Aboneaza-te la newsletter



Contact

Zalău, Piaţa 1 Decembrie 1918, nr. 11, Sălaj, România

0260/612870

0260/612870



Proza


Bazarul cu Decizii

Bazarul cu Decizii


Octombrie 2017


Autor: Cristina Beatrice Preda



Pe vremea când marea nu își cunoștea încă valurile, Tatăl Ocean se plângea de monotonia adâncurilor. Cu toate că animalele acvatice înotau frenetic toată ziua, acestuia îi lipseau cu desăvârșire prietenii care să-l asculte. Când tristețea deveni puternică, Oceanul se hotărî să se scurgă într-o sticlă și să meargă în Bazarul cu Decizii, despre care auzise în cărți pe când era doar un lac. În acel loc, oamenii schimbau sentimente, trăiri, emoții. Cei agitați primeau liniște, iar cei liniștiți dobândeau poftă de viață.  „Eu de ce să nu îmi dau o șansă?” își spuse, legând o fundă roșie de dop, în timp ce se străduia să meargă prin nisip și să nu zdruncine sticla prea tare.  Ajuns în inima târgulu citeste tot [...]

Invazia (variantă)

Invazia (variantă)


Octombrie 2017


Autor: Marian Ilea



La intrarea în Băile Contelui, celebra stațiune, azi pustie, drumul cotea brusc la dreapta. Cine se aventura pe acolo, risca noaptea să audă scâncete și apoi plânset de copil. Dacă erai la volan, la kilometrul doi fix, îți ieșea dinainte o arătare învelită în scutece albe, ce părea a-ți zâmbi, traversând şoseaua. Accidente cu duiumul. Maşini care ajungeau din drum direct în şanţ. Întâi scâncetele, apoi plânsetul, şi scutecele albe târându-se pe drum, și zâmbetul ăla, băgau groaza în turişti. Fenomenul a fost prezentat pe larg în presa scrisă și pe ecranele televiziunilor locale.  Când am ajuns la Băile Contelui era o amiază de sfârşit de mai. Doar trei oameni ce păreau înţepeniţi în bazinul cu apă sărată. Pe mal, mir citeste tot [...]

Îmi place să mă joc. Artistul

Îmi place să mă joc. Artistul


Octombrie 2017


Autor: Regis Roman



Dolescu locuia în centrul orașului, într-o casă seculară, destul de impunătoare, veche, cândva avută în întregime în proprietate, acum nu mai avea mare lucru, doar camera servitoarei cu baie și beciul imens la care nu ar fi renunțat în ruptul capului. Acolo își ținea comoara ascunsă. Subiectivă. Desigur. Colecționar nu de obiecte inutile, sterile, ci de lichid vital. Un vin amărât strâns anual în butoaie de 100 de litri, din două sau trei regiuni ale țării. N-avea de gând să-l vândă, doar să trăiască cât îl avea în proprietate și consum. Reușise. Până atunci. Divizase pe rând și înstrăinase apartamentele când rămânea fără bani pentru mai mult de o lună. Cam rămăsese periodic, dar a ajuns și la fundul sacului. Se distra pe s citeste tot [...]

Învățătorul

Învățătorul


Septembrie 2017


Autor: Gheorghe Neagu



Când a ajuns în satul nostru era un tânăr plin de ambiţii, dornic să-i înveţe carte pe toţi copiii plugarilor analfabeţi.  Venise cu două geamantane şi o căruţă plină cu cărţi din care se înfrupta până seara târziu, adormind cu lampa aprinsă, în ciuda gazdei zgârcite. Cu petrolul ce se consuma „fără rost”, cum adesea zicea tuşa Maria, se puteau face multe... Dar se îmbuna repede când îl vedea dimineaţa pe învăţător gata să se apuce de treabă, să-i care o găleată cu apă, să-i spargă lemnele, aşa cum nu se aşteptase ea să-i facă tânărul. Mai avusese dânsa în gazdă ba pe unul, ba pe altul, dar pe nici unul nu-l îndrăgise ca pe domnul învăţător. Harnic, fiu de ţăran, priceput la toate, învăţătorul se trezi citeste tot [...]

Grand Hotel Rosa

Grand Hotel Rosa


Septembrie 2017


Autor: Anca Goja



A traversat grăbit pasajul pustiu, cu magazine şi dughene încă închise, şi a ieşit la suprafaţă exact în faţa clădirii imense, respirând aerul de respectabilitate pe care îl au doar cei trecuţi de o anumită vârstă. S-a oprit o clipă să o admire, apoi şi-a continuat drumul. Oraşul începea să se trezească. Peste zgomotul maşinilor şi al troleibuzelor, care aici parcă era altfel, se suprapunea sunetul străin al trolerului pe care Arghil Macaveu îl târa după el. A urcat treptele de marmură roase de atâţia paşi şi s-a strecurat printre panourile de sticlă ale uşii rotative. Ajunsese.  - Bine aţi venit la Grand Hotel Rosa! Vocea standardizată, de femeie-robot, venea de la recepţie, din spatele unei tejghele masive, pe care trona un ca citeste tot [...]

Dincoace de geam

Dincoace de geam


Iulie 2017


Autor: Ștefan Doru Dăncuș



Mă cutremur: oare chiar voi fi singur când voi îmbătrâni? Nu în fața lui Dumnezeu voi fi înfricoșat, ci în fața neputinței mele! Dă, Doamne, să-mi fie frică azi, în timp util! Ar trebui să n-am gânduri negre, că doar am bani, am perspective. Atunci de ce mă doare spatele? Că doar dau conotații tragice și faptului că n-am văzut omăt anul ăsta! Pentru cine vreau să fiu „mare scriitor”? Pentru Dăncuș. Să merg, așadar, să mă fac „social” – neplăcere. Să-mi iau din nou pielea de vierme, să mă înrolez în șiragul de viermi stradali. Să fiu o pocitanie în plus. Voi face asta, cu toată oroarea ce-o simt. Mă voi întoarce și iar voi scrie cât de singur am rămas. Executat „îndatoriri sociale”. Ac citeste tot [...]

Trei proze scurte

Trei proze scurte


Iunie 2017


Autor: Augustin Mocanu



Cătană la Împăratul Văzând că sunt singur acasă, mă aşez pe un scăuneş lângă pat; mă uit prin casă de gândeşti că acuma sunt prima dată aici, că totul îmi pare tare frumos. În colţ, pe păretele de după masă, e „Bunicul”, adică un tablou vechi cu ramă lată de brad, aurită, care arată cum era soldatul Mokan Agoston din armata împăratului austro-ungar prin 1910. Mă apropii de masă, pun coatele pe ea şi-mi reazem faţa în pălmi să pot vedea mai bine. În mijlocul tabloului, stă în poziţie de drepţi un bărbat subţire, bine legat şi vânjos, având înfăţişarea pe care o are tata acuma, la treizeci de ani, în zilele de duminică după ce se pune la rând şi e gata să meargă la biserică: are părul castaniu, tăiat sc citeste tot [...]

Bartolomeu Rostaş – aurarul

Bartolomeu Rostaş – aurarul


Mai 2017


Autor: Marian Ilea



Pe Valea Limpedea au fugit ţiganii şi s-au ascuns în pădure. Tătarii veniseră să jefuiască Mittelstadt-ul. Au rămas fără slugi. S-au speriat de măştile minerilor din Capnic. Au fugit pînă la Tisa.  Sînt opt sute de ani de atunci. „Nu este altă naţie mai veche în Baia Sprie ca ţiganii”, spunea Bartolomeu Rostaş. Era de meserie aurar. Încă de pe vremuri. Neamul lui avea numai aurari-băieţi. Printre cei care s-au ascuns în pădure de spaima tătarilor au fost şi dulgheri, şi pomicultori şi preparatori de brînză italienească şi cîntăreţi şi pietrari. S-au înghesuit pe Valea Limpedea şi acolo au rămas.  „Au fost cinzeci şi una de familii cu căruţe şi scule. Pentru fiecare meserie aveau scule anume făcute. S-au aşezat citeste tot [...]

Povești de (ne)adormit copiii

Povești de (ne)adormit copiii


Mai 2017


Autor: Leon-Iosif Grapini



Opincărița satului, lelea Sabina, prietena mamei, era cea mai bună povestitoare, cu un umor inegalabil și irezistibil, prezența ei fiind râvnită în șezători, nu numai de noi, copiii, ci și de femeile participante la aceste întruniri. Mică de statură, cu picioarele crăcănate, cu fața tuciurie, a cărei expresivitate era salvată de ochii negri, zglobii și atoatevăzători, te acapara cu privirea-i jucăușă și mai ales cu vorba, vorba dulce mult aduce, vorba hazlie mult îmbie, intra mereu printre ultimele femei la șezătoare, întrebând, V-a fost dor de mine, răspunsul, cum bănuiți, era același de fiecare dată, Dooor, rostit într-un glas de copii și de femeile așezate deja la lucru și la taifas, Apoi, și dacă nu v-a fost, eu tot am venit. Venea citeste tot [...]

Macii

Macii


Aprilie 2017


Autor: Vera Ieremiaș



Nevastă de pictor şi femeie, îi plăcea să‑şi potrivească nuanţele ţinutelor vestimentare, chiar dacă nu făcea decât să şadă în veranda casei. Uite‑o! Şi‑o trecu peste umeri, ba nu, avea nevoie să‑şi protejeze gâtul de răcoare. Materialul diafan voia să plutească‑n aer, să‑şi ia zborul, trebuia să‑l lege într‑un fel. Ca pe‑o cravată bărbătească, sau ceva asemănător. Camille îşi apropie mult faţa de oglinda de deasupra comodei, să vadă mai bine când îşi face nodul. Văzu. Văzu părul roşcat şi despletit curgând pe spatele femeii. Văzu femeia stând în uşa întredeschisă a atelierului, imaginea se reflecta perfect în sticla argintată. Camille înţepeni, incapabilă să‑şi îndrepte privirile în altă parte. citeste tot [...]

Pasăre străină

Pasăre străină


Februarie 2017


Autor: Ștefan Jurcă



La noi în sat, când plecau feciorii la recrutare, se făcea un steag pe care erau prinse batiste, cusute de fete, cu mâna, se învelea partea de sus a steagului cu iederă, oricum, steagul din satul meu era ceva nemaipomenit, pe care noi, copiii, nu aveam voie să-l atingem. Nici măcar eu, deși o aveam pe mătușa Mărioara printre fetele care pregăteau steagul și tata era cineva, așa înțelegeam eu . Feciorii se urcau în căruță, unii stăteau pe iliș, lângă cociș, alții pe loitre, cei mai mulți erau viteji și rămâneau în picioare, se țineau după umeri, în vreme ce, la ieșirea din sat, în curba la dreapta, de la casa popească mai jos, caii o luau în trap. Acolo, pe deal, erau niște probleme și la urcare și la coborâre. Când urca batoza în sa citeste tot [...]

Anuță dragă*

Anuță dragă*


Februarie 2017


Autor: Bianca Tămaș



(fragment) Lumea îşi vedea mai departe de ale ei. Sătenii mergeau pe dealuri, întorceau fânul, făceau căpiţele şi se adunau la umbra vreunui copac la prânz să mănânce merindele pe care şi le puseseră în ceva traistă. Tăiau slănina în felii subţiri şi muşcau cu poftă din pâinea proaspătă, făcută în casă. Câte un fecior şi câte o fată nici nu mâncau, de dor şi de drag, să apuce să schimbe două-trei cuvinte, până îi strigau iar la lucru, prin mirosul de fân uscat şi zumzet de gângănii.  Într-o zi, trecând pe vale în sus, aud că mă strigă femeia care ne-a fost naşă. Am mers, că era mai bătrână decât mine. Nu puteam zice că nu am vreme, mai ales că a văzut că nu mă grăbeam nicăieri. Mă duceam alene, citeste tot [...]

Caşmirul verde

Caşmirul verde


Februarie 2017


Autor: Denisa Petric



Anotimpurile sunt precum ruleta rusească. Vin, te amăgesc, te rănesc, pleacă şi se‑ntorc. Numele meu este Filip Andrievici. Ştiu să cânt la vioară. Am moştenit talentul de la bunicul meu Vasile, vioara la fel. Nu am bani de una nouă, dar nu‑mi pasă, vioara de la bunicul meu e magică, nu mă pot dezlipi de ea. Probabil că toţi au instrumente mai noi, dar ce contează, a lor sunt pline de praf, se chinuie să le scârţâie.  În timpul liber merg la gară, îmi place mirosul şinelor de tren proaspăt torturate de frâne. Nu am voie la gară, e periculos pentru mine, dar mă mai furişez şi eu. Trenul accelerat „Baia Mare – Bucureşti” soseşte în trei minute la linia trei – Trenul accelerat „Baia Mare – Bucureşti” soseşte în t citeste tot [...]

Dosto

Dosto


Ianuarie 2017


Autor: Alexandru Jurcan



Nu m-aș fi dus azi la biserică, dacă n-ar fi fost parastasul mătușii. Priveam icoanele uzate, atinse de umezeala ostilă și auzeam spusele preotului, care se refereau la trufie. Când suntem invitați la o petrecere – ne povățuiește – să nu stăm pe locul din față, că s-ar putea să fim ridicați, în cazul în care vine un oaspete mai important. Dacă ne așezăm în spate, s-ar putea să fim poftiți pe locul din față. Ieșind de la biserică, îl zăresc din nou pe acel Mîșkin, descins din Dostoievski. În gândul meu îl numesc Dosto. Pare abulic, de pe altă planetă, slab, înalt, zgribulit, învins parcă de frigul de decembrie. Am auzit că nu primește pomană, că nu vorbește cu nimeni, dar se plimbă pe străzi cât mai lăturalnice. Cum citeste tot [...]

