interioara i-au cazut victime cei care nu au reusit sa-si depaseasca temerile, lasandu-se manipulati de beneficiile si promisiunile facute in schimbul pactizarii cu puterea. Un asemenea caz este Petru Dumitriu care intr-o convorbire cu Eugen Simion i se confeseaza, marturisindu-i slabiciunea de care se face vinovat, incercand sa se caiasca in fata unui trecut si a unei fapte care nu il onoreaza: Eu am intrat bu citeste tot [...]

Memorialistica inchisorilor  (II)

Memorialistica inchisorilor (II)


Noiembrie 2008


Autor: Imelda CHINTA



Instrumentul-cheie al statului comunist era dupa George Orwell, Ministerul Adevarului, menit sa re-scrie, in fiecare zi, Istoria. Devenit un paradox, Ministerul Adevarului este, in realitate, un Minister al Minciunii, al decrepitudinii care are menirea de a remodela omul, devenit parca inert intr-o existenta futila, amagindu-se ascultand lungile discursuri funambulesti, individul e surprins in continua imersiune intr-o lume a non-umanului si a non-valorii. Statul se transforma intr-o colonie penitenciara kafkiana unde existenta individuala este amenintata la tot pasul, frica si obedienta iau locul libertatii de odinioara, iar teroarea ii transforma pe indivizi in tacere: Din nefericire, victimele tac noteaza grav Paul Goma in volumul Gherla. Intreaga societate rezoneaza o citeste tot [...]

Pledoarie la un discurs liric

Pledoarie la un discurs liric


Noiembrie 2008


Autor: Viorel MURESAN



Colectia de calimari Pledoarie la un discurs liric Au si trecut, iata, cincisprezece ani de la ultima aparitie editoriala a unui poet dintre cei mai tainici cand vine vorba de propria opera, chiar daca atributul sau esential nu poate fi doar discretia, caci o debordanta noutate estetica se impune in primul rand. Temeiul cultural minat prin ironie sau autoironie poate deveni o alta fata a discursului liric. Pentru generatia 80, care incerca de la primii ei pasi sa se desprinda de modelul saizecist, poezia lui Vasile Vlad ( caci despre acesta va fi vorba in continuare ), ca a lui Constantin Abaluta, Mihai Ursachi, Mircea Ivanescu sau Virgil Mazilescu, devenea un reper. Pe langa uriasa biblioteca de traduceri din acei ani, in astfel de autori isi afla locul de n citeste tot [...]

Despre prostie

Despre prostie


Octombrie 2008


Autor: Zaharia PRODAN



Tirania trăieşte, deşi tiranul a murit." Cicero - După asasinarea lui Caius Iulius Caesar Romanii, de-a lungul istoriei, au trăit intr-o societate amorfă, haotică şi impersonală, fiindcă am fost şi suntem un popor fără stil de viaţă personală, un popor imatur incă. Au construit o societate după chipul şi asemănarea lor. Să ne reamintim de schiţa lui I. L. Caragiale, O invenţie nouă": Aghiuţă vine intr-o duminică la Dumnezeu şi incepe să ponegrească lumea: Doamne, ce tot iţi baţi capul cu oamenii aceştia? Nu-i vezi, Sfinţia-Ta, ce secături sunt? Păcat de grija Sfinţiei-Tale: sunt răi citeste tot [...]

Memorialistica inchisorilor

Memorialistica inchisorilor


Octombrie 2008


Autor: Imelda CHINTA



inchisorilor politice Secolul trecut a suferit cele mai zguduitoare transformari sociale si politice atat pe plan national cat si european; situandu-ne intr-o Europa agasata de regimuri variate ce ambitionau sa inoveze in sfera ideologica a doctrinelor politice, Romania s-a lasat antrenata intr-un proces de implementare a unui regim ce ne-a stigmatizat ca natiune, amputandu-ne constiinta si spiritul national. Extirpand-ne sufletul, am plonjat intr-un sistem care urmarea desfiintarea omului, uniformizarea cetatii, epurarea individului de stiinta, determinat a exista in anticamera Thanatica a regimului comunist. Acest sistem delirant atat de vituperat pe plan international, s-a instalat la noi cu o forta uimitoare demonstrandu-ne, inca o data, fragilitatea politica in fata ma citeste tot [...]

Blajul - Biserica, Scoala si Natiune

Blajul - Biserica, Scoala si Natiune


Octombrie 2008


Autor: Ion BUZASI



Biserica, scoala si natiune in trecutul istoric si cultural al Blajului Sufletul Blajului este Biserica Greco-Catolica (unita cu Roma). Pentru ca exista un suflet al locului pe care il pricep mai bine oamenii locului. Traind o viata intreaga intr-un sat, intr-un oras, aceste asezari prind pentru tine grai aproape omenesc, sunt vii si apropiate, prietenesti sau paterne. Pentru mine sufletul Blajului este in episcopul intemeietor si martir Inocentiu Micu Klein. Lui ii apartine Blajul ca oras romanesc si centru al bisericii greco-catolice a romanilor. El a intemeiat Blajul romanesc in urma cu mai bine de doua sute de ani, in primavara anului 1737 cand a ctitorit aici o cetate de credinta si mandrie romaneasca. El vorbeste pentru prima data despre oropsita plebs vala citeste tot [...]

Notice: iconv() [function.iconv]: Detected an illegal character in input string in /home3/nefasoft/public_html/cs/includes/functions2.php on line 26

Originea raului  intre mandrie si abisul ontologic al libertatii

Originea raului intre mandrie si abisul ontologic al libertatii


Septembrie 2008


Autor: Daniel HOBLEA



Mi s-a intamplat de multe ori sa pun intrebari sau sa fac afirmatii de o indrazneala aproape nebuneasca. Intr-o vreme, bunaoara, ma tot laudam cu descoperirea unei intrebari (n-o auzisem si n-o citisem nicaieri), pe care o numeam cu emfaza Intrebarea intrebarilor: cum a fost ispitit Ispititorul? Omul, imi spuneam pe-atunci, nu e de mirare ca a cazut: cum sa reziste o faptura atat de fragila, facuta din tarana, unei fiinte atat de redutabile ca Satan? Inacceptabila, ori mai degraba de neinteles, mi se parea caderea acestei fapturi spirituale, care initial, sub numele de Lucifer, era situata in varful ierarhiei angelice, deci imediat dupa Sfanta Treime. Nu puteam accepta explicatia teologica oficiala, anume ca mandria l-a transformat pe Lucifer din inger de lumina in diavol citeste tot [...]

Copiii raiului. (fragment)

Copiii raiului. (fragment)


Iulie 2008


Autor: Stefan Doru DANCUS



Motto: Cine controleaza progresul catre viitor? Puternicii, cei care au pentru acest lucru forta si conditiile pe care altii nu le au; bogatasii de astazi, care nu se mai afirma prin truda ca sa creeze de exemplu o intreprindere, ci prin viclesugul unei cariere de partid sau prin uzufructul unei mosteniri. Si din acest punct de vedere este vorba de o alienare, de o pierdere josnica a sinelui. (Luigi Giussani, Sensul religios, volumul I al ParCursului) Este adevarat, am coborat de pe Munte manios, tunand si fulgerand impotriva umanitatii care, din cel mai de pret produs al pamantului a devenit un vampir vesnic nesatul, daca a fost in stare sa suga tot sangele planetei. Acum, devenita canibal, a inceput sa infulece si carnea acestei entitati, sapand galerii si inghiti citeste tot [...]