Găbel

Găbel


Ianuarie 2017


Autor: Traian Parva Săsărman



Găvrilă, feciorul lui Badea Ion al lu` Lelea Năstasă, era meseriașul satului. Se pricepea într-ale instalațiilor și construcțiilor de orice fel. Chiuvete, dușuri, conducte, baterii, garnituri, șuruburi. Fel de fel. Peste sat lumina o zi aburindă. O primăvară târzie. Găvrilă trece, cam grăbit, pe ulicioară. Cu bicicleta. Plus o geantă solidă, plină de scule diverse. Un bărbat încet, zdravăn. Cu greutate. Mă și mir cum de nu se turtește respectiva bicicletă. Mereu zâmbitor și ponturos. Un personaj cu o față care parcă râdea și cu ochii. Sub părul lui, o dată galben-grâu de secerat-acum argintiu, țepos până la mistreț, păr care nu ședea niciodată-n freză, sub sprâncenele groase și frumos arcuite, purta doi ochi albaștri, int citeste tot [...]

Oamenii Îngerilor

Oamenii Îngerilor


Decembrie 2016


Autor: Denisa Pintiuță-Caian



Premiul revistei „Caiete Silvane” la Festivalul de literatură „Vasile Lucaciu” (2016) Fermoarul portocaliu din ureche Nu o să mă mai încred niciodată în fermoare. Am două fermoare de plastic cafeniu, ce le-am cusut cu grijă în câte o ureche și le-am lăsat deschise. Mecanismul e destul de simplu. Se deschid și se închid, trăgându-le ușor cu unghia degetului arătător în sus, sau în jos. A fost multă gălăgie, iar tu strigai așa de tare. N-am vrut să fac nimic, de teamă sa nu-mi ghicești secretul. Așa că mi-am închis cu grijă doar urechea dreaptă. Atunci, cu stânga am auzit niște lucruri îngrozitoare. Nu o să mă mai încred niciodată în fermoare. Pe retină mi-am lipit un fermoar portocaliu. Într-o citeste tot [...]

Cerul unui ocnaș

Cerul unui ocnaș


Noiembrie 2016


Autor: Ioan Pițoiu-Dragomir



- Fragmente - 15 Cum? Vara nu-şi făcuse mutaţie definitivă la noi, chiar dacă primise câteva invitaţii solare de nerefuzat. Era destul ca un vânt nervos (uşor-încruntat la început!) să coboare spre noi, că ne şi repezeam să ne protejăm cât mai bine. Aşa se face că n-am stat mult pe gânduri când am văzut pe manechinul din vitrină un sacou (of!) atractiv, bej, bine croit („Dacă îmi şi vine bine, dar... şi preţul...!”), aşa că...  A fost un moment... istoric – îmi cumpăram haine doar când n-aveam vreo... variantă salvatoare – şi m-am şi mirat că studiourile de televiziune, de radio, publicaţiile scrise, altele asemenea au rămas insensibile şi indiferente calculat!... Să te mai miri că există at citeste tot [...]

Atracţie

Atracţie


Noiembrie 2016


Autor: Dacian Jurj



Mă plimbam pe acel vârf de deal, privind din când în când în vale. Temătoare parcă, stăteam în expectativă. Deocamdată nu eram sigură de ceea ce urmează să se întâmple, dar simțeam că va fi ceva. Parcă într-o altă lume, un cort mare se ridicase la poalele dealului. O mulțime de oameni se mișcau aproape haotic în jurul cortului. Mi-am dat o șuviță de pe ochi în momentul în care un vânt cam rece, tomnatic, a început să adie. Privirea mi-a fost atrasă de cerul fără nori, pe care soarele se înălța și cobora cu repeziciune. Părea că au trecut ani de când stăteam acolo, așteptând ceva. Dar nu mă deranja; asta îmi era menirea. Trebuia să stau și să aștept să apară ceva. În tot acest timp, îmi analizam gândurile, îmi structuram citeste tot [...]

Note despre hăituirea zmeilor celibatari

Note despre hăituirea zmeilor celibatari


Noiembrie 2016


Autor: Györfi-Deák György



Maria este minionă, blonducă şi somnoroasă. Se răsuceşte în aşternut, înghesuind plapuma într-un fel de giulgiu lipit de trup şi adoarme imediat. Nu seamănă deloc cu vreuna dintre iubirile livreşti, reîntâlnite în răstimpuri pe stradă – fetişoare cucerite cu două vorbe bine ţintite şi un bilet de cinema pentru un loc de pe ultimul rând de scaune, la un film cu supereroi timizi şi fotogenici, părăsite apoi în dimineţi fără orizont, cum zici că va fi cea de mâine. Ba nu, chiar azi, iartă-mi greşeala, scribule, deşteptătorul de pe scaunul acesta cu vopseaua scorojită şi fără spetează, alăturat patului, îşi roteşte pentru a doua oară minutarul în noua zi. L-am pus să sune la cinci, trenul ar trebui să pornească la şase şi un s citeste tot [...]

Legenda Marelui Lup Alb*

Legenda Marelui Lup Alb*


Octombrie 2016


Autor: Florin Horvath



Ostenit de îndelungile căutări în jurul Pontului Euxin, apostolul Andrei şi-a îndreptat paşii spre sud, rezemându-se din când în când în toiagul noduros, pe care nu-l lepăda niciodată în drumurile sale. Barba-i uriaşă bătea de multă vreme către albul firelor ce se încăpăţânau să se înmulţească în jurul buzelor strân­se cu înverşunare. Din când în când, urmărea învâlvorarea nori­lor ameninţători ce întunecau zarea. Pe negândite, temeliile ceru­lui s-au cutremurat, lăsând ploaia să cadă ameninţător sub dan­sul fulgerelor. Rezemat în toiag, apostolul a rămas uimit, obser­vând cum ploaia cade în juru-i fără să-l atingă. Părea că Cel Prea-înalt făcuse cort larg împrejur şi acolo, unde lacrimile cerului izbeau păm citeste tot [...]

Nopțile Iclejiei lui Pachi

Nopțile Iclejiei lui Pachi


August 2016


Autor: Marian Ilea



„Mă duc să mă ascund ca să scriu un roman”, îi ziceam nevestei şi fetiţei în bucătăria aia de la bloc. „Sînt prozator”. După ce-mi spuneam poezia din bucătărie o auzeam pe Melania spărgînd vasele. Melania era căsătorită cu mine. A rezistat douăzeci de ani. Pe fetiţa noastră o cheamă tot Melania. Are optsprezece ani. E elevă la un liceu din Paris. Am trimis-o acolo ca să nu fie parte dintr-un divorţ încărcat de înjurături. A ajuns preşedinta unei „Maison des éléves”. Seamănă cu mine. Organizează evenimente culturale cu finanţări obţinute de la primărie. Toate proiectele ei au trecut de urechile vigilente ale funcţionarilor.  „Te duci, din nou, la curvele tale de care m-am săturat”, îmi şoptea în ureche Me citeste tot [...]

Limpezimea

Limpezimea


August 2016


Autor: Franciscus Georgius



- Închină-te, spurcatule! Soldatul îl împunse pe sumeraşul supravieţuitor cu vârful scrobiliţei în spinare. Prizonierul se cutremură sub efectul urzicant al veninului, însă îşi învinse senzaţia de durere şi îşi restabili echilibrul. Deşi platoşa de solzi îi fusese sfărâmată şi răni adânci îi vârstau pielea, îşi înălţă capul şi îl privi fără teamă pe acvaral. Îşi cunoştea soarta. De când obujii porniseră invazia, apele Fontanei fuseseră înalbăstrite de şuvoaiele de sânge revărsate din trupurile despicate înainte de a fi aruncate ca hrană ahamilor. În butia care adăpostea centrul de comandă puţea a alcool şi lapţi risipiţi, iar apa avea un gust sălciu de murdărie. Prin cepul destupat pătrundeau în valur citeste tot [...]

Proză pentru „Caiete Silvane”: Botezul

Proză pentru „Caiete Silvane”: Botezul


August 2016


Autor: Ioan V. Moldovan



Notă biobibliografică Ioan V. Moldovan s-a născut la 10 martie 1948, în comuna Chiuza, județul Bistrița-Năsăud. A urmat studii juridice. În anii `80 a publicat proză scurtă în Luceafărul, Suplimentul literar al Scânteii tineretului, Tribuna. Imediat după 1990 renunță la literatură și, pentru o scurtă perioadă, intră în politică ocupând demnitatea de ministru în guvernul Stolojan. Apoi, se dedică în exclusivitate carierei de magistrat și se pensionează din funcția de procuror șef al DNA Bihor. Acest volum reprezintă un întârziat debut editorial, ca o nostalgică întoarcere la prima iubire.   În acea toamnă caldă a anului 197… Coman a fost repartizat la o procuratură dintr‑un oraş, capitala unu citeste tot [...]

Proză pentru „Caiete Silvane”: Dan Lungu

Proză pentru „Caiete Silvane”: Dan Lungu


August 2016


Autor: Dan Lungu



M-a sunat doamna Veronica să mă anunţe că mi-a găsit ceva… Eu, bucuroasă, na!, îţi dai seama. E vorba de o doamnă în vârstă, dar care umblă pe picioarele ei, numai că locuieşte într-o zonă ceva mai izolată, în sud, zice ea. Ok, mormăi eu. Dacă eşti de acord, vine ea şi te ia cu maşina de aici, de la Roma, mai spune. Dar să ştii că are şi o condiţie la care nu lasă nicicum, adaugă ea, şi anume să-ţi faci toate analizele înainte, să vadă că eşti sănătoasă, le plăteşte ea. Nu ştiu cum reuşea doamna Veronica să dea peste toate ciudatele, dar avea o colecţie întreagă. Ce să spun, fată? Începusem să mă obişnuiesc că ăştia se uită la români ca la nişte babuini acuma coborâţi din copac, aşa că nu m-a surprins peste m citeste tot [...]

Palmetto 361*

Palmetto 361*


Iunie 2016


Autor: Silviu Buzan



(fragment) – Cine eşti?  – Eu nu sunt! răspunse celălalt pe un ton neutru şi rece. – Ce e asta? Unde sunt? Ce s‑a întâmplat cu mine? întrebă el, încercând astfel să priceapă ceva. – Nu mai eşti nici tu. Cred că am înnebunit sau am vedenii, încercă el să se liniştească puţin. – Ai murit, veni sec răspunsul. Pentru o clipă nu fu în stare să spună nimic, decât să se uite lung la cel din faţa lui, apoi, brusc găsi puterea să reacţioneze. – Cum? Ce vorbeşti? Nu se poate una ca asta. Cum aşa, doar eram în drum spre casă, zise el simţind cum o rece sudoare începe să i se prelingă pe frunte. – Da, erai, dar acum nu mai eşti. Avionul s‑a prăbuşit în Atlantic şi toţi citeste tot [...]

Viața începe la etajul cinci

Viața începe la etajul cinci


Mai 2016


Autor: Alexandru Jurcan



De multe ori apartamentul 20 de la etajul cinci e închis. Proprietarul locuiește în alt oraș și-l închiriază adesea, doar că, orice chiriaș ar fi, până la urmă moare bizar. Chiar că e dubios apartamentul… și e la doi pași de mine, locuiesc la același etaj. Iată că ieri am auzit zgomot la numărul 20. Deși am părul alb, nu mi-e rușine să pândesc pe la uși. De la o vârstă, te mână o curiozitate stranie, nestăvilită. Imobilul cenușiu, întunecat și găurit adăpostește o viață sobră, astfel încât orice strop de noutate e dătător de energie. Viața mea cumpătată și decentă s-a dus pe apa sâmbetei, după ce fetele-chiriașe m-au invitat la ele. Așa am devenit bunicul lor favorit, iar ele au știut cum să-mi toace pensia cu eleg citeste tot [...]

Nelu, eu și fătuțele

Nelu, eu și fătuțele


Mai 2016


Autor: Augustin Mocanu



...Acuma, Nelule, dacă tu pofteşti, eu ce să spun? Că nu şi nu, deoarece aproape nimic nu-mi mai vine în minte. Da, chiar aşa e. Nu mi-a mai rămas mai nimic în memorie despre acele fătuţe de când noi eram copii şi umblam la şcoală. Şi pe unde nu mai umblam noi atunci!? Hă, hă! Mie îmi pare bine că tu, deşi te-ai dus demult de pe-aici, te ţii bojan şi-ţi baţi capu’ să-ţi aduci aminte de lumea de pe la noi... ...Însă chiar dacă am copilărit noi împreună şi am trecut laolaltă prin multe, nu uita că în mintea fiecăruia s-a închegat o altă vedere, alte chipuri şi alte icoane. Privitor la acele faine fătuţe, cum le zici tu, cu toate că eu mă ţineam tot pe lângă ele, în minte mi-a rămas foarte puţin. Când mă apropiam prea t citeste tot [...]

Cîţi Iftode putea fi Iftode

Cîţi Iftode putea fi Iftode


Aprilie 2016


Autor: Ionică Pîrvu



Circumstanțierea intrinsecă a evenimentelor și fenomenelor care învăluiau exteriorul aparenţei lui Iftode determinase o anume înţelegere stoică a istoriei din partea acestuia. Chiar dacă stoicismul nu era o caracteristică a manifestărilor lui, Iftode, considerîndu-se un răbdător şi aşteptător al ocaziilor, avea aura oarecum sacerdotală a unui oficiant de mistere. Mintea lui, copleşită de numărul mare al cugetelor care aşteptau la coadă, nu putea decît să-i recomande răbdare şi aşteptare, trupul făcînd o recomandare contrară, asociată berii. Berea, la rîndul său, avea o alură asemănătoare cu a lui Iftode, aşteptînd, răbdătoare, dezvoltările ulterioare ale propriei destinaţii. Între aceste două răbdări aşteptătoare, lui Ift citeste tot [...]

Exemplarul din vitrină

Exemplarul din vitrină


Aprilie 2016


Autor: Ștefan Jurcă



Înaintam spre lizieră atent la cel mai neînsemnat zgomot, când un fâlfâit sparse încremenirea liniştii cuibărite în jurul tufişurilor. Puşca era încărcată, n-aveam decât s-o iau pe umăr şi s-o îndrept spre locul unde izbucnise plesnitura de aripi, dar nu ştiu cum de mă poticnesc într-o urmă de tractor, destul ca să mă dezechilibrez. Între timp, zburătoarea ajunse deasupra mea bătând scurt aerul cu aripile grele. Ochesc, apăs trăgaciul. Pasărea se înclină, zborul i se întrerupse, o aripă inertă îi reduce unghiul de cădere. O iau la fugă înspre locul unde căzuse, îl urmăresc de aproape, fazanul aleargă, eu după el. Nu făcusem mişcare în ultima vreme, gâfâiam ca un răţoi. Reuşesc să-l apuc de-o aripă. Câteva picături de s citeste tot [...]

Proză pentru „Caiete Silvane”: Radu Ţuculescu

Proză pentru „Caiete Silvane”: Radu Ţuculescu


Aprilie 2016


Autor: Radu Țuculescu



Bliț – Proze La odihnă Paula se mișca vădit nervoasă, prin fața cabinelor telefonice. Întotdeauna se întîmplă la fel. Trebuie așteptat la nesfîrșit, pînă se eliberează una dintre cabine. Paula nu a priceput niciodată cum pot vorbi atît de mult cei veniți în stațiune, la odihnă; cu cei rămași acasă, doar abia scăpaseră unii de alții. Majoritatea sporovăiesc, într-adevăr, cu diverși membri ai familiei, povestind tot felul de banalități: cum răsare soarele, cît de tare bate vîntul în timpul amiezii, cîți morcovi au găsit în supă, cîte stele se văd noaptea din cameră ș.a.m.d. Paula nu a deranjat pe nimeni cu vreun telefon în perioada șederii sale aici. Doar acum dorește să-și sune soțul, la locul de muncă, să-l a citeste tot [...]

Angoase

Angoase


Martie 2016


Autor: Viorel Tăutan



(Continuare din numărul 133/februarie 2016 al revistei „Caiete Silvane”) Se ridică, apăsă butonul de pornire a televizorului și se instală pe extensibilă, canapeaua cea nouă. O cumpăraseră pentru a înlocui patul unde dormeau de obicei fetele rudelor sau ale consătenilor mamei. Le ținea în gazdă doar pe parcursul anului școlar. Părinții acestora socoteau că erau mai protejate aici decât în internatul liceului. Nu plăteau cu bani. Aduceau alimente și lemne pentru încălzire. Doamna Slavu le antrena în treburile de bucătărie, cu acordul și spre satisfacția acestora.  Și-apoi, se potrivea mai bine o astfel de canapea într-o sufragerie.  Îl privi pe tatăl său cu o mimă indecisă, între dezamăgire și calm aparent. citeste tot [...]

Angoase

Angoase


Februarie 2016


Autor: Viorel Tăutan



(Continuare din numărul 132/ianuarie 2016 al revistei „Caiete Silvane”) Cu toată această agitație, timpul trecu oarecum prea repede. Era bucuros că avea ocazia să-și verifice priceperile de comunicare orală în compania unor vorbitoare native, cu toate că și Diana vorbea cursiv și corect, privind accentul și „melodia”. Sunase de ieșire în pauza mare.  În mod obișnuit, își petrecea „ferestrele” dând o fuguță acasă, la cei doi copii, Sorana și Horațiu, rămași sub îngrijirea bunicilor. De obicei, când îl observau prin geamul sufrageriei urcând treptele spre antreu, lăsau joaca și, odată intrat, Sorana îi sărea în brațe țipând, iar Horațiu, de unde se găsea își întindea brațele implorând în stilu citeste tot [...]

Primăvară

Primăvară


Februarie 2016


Autor: Anca Goja



Bărbatul păşeşte în clădirea poştei cu pasul sigur, mândru, şi cu spatele drept. Se simte important. Se îndreaptă spre primul ghişeu şi, pentru câteva clipe, o priveşte solemn pe poştăşiţă. E o doamnă la vreo 40 de ani, blondă, tunsă scurt, cu bucle largi, cu buzele rujate şi sprâncenele pensate regulamentar. Ştampilează de zor un teanc de plicuri, scoţând zgomote puternice, seci. În sfârşit, doamna îşi ridică privirea şi o aţinteşte asupra bărbatului, întrebătoare.  – Bună ziua, îi spune el, zâmbind cât poate de cuceritor. Aş dori 10 plicuri.  – Din care? întreabă ea, sâcâită. – Să fie destul de mari încât să încapă câte o carte din aceasta, răspunde omul, şi scoate dintr-o sacoşă din pân citeste tot [...]

Şase bețe, șase biți   (fragment)

Şase bețe, șase biți (fragment)


Ianuarie 2016


Autor: Franciscus Georgius



În mod paradoxal, singura modalitate rentabilă de a edita o publicaţie de cancanuri, precum este „Hiena”, în această Lume Nouă digitală, dominată de mass-media electronică şi de gadgeturile informatice, a rămas tot tipărirea ei. Sociologii explică acest fenomen prin sporul de credibilitate al cuvântului scris: „verba volant, scripta manent”. Cu toate că-şi conectase un laptop la nodul de reţea din spital, ca să-şi deruleze în voie afacerile, Wu îşi adusese şi nişte cărţi, pe care le păstra pe raftul noptierei. Erau o serie de romane clasice chinezeşti, în ediţii originale, unele dintre ele minunat (acesta e termenul) ilustrate cu o serie de gravuri erotice multicolore. Dar Wu citea cel mai adesea dintr-o psaltire cu o înfăţişare citeste tot [...]

Angoase

Angoase


Ianuarie 2016


Autor: Viorel Tăutan



Se întâmpla într-o zi de joi. Ultima joi din aprilie. Soneria de ieșire îl prinse tocmai când termina conversația privind redactarea temei pentru acasă. Luă catalogul de pe catedră și ieși. Nu-i plăcea să abuzeze de pauzele elevilor, scurtându-le, cum din păcate făceau unii dintre colegi. În urma sa, rumoarea se transformă în gălăgie, caracteristică pauzelor dintre ore. La ușă îl aștepta directorul adjunct. Îi zâmbi.  - Hopa! Cât pe ce să te scot din joc. Norocul tău că ușa se deschide înspre înăuntru. Le era cunoscută tuturor colegilor meteahna acestuia de-a trage cu urechea la ceea ce se întâmpla în sălile de clasă în timpul desfășurării lecțiilor. - Te rog să treci pe la direcțiune! Te așteaptă domnul di citeste tot [...]

Proză pentru „Caiete Silvane”: Icu Crăciun

Proză pentru „Caiete Silvane”: Icu Crăciun


Ianuarie 2016


Autor: Icu Crăciun



Revanșa (fragment de roman)   Capitolul 6   De-abia în a doua săptămână s-a hot citeste tot [...]

Anticamera

Anticamera


Decembrie 2015


Autor: Viorel Tăutan



(continuare din nr. 127-128/august-septembrie 2015 al Revistei „Caiete Silvane”)   Peisaj?... Decor?...  Oricum îi zici, dificil să crezi că poate să existe așa ceva. Ordine și dezordine, sau o citeste tot [...]

Anticamera

Anticamera


August 2015


Autor: Viorel Tăutan



(continuare din numărul 125/iunie 2015  al Revistei „Caiete Silvane”)   Se ridicară din fotoliile foarte confortabile, în care s-ar fi putut dormi excelent, gândi Raul, și se îndreptară către ușile impunătoare ale salonului, însoțiți de valetul care îi întâmpinase la intrarea în clădire. Acesta mergea ușor înclinat, la distanță de un pas, în dreapta lor, ținând mâna dreaptă cu palma pe jumătate înclinată și orientată spre ușile salonului. În momentul când ajunseră la un metru distanță, acestea se deschiseră glisând în dreapta și în stânga. Îi întâmpină o melodie în surdi citeste tot [...]

Univers pierdut

Univers pierdut


August 2015


Autor: Doina Ira - Tăutan



(Fragment din romanul „Spitalul de nebuni”)   Totul a început într-o frumoasă zi de toamnă târzie, a cărei dimineaţă nu prevestea nimic rău. Parcă nici nu se terminase vara, deşi noiembrie bătea la uşă. Nici păsările călătoare nu plecaseră spre sud. Arămiul nu-şi pusese amprenta încă, doar pe ici, pe colo frunzele pomilor timpurii începuseră să se îngălbenească, pentru a reaminti de anotimpul care urma să pună stăpânire pe această parte de lume. Era sâmbătă. Olguţa se trezise bine dispusă. Luă micul dejun împreună cu mama şi cu Matei, soţul său, îşi privi duios cei doi copii, de trei şi, respectiv, un an, care dormeau în patul lor, ie citeste tot [...]

Scrisoarea mototolită a Tribunului împăunat în alb

Scrisoarea mototolită a Tribunului împăunat în alb


August 2015


Autor: Paul Beldi Ladislau



(pamflet „literar”)                                                          (motto) „Știu, Timpul se scurge            din mine cu fiece pendulă Dar îndărătnic mă culc             cu aceeași credință credulă: Mâine, da, mâine Timpul se va opri            apoi, ca un ceasornic vechi, prăfuit Acele întoarse vor lua cu ele Timpul îndărăt... Iar Eu voi fi din nou un tânăr, în putere Apo citeste tot [...]

Umbrele nevăzutului*

Umbrele nevăzutului*


August 2015


Autor: Florin Horvath



Capitolul LII   Începând de ieri după-amiază, prăpădul a cuprins oraşul, stradă după stradă, începând de la poarta cea mare. Un grup de tineri înfierbântaţi şi trufaşi au deschis poarta, urmărind nişte bieţi provocatori, care au ştiut să le stârnească orgoliu. Pe loc, hoardele tâlharilor ce însoţeau cavalerii au năvălit pe poartă. Din acea clipă, seneşalul cetăţii şi toţi oştenii deprinşi cu un asediu au ştiut că totul e pierdut. Unde nu deschideau uliţi largi de leşuri, cavalerii înzăuaţi săreau acei oameni de strânsură, hăcuind şi prădând fără milă. Monstruosul furnicar al invadatorilor înainta flămând, devorând de-a valma citeste tot [...]

Ars moriendi sau artist refuzând Arta (fragment)

Ars moriendi sau artist refuzând Arta (fragment)


August 2015


Autor: Cristina Chițu



- Nu mai suport, jur, nu mai suport. Matei, de fiecare dată când închid ochii văd privirea aia. Văd privirea aia care urlă şi nu mai suport.  - Unde ai văzut-o ultima oară? - Pe stradă, ieri! Avea aceeaşi privire ca în ziua cu pricina şi continua să se holbeze la mine. Şi nu-mi pot scoate din cap imaginea aia, înţelegi? - Înţeleg. Atât a spus. Atât şi a tăcut şi el. De ce să mai vorbească? Pentru ce să mai vorbească? Ce să-mi spună el mie ca să nu-mi secrete glandele vomă de la artificiu? Niciun om fără să tragă din mine scârbă… - Mai adu o bere, i-am zis uneia. - Eu nu mai beau. - Atunci du-te. S-a ridicat şi s-a uitat la m citeste tot [...]

Al doilea blestem (fragment)*

Al doilea blestem (fragment)*


August 2015


Autor: Ioan Pop



Ajuns acasă, Lascăr şi-a schimbat hainele ude şi s-a aşezat pentru o clipă în pat. Nu avea linişte din cauza câinelui rămas în casă. Furtuna s-a dezlănţuit mult mai aprig. S-a aşezat la masă, dar nu reuşea să înghită nimic. Şi-a luat o pelerină pe el, lanterna şi toporul şi a pornit din nou spre locul care nu-i dădea linişte de câteva zile.     Tunetele şi trăznetele vlăguiau cerul, încât şi-a stins lanterna. Aflat la jumătatea drumului vedea cum cerul îşi descarcă toată furia peste pământ. I se părea că vârfurile copacilor se aprind când fulgerele se opresc. De sub capişonul pelerinei nu a reuşit să vadă, cum sus, platoul era luminat. Ajuns la câţiva citeste tot [...]

Întâlnirea

Întâlnirea


Iunie 2015


Autor: Doina Ira – Tăutan



(fragment din romanul „Spitalul de nebuni”  în curs de redactare)   Soneria stridentă a telefonului o scoase din starea de letargie în care se afla încă de dimineaţă. Ridică fără grabă receptorul şi răspunse. Era Sorina, vecina de la trei. O chema la o cafea, nu înainte însă de a face câteva glume referitoare la vocea pierdută, fără vlagă a prietenei şi vecinei sale.   - Se vede treaba că ţi s-au cam înecat corăbiile, Olguţo! Ia lasă tu toate poverile pământului pe umerii altora mai puternici şi hai până la mine să bem o cafea, să fumăm o ţigară şi să bârfim pe toată lumea.  Abordarea mucalitei Sorina nu reuşi citeste tot [...]

Anticamera

Anticamera


Iunie 2015


Autor: Viorel Tăutan



Nu mai știa când a comutat lumina farurilor pe faza lungă. Unul dintre aspectele reflexului condiționat. Intrarea în perioada aceea de înserare, când atmosfera văzută prin materia parbrizului devine lăptoasă sau, mă rog, încețoșată, neclară. În astfel de etape ale zilei, cel de la volan pornește instinctiv ștergătoarele sau alternează faza lungă cu faza de întâlnire, iar dacă este om responsabil, reduce viteza deplasării autovehiculului, dacă aceasta depășise cât de cât limitele superioare impuse de lege. Asta făcuse și el cu două-trei minute în urmă. Întoarse scurt privirea spre locul din dreapta. Copleșită de traseul suficient de lung pentru a iniția senzația de obos citeste tot [...]

Rusalcele lui  Moș Crăciun

Rusalcele lui Moș Crăciun


Iunie 2015


Autor: Györfi-Deák György



La cea de-a XXX-a ediție a Festivalului „Călușarii”, organizat în mod tradițional de Sânziene (Tăierea Capului Sfântului Ioan Botezătorul), a stârnit senzație spectacolul oferit de echipa crăciunițelor din satul Piscu de Vale, comuna Dor-Împădurit, județul Minunați. - Domnul Silvestru Dămblăgilă, metodist la Centrul European de Afirmare și Promovare Antropologică.  Timorat, managerul cultural își mijește ochii către videocameră și începe să turuie: - Bine ați sosit în Botezați, la ediția jubiliară a Festibalului de dans popular „Călușarii”. Anul acesta, manifestarea este una internațională, că a răspuns la invitație și o formație de peste Pru citeste tot [...]

Dulăii

Dulăii


Aprilie 2015


Autor: Alexandru Jurcan



Dragă mamă, noi o ducem destul de bine, ne descurcăm cât de cât, copiii au note bune. Maria te salută, e destul de ocupată cu slujba și casa. E o soție de excepție, crede-mă! Avem doar o mică problemă: vecinul din dreapta ține în curte doi câini uriași, iar uneori, când deschide poarta cea mare, s-ar putea să evadeze cei doi periculoși. Nu am curajul să vorbesc cinstit cu omul, să-l fac atent… să-mi exprim spaima, întrucât băieții noștri trec zilnic pe acolo. Am auzit că într-o seară unul din cei doi câini a înghițit o pisică! Iată că n-am reușit să-ți expediez scrisoarea începută acum o lună, nu te supăra! Rutina și inerția ne macină sufletele! Ne pregătim de citeste tot [...]

 Proză pentru  „Caiete Silvane”: Ruxandra Cesereanu

Proză pentru „Caiete Silvane”: Ruxandra Cesereanu


Aprilie 2015


Autor: Ruxandra Cesereanu



Johann Die Eingeweide der Patriarchen werden von den Arbeitslosen gerecht însemna Patriarhii au intestinele greblate de şomeri, ăsta era primul vers pe care Johann îl gândise ca să înceapă ceva. Îl scrisese într-o crâşmă, pe marginea ziarului Scânteia, şi uitase mai apoi ziarul acolo, cu vers cu tot, chiar dacă îl avea oricum în cap.  Trecuseră câteva zile şi nu apucase să mai scrie, nu îi venise în minte ori nu simţise nevoia, nu mai ştia nici el. Îşi vedea de conţopeala lui, în biroul de proiectări, unde lucra la registratură. Practic, toată ziua îndosaria proiecte, trimise spre aprobare, pe care mai apoi le îndosaria dacă erau respins citeste tot [...]

Doamna Eufrosina (fragment din viitorul roman „Spitalul de nebuni”)

Doamna Eufrosina (fragment din viitorul roman „Spitalul de nebuni”)


Martie 2015


Autor: Doina Ira – Tăutan



- Fii atentă! O s-o rog pe doamna Eufrosina să-mi dea în cărţi. Este foarte important pentru mine tot ce-mi va spune. Vreau să asculţi cu atenţie. Pe urmă îţi voi povesti ceva despre care nimeni de aici nu ştie nimic. Am încredere în tine. Cât despre doamna Eufrosina, nici nu mai vorbesc. Revin în câteva minute. Camelia plecă la patul bolnavului din dreapta mea. Urmărind parametrii afişaţi pe monitoare, începu să-şi noteze ceva pe-un fragment de hârtie, după care se opri în dreptul măsuţei. Eram în reanimare de aproape  trei săptămâni, din care primele două fusesem în comă. În cele câteva zile după revenire, mă apropiasem mult de Camelia. Era citeste tot [...]

Televizorul

Televizorul


Martie 2015


Autor: Daniel Moșoiu



Bine, dacă vreţi, dacă chiar vă interesează televizorul ăsta, vă povestesc cum a început totul. Eram, de câţiva ani, profesor de limba română într-un sătuc din Ardeal, o adunătură de case mici de-a lungul unei văi, străjuite de dealuri aride. În cătun se ajungea fie pe jos, urcând şi, mai apoi, coborând dealul care ne despărţea semeţ de cea mai apropiată localitate aşezată la şosea, fie cu căruţa sau tot la pas, urmând cursul văii. Casele mai aveau încă acoperişul din paie. Nu glumesc! Să vă mai spun că nici măcar curent electric nu exista în sat? Cu mânuţa mea mi-am ales locul repartiţiei, dintre sutele, miile de localităţi înşirate pe listă. Şi l-am ales numai pentr citeste tot [...]

Oamenii graşi sunt cei mai frumoşi

Oamenii graşi sunt cei mai frumoşi


Februarie 2015


Autor: Anca Goja



Seara era toridă, soarele refuza să îşi potolească dogoarea, iar oaspeţii se retrăseseră cu toţii la umbra terasei, în preajma sticlelor de bere aburite. Iulia şi Victor se alăturară grupului de prieteni ai lui Marin, încercând să distingă feluritele poveşti în zumzetul care se lăţea până departe, printre merii şi prunii încărcaţi de rod. Nu avură încotro şi trebuiră să se aşeze pe singurele locuri rămase libere, în stânga lui Grigore, poetul fără operă. Era foarte slab şi dădea impresia că nu a mai făcut o baie de câteva săptămâni. O salută pe Iulia şi îi strânse mâna lui Victor, care simţi brusc o dorinţă puternică de a se spăla pe mâini. citeste tot [...]

Despre monede,  pâine şi Dumnezeu

Despre monede, pâine şi Dumnezeu


Februarie 2015


Autor: Alexandra Ionuţa ANDRECUŢ



Ieri am fost monedă şi am călătorit din mână în mână. Ieri am auzit din portofelul de piele, unde m-au pus alături de bancnote şi carduri de credit, cum că nu există Dumnezeu! Ieri am vrut să aduc noroc şi mi-am adus mâhnire.  Ei nu cred în Dumnezeu, dar cred în diavol! Şi atunci cine să mai învingă personajul negativ? Nu cred în nimic, dar soarele le dă lumină. Se ascund după ştiinţă, căci se tem de adevăr, merg cu spatele să nu întâlnească vreun heruvim. Ieri am fost din metal şi am avut două feţe, şi cu una am vrut să fiu înger. Am aflat că le e frică de moarte. Nu au rai, nu au iad şi nici viaţă veşnică. Pentru ei toate sunt aici şi t citeste tot [...]

Între două tărâmuri

Între două tărâmuri


Ianuarie 2015


Autor: Doina Ira – Tăutan



(fragment din viitorul roman  „Spitalul de nebuni”)   „De ce-ai făcut asta? Nu te-ai gândit la copii, la mama ta?”, întreba doctoriţa privind-o în pupilele dilatate ale ochilor, cu ură parcă, sau poate cu durere. De ce? Nu aveai dreptul să faci asta! Problemele puteau fi rezolvate şi altfel. De ce?”  Cu disperare şi violenţă, care nu-l caracterizau, Matei se repezi la doctoriţă, o înşfăcă de umeri scuturând-o puternic şi urlând: „Ce faci femeie, o salvezi sau îi iei un interviu?” Doctoriţa, parcă trezită dintr-un coşmar care o epuizase, îl privi înmărmurită şi îngăimă ca pentru sine: „Eu, din păcate, citeste tot [...]

Omul de la etajul  patru

Omul de la etajul patru


Ianuarie 2015


Autor: Alexandru Jurcan



Am 8o de ani, pensionar, mutat aiurea într-un bloc mizerabil, fără să fiu consultat, deoarece fiul meu a dorit să vândă casa mea cea mare, ca să rupă ceva bani și m-a plasat aici. Abia acum am realizat că vecinii mă numesc Omul de la etajul patru. Aveam un statut, o funcție, un nume… Nu mai am nimic. Culisele incerte ale vieții, ultimul drum, presărat cu umilințe, resentimente, regrete, spaime. Niciodată nu ne gândim cu adevărat la finalul vieții. Ni se pare o legendă, o erezie, o poveste. Începe marșul fricilor: de boli, accidente, cutremure, întuneric, moarte. Nu găsesc un pahar și intru în panică. Nu știu unde am pus ochelarii. Dacă explodează butelia? Dacă nu aud telefonul portabil pe care mi l-a cumpăra citeste tot [...]

Fratele

Fratele


Decembrie 2014


Autor: Răzvan Voncu



- fragment-   Costa a întârziat deja o oră şi nu mai ştiu nimic din ce se întâmplă afară. Dacă n-ar fi aşa riscant, aş ieşi puţin să trag cu ochiul. Nu am la mine niciun element de identificare, dar probabil că tocmai de-aia aş părea imediat suspect. Nu mai am buletin, nici adevărat, nici fals, legitimaţia de serviciu am ars-o din seara de 21 (exact în clipa în care colonelul a dat ordin să se tragă: ca să fiu mai precis, am ars-o cu bricheta mea Ronson), nu mai am nicio identitate socială. Sunt pe cont propriu, singur. Aşa cum m-am născut şi cum o să mor, cum îmi plăcea să le răspund, cu ani în urmă, la începutul carierei, celor care-mi reproşau faptul că nu am prieteni, c citeste tot [...]

Sosia  (ultimul episod)

Sosia (ultimul episod)


Decembrie 2014


Autor: Viorel Tăutan



Coborî treptele scării din capătul vagonului, sări pe pietrele terasamentului, se dezechilibră, gata să dea în brânci, se redresă, după care porni spre casă, dacă se poate numi astfel o garsonieră în bloc... Dinspre gară se auzi conversaţia difuzoarelor instalate pe stâlpi. Revizorii de vagoane şi manevranţii din schimbul de noapte îşi manifestau cu dezinvoltură zelul. Din timp în timp, printre cuvintele pe care doar ei le înţelegeau, se mai distingeau picanterii obscene.  Parcurse cu mare grijă porţiunea de terasament dintre „grupa tehnică” şi barieră, era destul de întuneric, cu toată strădania „blândei lune” de a-şi împlini menirea. Razele ei se op citeste tot [...]

Fabula iertării

Fabula iertării


Noiembrie 2014


Autor: Lucian Pop



Cum trecu de șaptezeci de ani, la mama veni reumatismul și tensiunea.  Își cumpără un tensiometru electronic, ultimul răcnet, toată strada știa, avea de unde, femeie înstărită și ponderată, nu zgârcită. De trei ori pe zi, cum se închină habotnicii, mama își controla tensiunea într-un cadru solemn, înconjurată de vecine. Vecinele își așteptau și ele politicoase rândul la tensiometru, cu mâneca mâinii stângi suflecată.  Una dintre aceste vecine, cu un pronunțat spirit de independență, doamna Vlaicu, își cumpără propriul ei tensiometru. O singură adeptă o urmă, o femeie sărmană, cam redusă mintal, ce avea un mic ajutor social și primea & citeste tot [...]

Copiii baronului József

Copiii baronului József


Noiembrie 2014


Autor: Paul Beldi Ladislau



Un roman al extincției nobiliare   În mod obișnuit, în istorie, extincția familiilor nobile s-a petrecut într-un timp relativ îndelungat. S-au stins lent, uneori pe parcursul mai multor generații, măcinate din interior de consangvinizare și erodate din exterior prin pauperizare și uzurpare de către foști iobagi ai familiei. Dar aici, în cazul de față, în proza lui Paul Beldi Ladislau, stingerea se produce brusc și brutal. Este vorba în fapt de o suprimare vindicativ-proletară și resentimentară a unei întregi categorii sociale, operată de către comuniști în România ca și în alte țări foste comuniste, oamenii au fost scoși din casele lor și din munca lor și trimiși cu citeste tot [...]

Sosia (V)

Sosia (V)


Noiembrie 2014


Autor: Viorel Tăutan



Se opri brusc şi se întoarse. La circa douăzeci de metri în spatele său... dulăul! Enigmaticul câine uriaş se oprise la rându-i şi-l privea cu oarecare blândeţe, parcă zicându-i: „Mi-ai dat să mănânc, aşa că-ţi sunt dator, n-o să te las singur prin locuri necunoscute”. Instinctiv, duse mâna la rucsac şi-l desprinse de pe umăr. Îi mai rămăsese o parte dintr-o felie de pâine şi o bucată de slănină. Gândi să i le arunce. Sesizând gestul, câinele se ridică, înălţă botul spre cer şi lătră o singură dată, „Doamne, ce lătrat melodios!”, apoi îi întoarse spatele şi din două salturi dispăru în dosul unor arbuşti spino citeste tot [...]

Interviu interzis

Interviu interzis


Noiembrie 2014


Autor: Ioan Pițoiu-Dragomir



- Dacă s-ar afla ceea ce îţi voi spune imediat, ar sări în aer toată ţara şi... - Nu e prea mult într-o exprimare?... Nu - cumva - este un joc de cuvinte?... Nu - cumva - este rodul unei imaginaţii pornite dintr-o tulburare interioară extremă, care... - Tradu mă privea, totuşi, calm, şi acest lucru mi-a estompat afirmaţia („Să vină tornada spre tine şi tu să zâmbeşti aparent impasibil?!”, mă tăie o dureroasă întrebare). Înţelegeam că am în faţă un om care trăia la o temperatură ce poate să destrame băierile tuturor liniştilor. - Te mai întreb o singură dată: cum este posibil ca o ţară întreagă să... - Dacă ideea - însăşi! - de s citeste tot [...]

Discordia (fragment)

Discordia (fragment)


Noiembrie 2014


Autor: Cristina Chițu



Colegiul Naţional „Silvania” Zalău, cls. a X-a (Premiul I la secţiunea „Proză” - Concursul de creaţie literară „Iuliu Suciu, Ediţia a XIX-a, Zalău,  12 iunie 2014)   Motto: „Iadul este gol şi toţi demonii sunt aici”.  - William Shakespeare     I. Portret iudaic   Sunt blestemată să distrug tot ce ating şi tot ce iubesc. Atâta moarte găsesc în juru-mi, încât o bestie s-ar îngrozi, dar eu nu mă îngrozesc. Vreau să cred că logica afirmaţiilor mă va scoate din acest cerc al cruzimii, vreau să cred că iubind moartea, o voi distruge şi pe ea şi mă voi mântui. V citeste tot [...]

Dansul marmidei

Dansul marmidei


Noiembrie 2014


Autor: Radu Țuculescu



Nimic mai aromat și mai gustos decît un borcănel cu dulceață de frăguțe printre care se zăresc feliuțe de lămîie. Dulceață făcută de mama pentru odorul ei aflat într-un internat al Marelui Oraș, departe de casă. Am descuiat ușa metalică a dulapului personal. Se găsește cam pe la mijlocul lungului șir cenușiu alcătuit din astfel de obiecte așezate direct pe dalele mari, neregulate, din piatră umedă al unui coridor scufundat, permanent, în semiîntuneric. Scîrțîit, ca un scîncet de copil bolnav. Borcănelul are gura largă și trupul bombat. Parcă ar fi un gogoșar din sticlă transparentă. Imaginea frăguțelor și a feliuțelor de lămîie încremenite într-un moz citeste tot [...]

Sosia (IV)

Sosia (IV)


Octombrie 2014


Autor: Viorel Tăutan



(continuare din numărul trecut) Auzea într-adevăr un coral de murmure, ba chiar simţea prezenţa mai multor... spirite, un fel de mici turbioane îmblânzite sau, mai degrabă, dresate să-şi stăpânească pornirile specifice unui asemenea fenomen generat de curenţi atmosferici.  „Ai intuit corect, răspunse cu aceeaşi intonaţie suavă vocea entităţii feminine. Universul, această construcţie perfectă al cărei Arhitect este omniprezent şi omnipotent, aşa cum se ştie de altminteri, conţine extrem de numeroase lumi paralele, cum le spun umanoizii. Despre acest aspect însă, vom conversa, dacă vei dori, după procedurile de iniţiere. Eşti liber să le accepţi sau să le refuzi”.  Tăcere citeste tot [...]

Şampanie şi trandafiri (fragment)

Şampanie şi trandafiri (fragment)


Octombrie 2014


Autor: Mădălina Natalia Man



Colegiul Naţional „Simion Bărnuţiu” Şimleu Silvaniei (Marele Premiu la Concursul de creaţie literară „Iuliu Suciu”, Ediţia a XIX-a, Zalău, 12 iunie 2014)   „A fost un om deosebit, mereu m-a ajutat la nevoie, cred că e groaznic pentru această femeie să rămână fără soţul ei atât de devreme... Oscar mi-a dat mereu sfaturi înţelepte şi m-a sprijinit, m-a îndrumat spre ceea ce sunt azi. A fost un om corect, direct, inteligent, pragmatic. Dacă a fost cineva care a avut o importanţă deosebită în viaţa mea şi a celor din acest oraş, Oscar a fost acela... Probabil şi el a avut nevoie de un sfat atunci. Cine ştie ce o fi apăsat pe umerii lui...” Văduva stă citeste tot [...]

Depresia, ah…

Depresia, ah…


August 2014


Autor: Boris Marian



 Aveam o depresieeeee…. S-o dau și altora. Fumam ca un nebun narghilea după narghilea. Speram să mor de vasculită, otită, artrită, hitlerită, stalinită, etc. Unde se vede că dragostea frățească dintre doi feciori din Berceni nu duce mereu la ceva bun. Trăia acolo un vestit mafiot pe nume Pișkulete, sculă-n plete, i se spunea Pișku care avea un frate Dubinkă, zis și Duby sau Dubă. Tatăl lor murise eroic mușcat de o cățea în călduri, un mini-pitbull. Unul dintre frați s-a însurat cu mare tam-tam, de nu s-a putut dormi în Berceni trei luni. Nu se știe care frate, că semănau și se încurcau la pat. Dar, ehei, ce dar, aleasa celor două inimi a fost prinsă sub un capac de canalizare, iubindu-se cu inspectorul canaliz citeste tot [...]

Pe urmele  Albei ca Zăpada

Pe urmele Albei ca Zăpada


August 2014


Autor: Anca GOJA



Doctorul se năpusti în cameră, care era în semiîntuneric din pricina draperiilor trase. Primul lucru care îi reţinu atenţia fu zidul viu din jurul a ceea ce părea a fi patul bolnavei. Aveau, cu toţii, o atitudine tragică şi linia buzelor curbată în jos de obrajii căzuţi. Fără să stea pe gânduri, îşi făcu loc printre cei câţiva bărbaţi care îi blocau accesul la pat şi o zări. Era culcată în aşternutul corai, sprijinită cu capul pe două perne mari, într-o atitudine molatică, de parcă de genele lungi i s-ar fi agăţat ultimele clipe ale somnului dinainte de trezire, în momentele acelea când imaginile din vis se contopesc cu primele sunete auzite prin pereţii camerei şi cu r citeste tot [...]

Sosia (IV)

Sosia (IV)


August 2014


Autor: Viorel Tăutan



(continuare din numărul trecut)  „Aici nu trebuie să-ţi fie teamă! Nimeni nu are motive de frică. Doar să fii sincer în tot ceea ce vei face. Este inutilă orice tentaţie de-a escamota vreo iniţiativă maliţioasă. Trăim într-o realitate stăpânită de adevăr. Poţi previziona viitorul, având şansa minimei aproximaţii. Poţi să te întorci în timp. Cu o singură condiţie: Să fii sincer faţă de tine însuţi. Poţi să vorbeşti având conştiinţa libertăţii depline. Şi, mai ales, subordonează logicii tot ceea ce spui”.  - Bine, dar..., se pomeni rostind şi tresări. Sunetul reverbera melodios. Ochii se mişcară în sus, deşi vocile, cele două voci percepute, venea citeste tot [...]

Eudochia (fragmente)

Eudochia (fragmente)


Iunie 2014


Autor: Alice Valeria Micu



Cerul se topea peste faţa Dunării, dar apa nu se împotrivea. Ca şi cum gunoiul n-ar fi fost de ajuns, o şalupă obosită se leagănă ameţită sub picioarele ezitante ale călătorilor ce se buluceau pe punte. Pe mal aşteptau răbdători trei bărbaţi în costume negre şi-o femeie anonimă. Ştiu, sună ca-n bancuri, dar cum putea fi altfel, când era grevă generală la transporturi, nu tu maşini, nu tu trenuri, nu tu avioane! Doar şalupele private mai riscau câte un transport de urgenţă. Şi asta tocmai acum când începea primul târg internaţional de produse funerare la Viena! Ce, acum nu mai râdeţi? Nu vă mai vine? Nici celor trei nu le venea să râdă. Norocul lor că Dunărea nu s-a răzgândit şi mai citeste tot [...]

Sosia (III)

Sosia (III)


Iunie 2014


Autor: Viorel Tăutan



(continuare din numărul trecut)   Ar fi trebuit să se facă întuneric.  „Şi totuşi, de unde această lumină difuză?!” Privi în jur, de sus în jos, de parcă nu se întâmplase nimic uluitor. Detaliile unei peşteri obişnite. În locul coloanelor în devenire, cum îi plăcea să eticheteze stalactitele şi stalacmitele, tavanul era ocupat de o dantelărie calcaroasă, un fel de înguste sufite scenice sau, mai exact, polipi intestinali, cum îşi văzuse mai demult interiorul pe un monitor instalat deasupra sa în timpul unei investigaţii colonoscopice, cu inserţii granitice, ori ce vor fi fiind miile de steluţe cu dimensiuni milimetrice. „Acolo o fi sursa lu citeste tot [...]

Aleea lui Faust

Aleea lui Faust


Mai 2014


Autor: Ioan Pițoiu-Dragomir



Primăvara aceasta parcă are mai multă grijă pentru culorile ei viitoare, ca un contabil special, oarecum. Nu m-ar mira să şi văd facturi minuţios completate. Simt de pe acum boarea de miresme ce ne va încânta sufletele şi mă pregătesc pentru marele festin. Şoaptele verzi mângâie deja copacii, iar păsările îşi pregătesc ţinutele de carnaval. Nimic din starea mea, aşadar, nu pune asupră-mi vreo tensiune suplimentară. Mă şi mir de ce mă îndrept acum spre tribunalul districtual – poate dus de val, cum se spune – mai ales că plecasem în cu totul altă parte, fără vreun scop, desigur, nici acolo. Eram în situaţia aceea de „vrei-nu-vrei”, citeste tot [...]

Sosia

Sosia


Mai 2014


Autor: Viorel Tăutan



(continuare din numărul trecut) Luase cu sine, în afară de apă, două cutii, sau doze, cu bere, o sticluţă plată cu pălincă, o franzelă semi, slănină afumată, un calup de brânză telemea, ceapă, sare, cafea. Extrase un mic cilindru din inox în care se afla miraculosul „drog”. Îi deşurubă capacul, folosit drept pahar, scoase dopul, şi îl duse la gură. Lichidul amărui şi aproape fierbinte îi agresă papilele gustative. „Uite, domnule, că s-a păstrat caldă! Ăsta da termos!” gândi în timp ce ajuta licoarea să alunece, cu două înghiţituri mici, către etajele mediane ale aparatului digestiv. Îl cumpărase mai demult dintr-un raion cu „articole sportive” citeste tot [...]

Sosia

Sosia


Aprilie 2014


Autor: Viorel Tăutan



Începuse uvertura zilei.  Un arc imens de lumină crepusculară, bătând spre portocaliu, se înălţa lent din spatele crupei descinse spre stânga de sub sfârcul mamelonului impunător, aşa cum reuşea să-l perceapă din acest loc.  Ascuns între dealuri ca un soldat în tranşeele morţii, sau ale vieţii, soarele-şi arată un obraz sulemenit cu abur din respiraţia vâlcelelor, se pomeni citându-şi propriile-i încercări lirice. Viziune abstractă sau premoniţie?  Ridică prudent capul. Auzise un zgomot oarecum nefiresc pentru locul în care se afla.  Nu ştia exact la ce oră ajunsese aici. De acasă a pornit pe la ora trei şi jumătate. Dacă putea numi a citeste tot [...]

Joc de umbre şi lumini*

Joc de umbre şi lumini*


Martie 2014


Autor: Dan Mardan



Dan Mardan a debutat editorial cu dreptul: Popa Sever (Editura Eikon, 2013) este o culegere, un volum de povestiri structurat în mai multe registre tematice, „marcat” de tandreţe şi melancolie, dar şi de ironie şi umor. Prozatorul revine editorial şi ne propune de data aceasta un roman: Joc de umbre şi lumini. Ca şi parte dintre prozele volumului de debut, romanul are tentă autobiografică, iar acţiunea este plasată în lumea emigranţilor. Scris cu mână sigură, volumul reprezintă cartea de maturitate a unui prozator aflat în reală ascensiune. Vă prezentăm în continuare un fragment din Joc de umbre şi lumini, menţionând că volumul se află sub tipar la editura clujeană Eikon.   Părinţii m citeste tot [...]

Avioane

Avioane


Martie 2014


Autor: Augustin Mocanu



Aci, măi vere, Nelule, îmi vine în gând o noutate pentru vremea aia... Înainte de ultimul război, cătă 1937-1938, la Someşeni lângă Cluj, s-a ridicat un aeroport. În sat se ştia de el şi de asemenea sătenii ştiau că în apropiere de aeroport s-au construit nişte căzărmi unde se instruiau feciorii luaţi la aviaţie, un fel de armată nouă. Nu erau oamenii prea bucuroşi, fiindcă apăruse iz de război. Altu’? Nici n-o gătat lumea de plâns pe cei morţi, mutilaţi sau dispăruţi în ceea bătaie şi-amu se pregăteşte altă misărniţă pentru bieţii oamini?! Sătenii ştiau, de pildă, cât e ceasul când peste Boj trecea un aeroplan mare, adică o cursă obişnuită Bucureşti - Cl citeste tot [...]

Drumul Annei Bargeton  - fragment -

Drumul Annei Bargeton - fragment -


Februarie 2014


Autor: Marie Noël



Crăciunul a venit cu repeziciune. Peste cinci zile va fi aici. Un Crăciun ciudat, care dă impresia, anul acesta, că-și râde de lume. Crăciunul în natură. Cerul este foarte albastru peste oraș și, de la zece dimineața până la orele trei după masa, bătrânul soare încălzește pereții! Dimineața, către ora zece, domnișoara Bargeton, cu sacoșa pentru provizii și cu lunga sa listă, a plecat la cumpărăturile de Crăciun. Urcă pe strada Scării pe unde n-ar fi trebuit să meargă niciodată pentru că, la jumătatea ei, întotdeauna i se oprește inima și o obligă să gâfâie puțin. Dar azi a luat-o totuși pe aici, nu știe pentru ce, poate pentru că e timp frumos și strada Scării se cațără către citeste tot [...]

Diverse scopuri. Diverse fericiri.

Diverse scopuri. Diverse fericiri.


Februarie 2014


Autor: Marian Ilea



Am căutat un adăpost. De trei luni. Că şi ceilalţi fac la fel. Acuma îs proaspătă. Ilona Suczs. C-aşa îmi zice după buletin. Fiecare avem o soartă. Şi Ilona are. Da-s neplăcute amintirile. E şi un frate bolnav. Şi o mamă. Şi banii adunaţi care s-au scurs către doctori. Şi-un cămin de nefamilişti. Zece ani la un cămin de nefamilişti. Am supravieţuit. Am grijit de frate-meu. Am grijit de mama. Inexplicabil. Apoi m-am apucat să caut bătrâni. Îi luam în grijă. Mureau. Căutam alţii. Dacă nu găseam, nu mai puteam plăti chiria. Tocmai eu. Tocmai Ilona Suczs care a făcut şcoala de cofetar universal la Târgu-Mureş. Care a lucrat zece luni la cofetăria din oraş. Până a venit SANEPIDU s-o închidă. Tocm citeste tot [...]

 Proză pentru  „Caiete Silvane”: Ovidiu Pecican

Proză pentru „Caiete Silvane”: Ovidiu Pecican


Februarie 2014


Autor: Ovidiu Pecican



ALTMINTERI  Parabole    MUNTELE  „– Iar acesta să fie al tău” – îmi spusese bunica atunci când se hotărâse, nimeni nu prea înțelegea de ce, să împartă averea moșului.  „– Nu i-l da, maică, e încă prea tânăr și cine știe ce va face…”  „– Nu, rămâne așa. Muntele e al lui. Facă ce va face cu el, nu-i treaba nimănui”.  Ciudat dar. De câte zeci de ani e muntele acesta al meu? Mi-e și greu să mă gândesc. Unii mă invidiază, fiindcă nu oricine are un munte numai al lui.  Mie mi se pare pe dos. Bunica m-a zălogit muntelui. Nu pot pleca citeste tot [...]

Lapidaria

Lapidaria


Noiembrie 2013


Autor: Ioan Pițoiu-Dragomir



În timpul furtunii distrugerile au căpătat dimensiuni apocaliptice în doar câteva clipe. Totul a devenit amorfă materie... imaterială, încât nimeni nu mai putea sa recunoască nimic dintr-o formă preexistentă. Pentru cei mai atenţi ochi rezultatul evident era că geometria însăşi fusese definitiv strivită. Nici artiştii care au eludat vreodată legile formelor plastice perceptibile n-ar fi putut să creeze o lume a ilogicii materiale şi să cutremure băierile ontologicului însuşi. Totul, în cele mai mici amănunte, nu mai era ca înainte. Dezastru perfect. Întuneric flămând. Nici sunetele nu mai aveau unde să se aşeze. Unde să pună un deget, cel puţin. Până şi lumina soarelui scâncea pe moloz. Vocea acesteia, răguşită... Policromie citeste tot [...]

Oamenii - umbre

Oamenii - umbre


Septembrie 2013


Autor: Alensis DeNobilis



Se trezesc de foarte dimineaţă, se îmbracă pe întuneric, fără zgomot, să nu îşi trezească soţiile, soţii sau copiii, îşi dau sumar cu un căuş de apă pe faţă şi merg în staţiile de autobuze care abia au plecat de la capăt de linie. Urcă greoi cu ochii după un loc liber, se aşează cu repeziciune şi moţăie obosiţi până la coborâre. Se apucă de muncă cu sentimentul că munca e inutilă dar o fac de sila şefului care îi presează toată ziua să lucreze bine şi repede, lucrează absenţi cu gândul la datoriile de la bloc, la şcoala copiilor, la pantofii rupţi şi la ziua de mâine. Ziua trece greu ca o zi din postul Paştelui cu gândul la cozonaci şi friptură de miel, colegii sunt absenţi şi tăcuţi, trăncăne câte ceva în răst citeste tot [...]

Păstorul poveştilor fiilor mei, Gheorghe şi Grigore

Păstorul poveştilor fiilor mei, Gheorghe şi Grigore


Iulie 2013


Autor: Simone GYÖRFI



Dragii mei, am să vă spun acum o poveste foarte ciudată, despre ceva ce mi s-a întâmplat şi mie şi altora şi n-o să vă ocolească nici pe voi. Pentru că este o poveste vie. A fost odată un bunic aşa cum ne place să fie, cu părul alb şi barba căruntă, cu ochii blânzi şi cuvintele ca mierea... Şi-avea bunicul acesta o mulţime de nepoţi, care mai de care mai iubitor de poveşti. Abia aşteptau să vină ora cea de taină a serii, când, moleşiţi după o baie bună şi inveliţi în aşternuturile proaspete, după sărutul de noapte-bună al mamei, îl vedeau strecurându-se în odaie . - Spune o poveste, tataie, îl rugau. Iară el se aşeza pe marginea patului şi zicea: - Iaca spun. Cu ce să fie? Şi se perindau prin faţa lor Feţi-Frumoşi care citeste tot [...]

Fragment din romanul „În genunchi”

Fragment din romanul „În genunchi”


Iulie 2013


Autor: Florin Leonard MOCANU



„Lăsaţi orice speranţă voi care intraţi” (Dante Alighieri, Divina Comedia) De cum am intrat, remarcai un deţinut care stătea la masă fixându-mă curios cu privirea. Plutonierul aranja câteva prosoape la capătul unui raft. Întoarse capul către mine şi spuse deţinutului ce-şi uitase degetele pierdute între fişele de magazie pe care, se vede treaba, primise ordin să le trieze: - Ia-i datele personale! - Mi le-au luat la miliţie, la Z…, spusei uşor ironic. Plutonierul mă privi iritat. - …o dată cu şireturile, am încheiat privindu-l cu o fărâmă de zâmbet complice. Crezui că explodează. Culoarea obrajilor prinse vizibil a i se schimba. Zise încet şi apăsat către cel de la masă: - Ăsta-i ţâcnit? Deţinutul scoase, parcă din s citeste tot [...]

Poveste terifiantă  de dragoste

Poveste terifiantă de dragoste


Iulie 2013


Autor: Lucian POP



Prin 93, într-o seară plăcută de vară, la postul nostru de televiziune, TVR CLUSIUM, s-a dat un filmuleţ în care, statul, fie el român, german, statul, punea la dispoziţia cetăţeanului o tavă simplă cum sunt cele de la „ împinge tava”. Pe tava respectivă, tu, Cetăţeanul cu C mare, îţi aşezai resturile menajere. Ai mâncat pui fript. Aşezi pe tavă oasele rămase. Punga în care ai cumpărat puiul. Paharul de plastic din care ai băut iaurtul. Cojile de cartofi. Borcanul golit de dulceaţă. Două cuie ruginite, pe care le-ai găsit în cămară. Într-un cuvânt, clădeşti pe tavă toate cele de care vrei să te debarasezi. Odată clădite pe tava fermecată, ce faci în continuare? Apuci un fel de solniţă, cum sunt solniţele manuale de sare, cu trei citeste tot [...]

Sfera albastră

Sfera albastră


Iunie 2013


Autor: Helene Pflitsch



Sunt ca o pată într-o sferă albastră. Nu știu unde se sfârșește cerul și unde începe oceanul. Sunete diferite îmi inundă auzul. Pare a fi o orchestră ce își acordează instrumentele. Privesc în dreapta. Câteva capete ies din albastru și străpung albastru: Maria, Christa, Ruth, grupul acela numeros și nedespărțit, ca și cum ar fi frați siamezi. Îmi fac cu mâna. Le întorc salutul prin același gest, bucuroasă că nu sunt nevoită să spun: Guten Morgen Deutschland, Schweiz, Österreich... Sunetele din stânga par mai grave. Se rostogolesc până la mine și disting un „Dobroe utro”. Zâmbesc. Pierdută într-o lacrimă a Oceanului Indian mă aflu tot la mijloc, împărțind politicos zâmbete în dreapta și în stânga. Nisipul fierbint citeste tot [...]

Ca un sicriu deschis

Ca un sicriu deschis


Iunie 2013


Autor: Alexandru JURCAN



Vizavi de casa Anei se află cimitirul. Încă din copilărie ea se obișnuise cu el. Acolo se juca, aduna flori, cânta, alerga, împreună cu alți copii. Cum se trezea dimineața, făcea câțiva pași și stătea la soare pe crucile căzute între ierburi obosite. Acum Ana e măritată și locuiește în aceeași casă. Aurel, bărbatul ei, trudește la pădure. Ea are grijă de gospodărie și de părinții bolnavi. Nu se poate dezlipi de cimitir. Nici măcar nu există vreo poartă despărțitoare. Toate ustensilele necesare unei înmormântări sunt depozitate la ea în șură. Anotimpurile sosesc în cimitir cu câteva minute mai devreme. La Crăciun, Ana împodobește bradul de la intrarea în cimitir. Duce acolo și felii de pâine pentru ciorile flămânde. Vaca, porc citeste tot [...]

The Ghost

The Ghost


Aprilie 2013


Autor: Alexandru JURCAN



Să fie simple coincidenţe? Tocmai când aproape terminase filmul The Ghost Writer, regizorul Roman Polanski a fost arestat la sosirea în Elveţia, unde fusese invitat la festivalul de film de la Zurich. Suntem în 2009, septembrie, 27. Cu 31 de ani în urmă Polanski avusese relaţii sexuale cu o fată de 13 ani, de aceea a fugit în Franţa. Coşmarul pândea mereu în umbră, mereu mai înfometat, cu cât gloria regizorului sporea. Scriitorul şi jurnalistul britanic Robert Harris s-a născut în 1957. A lucrat pentru BBC şi a scris cărţi care au atras regizori pentru ecranizări. Michael Apted a adaptat în 2001 Enigma, iar Jon Jones a realizat Archangel în 2005. Robert Harris a publicat The Ghost în 2007, carte pe care a ecranizat-o Polanski, colaborând cu scriitor citeste tot [...]

Perdeaua de rubin

Perdeaua de rubin


Martie 2013


Autor: Alexandru JURCAN



Cum sosesc de la slujbă, spre seară, devin prizonier voluntar al soției mele, acolo în bucătărie, unde ea gătește cele mai sofisticate feluri de mâncare. Ce fac eu? Stau cuminte la masă și o privesc apatic. Simona îmi permite să desfac o bere pe care o savurez în tăcere. Gătitul presupune un ritual tainic, fără dialoguri inutile. De cinci ani respect toate regulile nevestei. Mi-e mai comod. Însă nu prea suntem transparenți. Ne mințim cu tact, cu discreție. Simona a cumpărat o perdea de culoarea rubinului. Prin ea, realitatea devine atrăgătoare, feerică. Să fie, oare, în subsolul biologic al femeilor nevoia acută de a controla bărbații? Se tem de ceva? Simona mă îndoapă, mă îngrașă metodic și destoinic. Uneori, noaptea, visez cum corpul meu citeste tot [...]

Incursiune în virtual

Incursiune în virtual


Februarie 2013


Autor: Doina IRA-TĂUTAN



(fragment din romanul „Dor de vis” în curs de apariţie la Editura „Caiete Silvane”) Legătura cu fetele mele, chiar şi după plecarea din casa părintească pe propriul drum, cum se spune, a rămas tot atât de specială, de apropiată ca şi înainte. Mi-a fost foarte greu când au plecat, dar pe cât mi-a stat în putinţă nu am lăsat să se vadă. Ştiam că şi lor le este tot atât de greu şi nu voiam să le amplific starea. Mi-au mărturisit peste ani, după ce trecerea timpului ne-a ajutat să ne obişnuim cu ideea că nu mai putem fi tot timpul împreună, cât de greu le-a fost. Am suferit, şi eu şi ele, dar am conştientizat că aşa era normal să se întâmple. Eram foarte mulţumită de drumul pe care şi-l alesese fiecare. Nu am avut niciodată în citeste tot [...]

Rătăciţi pe mare

Rătăciţi pe mare


Ianuarie 2013


Autor: Virgil STAN



Într-o zi de duminică a lunii iunie anul trecut, eram pe malul mării la bărci, cu intenţia de a ieşi la pescuit pe mare. Vremea nu era una dintre cele mai favorabile. O ceaţă densă acoperea totul. Nu se distingea nimic mai departe de zece metri distanţă. Cum era zi nelucrătoare, l-am luat în barcă şi pe amicul meu mai tânăr Gică Ivănoiu zis Gogu Piticu, că nu avea mai mult de un metru şaizeci ca înălţime, să-mi ţină de urât. Avea şi el barcă dar nu-i mergea motorul. Încă era noapte. Ajutându-ne toţi cei care aveam bărci la malul mării dispuşi să plece totuşi la pescuit şi pe o asemenea vreme, am dat bărcile la apă. Gogu trăgea uşor la rame iar eu pregăteam motorul pentru pornit. Luminile falezei se vedeau ca nişte gheme mici galbene, citeste tot [...]

Jidov Szapany

Jidov Szapany


Octombrie 2012


Autor: Mirel TALOȘ



Cu părul castaniu şi ochii precum măslinele verzi, Măriuca părea desprinsă dintr-un tablou al unui vechi maestru olandez. Avea faţa frumoasă, nasul drept şi o privire inteligentă cu care îşi scruta interlocutorul, dând impresia că îl citeşte în întregime fără ca acesta să simtă ceva. Părea mereu suspicioasă, născocind scenarii în legătură cu tot ce se întâmpla în jurul ei. Nu lua nimic drept sigur şi nu se baza pe părerile celorlalţi, alegând să-şi facă singură o părere despre orice, de preferinţă prin observarea directă a oamenilor sau a faptelor. La învăţătură era prima din clasă şi avea, spre deosebire de alţi copii, darul de a se descurca în orice situaţie iar asta o punea de cele mai multe ori în postura de lider în oric citeste tot [...]

Feciorul Niculenii

Feciorul Niculenii


Septembrie 2012


Autor: Ioana RESTEMAN



Binecuvântată toamnă în satul de sub Cetate, stârnea mulţumirea oamenilor cu dealurile şi grădinile încărcate de roadă, iar ei nu mai pridideau cu strânsul. Toamnă îmbătată de toate miresmele pământului, otavă uscată alene în blândeţea soarelui, amar de frunze de nuc şi nuci zdrobite, rădăcini scoase în lumină din truda pământului răscolit cu sapa şi mai presus de toate dulce de poame dospite în căzi de gorun. Se bucurau şi bogaţii şi săracii că alergătura acelui an nu era zadarnică. De când începuse culesul Pârjol era mai aprig decât o cătană, punea toată casa în tălpi până în ziuă şi abia după asfinţit îşi trăgeau sufletul ca să o poată lua de la capăt ziua următoare, că nu ştiau cât avea să mai ţină vre citeste tot [...]

Jidov Szapany

Jidov Szapany


Septembrie 2012


Autor: Mirel TALOŞ



Cu părul castaniu şi ochii precum măslinele verzi, Măriuca părea desprinsă dintr-un tablou al unui vechi maestru olandez. Avea faţa frumoasă, nasul drept şi o privire inteligentă cu care îşi scruta interlocutorul, dând impresia că îl citeşte în întregime fără ca acesta să simtă ceva. Părea mereu suspicioasă, născocind scenarii în legatura cu tot ce se întâmpla în jurul ei. Nu lua nimic drept sigur şi nu se baza pe părerile celorlalţi, alegând să-şi facă singură o părere despre orice, de preferinţă prin observarea directă a oamenilor sau a faptelor. La învăţătură era prima din clasa şi avea, spre deosebire de alţi copii, darul de a se descurca în orice situaţie iar asta o punea de cele mai multe ori în postura de lider în ori citeste tot [...]

Primar în vremuri de restrişte.  O pagina din istoria Sălajului.

Primar în vremuri de restrişte. O pagina din istoria Sălajului.


Iunie 2012


Autor: Mirel Taloş



Anticamera cabinetului era o încăpere mare şi primitoare, care oferea vizitatorilor confortul necesar înainte de întâlnirea cu Prefectul Judeţului Sălaj. O canapea şi două fotolii elegante, din piele erau destinate aşteptării, aşezate în dreapta intrării. Deasupra canapelei, un tablou de dimensiuni mari înfăţişa o casă ţărănească românească, pictată idilic. Tabloul era semnat în colţul din dreapta jos, mare şi citeţ: Vlaicu. Pe peretele dinspre cabinet, o secretară, a cărei fizionomie era destinată parcă acestei slujbe, străjuia uşa de intrare în cabinet precum garda elveţiană a papilor. Secretara era o femeie masivă, bărbătoasă, cu ochelari puternici, cu privire pătrunzătoare şi voce sonoră, specifică unei persoane foarte sigure p citeste tot [...]

„Şi care-i problema?” (Fragment din romanul „APROAPE DE FINAL“)

„Şi care-i problema?” (Fragment din romanul „APROAPE DE FINAL“)


Mai 2012


Autor: Florin Leonard MOCANU



Primăvara a sosit destul de greu şi pe meleagurile silvane. Semnalul a fost dat de plopul semeţ, rătăcit inoportun în partea de sus a livezii cu meri. Ca un freamăt duios, şi-a trezit mugurii fragezi la adierea rochiei înflorate cu trenă lungă a celei mai tinere dintre perioadele anului, atât de minunat redată în „Anotimpurile” lui Vivaldi.. „Fată verde cu părul pădure” Primăvara a bătut din poartă-n poartă. Chiar şi acolo unde n-a putut intra, a aruncat peste gard o mână de flori galbene şi a trecut mai departe. A venit şi pe la noi şi a găsit „lumina stinsă şi uşa-ncuiată”, iar pe ai noştri în cel mai adânc întuneric. Supărată foc, i-a alungat de pe-acolo pe toţi cei pe care i-a întâlnit în stradă, atât de asemănător citeste tot [...]

Speranţă împlinită (fragment)

Speranţă împlinită (fragment)


Martie 2012


Autor: Doina IRA - TĂUTAN



Început de poveste O fetiţă cu părul vâlvoi, cu genunchii juliţi şi cu două mărgele jucăuşe în loc de ochi, care se ţinea ca un căţeluş după fratele ei. Tot în preajma lui era şi în ziua când, la numai patru ani şi jumătate, a întins mânuţa să-l scoată din gârla în care căzuse, printr-o copcă, în timp ce se dădea cu sania. Gabriel avea şase ani pe-atunci. L-a prins de mână, dar n-a avut puterea să-l scoată. Au căzut amândoi pe fundul apei. I-a salvat un om bun, la strigătele disperate ale celorlalţi copii, prieteni de joacă. Speriaţi, aceştia fugiseră care încotro strigând după ajutor. Se credea că ea nu va mai putea fi salvată. Fusese găsită pe fundul apei, după două sau trei scufundări. A avut zile. Era mai p citeste tot [...]

Speranţă împlinită

Speranţă împlinită


Februarie 2012


Autor: Doina IRA - TĂUTAN



(fragment) Alter ego ...Acum, după atât de mulţi ani în care n-am mai reuşit să comunicăm, o regăsesc pe Dina total schimbată. O femeie senină, liniştită, mulţumită şi plină de viaţă. Tristeţea din privire i-a dispărut, are chipul luminos iar în ochii aceia cu privirea ageră sclipesc două steluţe jucăuşe. Zâmbeşte şi-mi spune că-i mulţumeşte zilnic Domnului pentru darul primit. L-a primit târziu, îmi spune, dar este convinsă că, de fapt, l-a primit exact atunci când l-a meritat, atunci când a fost suficient de pregă-tită pentru a primi un astfel de dar. Nerăbdătoare, o rog să-mi povestească. Îi spun că voi aşterne pe hârtie povestea, aşa cum mi-o va relata ea. Este de acord. Mă priveşte, în timp ce un văl de tristeţe i citeste tot [...]

Proză scurtă pentru „Caiete Silvane”

Proză scurtă pentru „Caiete Silvane”


Ianuarie 2012


Autor: Alexandru Jurcan



Şoarecele din vaza cu flori Sunt dirigintele unei clase de excepţie şi mă numesc Bucur Darius. Elevii s-au îngrijit de ambianţa clasei: flori, etajere, culori, confort. Nu am avut nicio problemă până săptămâna trecută... nici nu vreau sa-mi amintesc! Pe catedră se află mereu o minunată vază pentru flori. În ziua aceea ea adăpostea trei crini tonici, parfumaţi, solizi. Deodată... nu se poate!... am zărit un şoarece atârnat de una din tulpini. Mi-am muşcat buzele, n-am vrut să urlu, chiar dacă fac alergie la şoareci. Totuşi, am întrebat: - Cine a pus aici fiara asta? - Care fiară? a zâmbit eleva de serviciu. E o veveriţă de pluş... Nu vă place? - E un şoarece, fetiţo! Nu mă face tu incompetent! Nu sunt citeste tot [...]

O spărtură în toamna târzie

O spărtură în toamna târzie


Decembrie 2011


Autor: Florin Leonard MOCANU



Maşina înghite cu viteză kilometru după kilometru. Rece şi precis, timpul trece implacabil. Mă apropiu de sfârşitul călătoriei, parcă prea repede. Pare a fi ultima zvâcnire înainte de punctul terminus al tuturor deplasărilor mele. Cel de la volan nu-mi intuieşte frământările El este un pragmatic, un om al banului, mereu în dispută cu cei de la circulaţie. Când nu înjură, mormăie înfundat : « Nu ne mai trageţi pe dreapta … » Ce-i pasă lui de viaţa culturală, politică, artistică? Simte el ceva din frumuseţile specifice dealurilor silvane, pe âangă care trece nepăsător ? Opreşte la poarta instituţiei, îmi lasă bagajele la marginea drumului, îşi numără banii pe care-i dădusem pe citeste tot [...]

Întâmplări şoptite în seri cu lună

Întâmplări şoptite în seri cu lună


Decembrie 2011


Autor: Grigorie M. CROITORU



Seara a VIII-a Băieţii eram adunaţi la Râpa lui Costică al Dudii. Era seara Miţei. Rădiţa se oferise să-i dea şi ea ajutor şi amândouă să pregătească ceva deosebit. Doar erau fete şi fiecare, acasă, fusese pusă să gătească. Curios cum era, Gelu a şi scăpat întrebarea: - Ceva deosebit? Ce? - Ei, asta acum! Nu eşti prea curios? îl contrase Miţa, fără să dezvăluie ce avea de gând să facă. Poate că nici nu ştia în acel moment. - Mierte fierte, scoici prăjite, asta o să facem. Eşti mulţumit, Gelule? sare de la locul ei şi Rădiţa. - Să le mănânci tu, Rădiţo! Auzi? La astea mai poţi adăuga nişte răbdăţele fripte în tigaie şi vei avea o cină pe cinste. Răb citeste tot [...]

Vorbitorul

Vorbitorul


Decembrie 2011


Autor: Alexandru VLAD



Se întâmplă să-l aud uneori vorbind în gura mare pe coclauri, răstit de obicei deşi asta nu înseamnă neapărat că ar fi fost cu cineva. Nu bombăne ca omul care s-ar întâmpla să vorbească singur , ci rosteşte cuvintele răspicat, chiar sonor, doar că nu aud nici un fel de răspuns. Modul de frazare presupune preopinent, chiar mai mulţi. Aruncă vorbele ca pe nişte jerbe. Face pauze de parcă ar aştepta răspuns, ori răspundea cineva cu voce mai scăzută care nu ajungea la urechile mele. Din cauza vegetaţiei înalte nu-l văd, îi aud doar cuvintele. Apoi am început să percep mecanismul: nu că ar vorbi singur, dar dacă se întâlneşte cu cineva şi schimbă câteva cuvinte îşi continuă apoi discursul fără să ţină cont că interlocutorul a răm citeste tot [...]

Proză scurtă pentru „Caiete Silvane”

Proză scurtă pentru „Caiete Silvane”


Decembrie 2011


Autor: Alexandru VLAD



Alexandru Vlad Scherzo Mă pierdusem, iată, într-un Paris plini de arlechini. Cum să nu te pierzi? Era o aglomeraţie de festival bizar, pălării largi, şepci moi, gulere enorme. Grupurile în care ajungeam se desfăceau imediat. Iar de un personaj cu două feţe nu puteam scăpa în nici un chip, intram în ganguri, ieşeam de sub colonade, şi mă descoperea de fiecare dată. „Tot tu eşti?!” întrebam disperat când îl vedeam în faţa mea, în urma mea, prinzându-mă iar de mână. La început păruse prietenos şi curios, vag agasant, dar apoi gesturile lui au devenit tot mai posesive. Mă intercepta fără greş, se dezlipea dintr-un grup compact, dintr-un colţ întunecos, indiferent dacă eram înăuntru sau afară. Avea probabil un braţ mai lung, pe ca citeste tot [...]

Patru zile la Roma (II)

Patru zile la Roma (II)


Octombrie 2011


Autor: Viorel TĂUTAN



Miercuri, 15 iunie M-am trezit după un somn agitat, de bună seamă datorită oboselii şi căldurii de ieri, cu toate că aerul condiţionat funcţiona în regim normal pentru cele 22 de grade cât se cuvenea să ni le asigure. Doina aşteptase cuminte să mă trezesc şi mă întâmpină zâmbind, cu vocea-i învăluitoare: „Bună dimineaţa, iubire!” „Doamne, Dumnezeule, mare şi frumos dar mi-ai făcut!” gândesc în timp ce-o sărut. Piticuţa mea uriaşă, cum o alint uneori, este fericită şi ştie să-mi inoculeze fără niciun efort această stare. Hotelul este amplasat într-o zonă liniştită a Romei, dar şi camera pe care am primit-o ne asigură izolare fonică agreabilă. După pregătirile matinale obişnuite, coborâm la demi citeste tot [...]

 Cap. V din romanul în pregătire Ultimul festin

Cap. V din romanul în pregătire Ultimul festin


Iulie 2011


Autor: Florin HORVATH



Flavia curăţă în odaia de alături. Jucării de-a valma. Peste ele, mătura familiei prăfuie după bunul plac ... La tine linişte, chiar dacă durerea e întregă. Vagi aburi de coniac îţi provoacă identitatea cu propoziţii simple: Raluca se joacă. Mama mătură. Tata face cercuri din fumul ţigării ... Să vină marii maieştri aici unde vor afla sfânta familie a secolului ics ... ics. După ore de admirabilă dăruire ar apare poate pe o pânză un măr cu un obraz roşu şi altul alb, o ceapă verde cu coada-n cruce pe un cuţit ruginit. A se nota, domnilor, subtilitatea idei de a transla familia în natură moartă ... Iată că doar marea suferinţă iveşte în noi ecouri filosofice. Chiar dacă ne simţim mai puţini buni, ce contează, devreme ce suntem ma citeste tot [...]

Doua zile pentru crama

Doua zile pentru crama


Aprilie 2011


Nimeni nu-si mai aduce aminte cum s-a intamplat. Intr-o vreme, unii organizau acolo auditii de jazz, altii cenacluri de poezie. Transformata in bar, pivnita cu pereti din caramida in relief si arcade rotunjite grosolan a traversat o perioada incerta in care clienti dubiosi cadeau pe sub mese cu tot cu pahare, sticle si cesti de cafea. Duhnea a local mizerabil. Intr-o toamna insa, pivnita a fost renovata si redeschisa sub denumirea de Crama National. Primii consumatori au fost rockerii orasului. Persecutati de Politie, au gasit acolo un loc ascuns unde, in fata catorva cesti de cafea, fumau indarjiti, injurau, hohoteau si-si pipaiau fatutele pline de lanturi si inele cu cap de mort. Incet-incet, de acest loc al pierzaniei au aflat studentii, tinerii extremisti de dreap citeste tot [...]

Furtuna

Furtuna


Martie 2011


Autor: Virgil STAN



Am descoperit ca daca iubesti viata si viata te va iubi pe tine. (Arthur Rubinstein) I n dimineata urmatoare, la ora stabilita pentru plecarea pe mare, am parcat masina sub salcia de pe faleza, din fata bufetului Semiramis, ca de obicei, pentru a o feri de canicula zilei si mi-am carat grabit bagajul la barca. O parte dintre colegii de pescuit isi trasesera barcile la apa pana la sosirea mea si asteptau sa apara toti proprietarii de barci, dornici de-a merge la pescuit pe mare. Lansarea la apa a barcilor se face colectiv, de catre cel putin doua persoane, fiecare barca fiind de peste 100 kilograme si ridicata pe plaja la 5-6 metri distanta de apa. Pe cer, mai straluceau palid cateva stele, ratacite printre norii intunecati Era un cer care nu prevestea o zi insorita, p citeste tot [...]

                                                           Testamentul

Testamentul


Februarie 2011


Autor: Viorel TAUTAN



(fragment din cartea Impresiile unui calator tomnatic in curs de editare la Ed. Caiete Silvane) Ma apropiam de casa. Da, da. Sentiment unic pentru fiecare in parte, desi unii dintre cei care se intorsesera macar odata de peste horate, din vreo excursie, delegatie, festival, mi-l relatasera ca pe o suprema bucurie. Il intelesei la adevarata dimensiune subiectiv, fara indoiala abia cand insumi mi-am unit grasul cu al celorlalti din autobuz intr-un chiot sa sparga timpane si geamuri la vederea punctului de frontiera, de parca evadasem dintr-o lunga detentie, departe de tara, de ai nostri si acum, scapati printr-un miracol de presupusi urmaritori, intram in zona inviolabilitatii personale. Facusem parte din delegatia romana la Festivalul International al Papusa citeste tot [...]

Intoarcerea atributelor

Intoarcerea atributelor


Ianuarie 2011


Autor: Maria V. CROITORU



Miruna statea la masa si scria. In casa era placut. Se auzea focul arzand in soba. De la televizor se auzeau stiri, dar nu le dadea atentie, isi continua scrisul. Deodata, ramase incremenita de ce auzea. I se aduceau laude unei politiciene: inteligenta, frumoasa, tenace; femeie care da ora exacta in politica romaneasca, soarele, face eforturi monumentale, de la ea se ia lumina... Instinctiv, inchise televizorul. Nu credeam c-o sa mai aud asa ceva! zise cu voce tare, desi era singura. Si-si aminti toamna lui 89... Era la scoala. Era recreatie. Toti profesorii se aflau in sala profesorala. Intra noua directoare, numita in aceasta functie din septembrie. Se uita direct la Miruna: - Tovarasa profesoara, maine mergeti la sedint citeste tot [...]

Fata tovului mare Sau O palma data la timp

Fata tovului mare Sau O palma data la timp


Decembrie 2010


Autor: Grigorie M. CROITORU



(Continuare din numarul precedent) Pleaca chelnerul putin rusinat, fiindca fusese pus in incurcatura, iar eu il luasem la rost, poate, nejustificat. El fusese rugat sa duca un mesaj, il dusese si fusese bruscat verbal. Il urmaresc cu privirea si-l vad ca se duce la masa doamnei. Stau de vorba. Ea il asculta, apoi ii spune ceva. El clatina din cap negativ. Doamna scoate ceva din poseta si-i pune in mana. Tanarul chelner baga mana in buzunar si se indreapta din nou spre masa mea. - Sunt nevoit sa revin. Va rog sa va pastrati calmul si sa ascultati ce spun. Doamna de acolo, pe care n-o cunosc mai bine decat va cunosc pe dumneavoastra, mi-a spus ca ar vrea sa va multumeasca pentru un bine pe care i l-ati facut cu apropae 20 de ani in urma. Nu stiu despre c citeste tot [...]

Fata Tovului mare Sau O palma data la timp

Fata Tovului mare Sau O palma data la timp


Noiembrie 2010


Autor: Grigorie M. CROITORU



Era o vineri. Prin 79 sau 80. Ziua o tin bine minte, vinerea aveam zi metodica, fara ore la clasa, si puteam pleca mai usor de la scoala. Anul nu-l tin minte, dar sigur este ca lipsurile de tot felul, mai ales cele alimentare, ne stresau cumplit. Ajunsesem sa nu pot lua din Cehu Silvaniei o paine, eram acasa cinci guri, dintre care trei ale copiilor ce mai mancau si intre mese, ca sa nu vorbesc de carne, branza, unt, ulei si cate mai trebuiau. Din cand in cand faceam cate o iesire la Baia Mare, unde aveam niste olteni, consateni de-ai mei, care lucrau la aprozar, si tabaram pe ei. Unele dintre produse le gaseam la aprozar, altele mi le procurau ei de la cunoscuti. Reuseam sa ma aprovizionez pentru un timp. Cel care va ajunge vreodata sa citeasca randurile de fata sa nu cread citeste tot [...]

Impresiile unui calator tomnatic                                         (fragment)

Impresiile unui calator tomnatic (fragment)


Octombrie 2010


Autor: Viorel TAUTAN



5. Sohodol. Nume de medicament. Si jur ca asta a fost. Satul se afla nu departe de Campeni. Tabara pentru pionieri si scolari era amenajata in incinta scolii. De aceasta data am fost trimis titular. Terminasem clasa a VIII-a (anul I de liceu). Eram cu atat mai bucuros, cu cat din grupul de jibouani facea parte si Florin Mocanu, unul dintre prietenii de joaca, de-o varsta cu mine; ce zic eu?!, e cu cinci luni mai tanar! Fiul profesorului de muzica, dirigintele primei clase a proaspat infiintatei Scoli Medii Mixte Jibou. Insa Florin fusese inscris in clasa I la varsta de sase ani, prin urmare cu un an inaintea celor de-un leat, iar acum terminase clasa a IX-a a Scolii Medii Simion Barnutiu Zalau, de unde fusese desemnat pentru tabara, impreuna cu alti colegi, fireste. Curios f citeste tot [...]

Legături

Legături


Octombrie 2010


Autor: Peter Cooper



Pas cu pas, simţurile ii erau asaltate de transparenta dulceaţă a zilei, de aerul cald, primăvăratic, punctat de trilurile păsărilor, astfel incat de-abia mai simţea ascuţimea pietrelor pe cărare. Sentimentul acesta de eliberare, de absolută detaşare de tot ceea ce aflase in ultimii zece ani de studiu la mănăstire, il intoxica. Ce zi perfectă pentru nunta surioarei sale! Zambi, clătinand din cap pentru sine. Trebuia să cantărească senzaţia asta de indoială, sentimentul de detaşare pe care il avea chiar azi, in ziua cand sora lui se lega de altcineva. Dar ea era din familie, iar familia insemna şi mama şi tata. Se luptă să păstreze o citeste tot [...]

Strigatul de disperare

Strigatul de disperare


August 2010


Autor: Adalbert GYURIS



A fost in vacanta de vara. Eram la scoala inca, destul de maricel.Vremea era tare frumoasa. Eu stateam in curtea casei, pe leaganul facut de tatal meu si citeam o carte. Langa mine, jos pe pamant, pisica ,,torcea". Nu departe dormea si Rexi, catelul soricar ce semana tare bine cu o vulpe. Florile miroseau si, din cand in cand, din cauza vantului, din gradina razbea un miros de fructe si legume. Era placut si linistitor. Pe strada trecea cate o masina la intervale destul de mari. Tot asa se auzeau si oameni vorbind. Mai departe in vecini se auzeau caini latrand. Cartea avea un continut interesant. Uneori ma opream din citit si priveam in gol, ma gandeam la actiunea cartii sau pur si simplu visam... cu ochii deschisi. La un moment dat am auzit o pasare scotand sunete ciudate. citeste tot [...]

Amintiri despre mama

Amintiri despre mama


August 2010


Autor: Grigorie M. CROITORU



(Fragment din romanul Batut de vanturi si de ploi) Mama, daca ii punem la socoteala tot ce a indurat in toata viata ei, o putem considera o martira. Cand o copleseau greutatile, izbucnea in plans si zicea: - Doamne, cu ce am gresit eu pe lumea asta? Si cat o sa mai patimesc? N-am ajuns inca la capatul suferintelor? Mai intai, mi-o luasi pe mama si-o dusasi la tine. Ma lasasi mica si neajutorata si ma blestemasi sa ma chinuiesc pana la sfarsitul zilelor Si plangea, plangea In aceste momente de cumpana, am aflat noi, copiii, drumul mamii prin viata, presarat cu obstacole foarte greu de trecut, iar eforturile facute au lasat urme adanci nu numai pe fata-i adanc brazdata, dar mai ales in suflet. Astfel, dupa moartea mamei ei, au ramas orfani doi co citeste tot [...]

Calculatorul calator prin nouri

Calculatorul calator prin nouri


August 2010


Autor: GYRFI DEK Gyrgy



(o poveste despre treburile cele balauresti si lucrarile unor solomonari cu multa stiinta) - Parca l-ati programat sa ma innebuneasca. Daca afara e un soare de plaja, i se nazareste a ploaie si opreste toata circulatia apei din sistemul de irigatie. Cand in sfarsit socoteste ca-i senin, parca sperie soarele. Nu trec doua ore de la pornirea motopompelor si apare ditamai norul, cu toata gateala lui de tunete si fulgere, de stai cu frica in san ca-ti transforma parcelele in stufarisuri. Barem de i-ati monta un simulator de reumatism, caci timpul probabil pe care si-l calculeaza parca ar fi citit din stele. Ce ne-ati bagat in ferma, un creier electronic sau o piaza rea? Inginerul-agronom Ilie isi aduna palmele intr-un gest de disperare. Ghita Solomonaru, depanatorul trimis citeste tot [...]

Lipicosul

Lipicosul


August 2010


Lipicosul Tamsi ron [...] Cum, poznaş şi fără de griji, m-aş fi căţărat pe peretele colţului din stanga, m-am trezit brusc că am sărit drept in plasa păianjenului. Panza abia a tremurat un pic, dar a fost indeajuns ca meşterul să se trezească deindată. Avea şase ochi inspăimantători şi in clipa aceea i-a aţintit pe toţi şase asupra mea. Am simţit că nu pot să fac nici o mişcare şi că-mi piere toată voinţa. Aşa am petrecut nişte clipe prelungi şi infiorătoare, dar niciuna n-a fost atat de terifiantă ca aceea cand am observat că meşterul cel teribil a pornit către mine. Intai citeste tot [...]

Notice: iconv() [function.iconv]: Detected an illegal character in input string in /home3/nefasoft/public_html/cs/includes/functions2.php on line 26

Arta, psihologie si literatura la Hortensia Papadat  Bengescu si Virginia Woolf

Arta, psihologie si literatura la Hortensia Papadat Bengescu si Virginia Woolf


Iunie 2010


Autor: Carmen ARDELEAN



Considerata limbaj al zeilor , arta, ca pur produs al subiectivitatii, nu e altceva decat o stilizare a universului in care creatorii, oameni de litere, pictori, sculptori, muzicieni, simt altfel decat toti ceilalti. Arta a cuvantului, literatura foloseste un material aparent mai putin ofertant, insa imaginile pe care le poate crea cuvantul, muzica pe care poezia o transmite, sincretismul specific dramaturgiei sau folclorului in genere permit multiplicarea semnificatiilor pe care opera le poate dobandi. Prozatoare de inceput de secol XX, Hortensia Papadat-Bengescu si Virginia Woolf sunt, asa cum frumos aprecia romanciera romana, artizane ale sufletului. Intelegand ca literatura e o muzica a sferelor, scriitoarele nu ezita sa uzeze de tot ce inseamna insertie a muzicalul citeste tot [...]

Cateva repere privind romanul secolului XX după al doilea război mondial

Cateva repere privind romanul secolului XX după al doilea război mondial


Iunie 2010


Autor: Viorel TĂUTAN



Ne-a intrat in deprindere să identificăm, din punct de vedere socio-cultural, etapa care a urmat incheierii celei mai nefaste conflagraţii mondiale drept perioadă contemporană. Ca o succesiune firească, dacă mi se permite, celei interbelice. Oricum, folosind criterii teoretico-istorice, ştim că secolul este divizat, in accepţiunea de mai sus şi in scopul facilitării percepţiei, in cele două jumătăţi: Prima şi a doua jumătate, apoi in sferturi şi abia la urmă, mai cu seamă după 1950, in decenii. Există o interdependenţă intre estetic şi istoric, aflată sub imperiul periodezării pur teoretice, primul determinandu-l pe al doilea, citeste tot [...]

Visul din vis

Visul din vis


Mai 2010


Autor: Viorel TAUTAN



Brusc am atipit in fata monitorului. Barbia mi-a cazut in piept ca o ancora. Dificil ma ridic, pe jumatate dezmeticit, si-mi tarsaiesc picioarele spre dormitor. Ma intind pe canapeaua veche de patruzeci de ani, reconditioanata de Jancsi, prietenul de aceeasi varsta cu mine, tamplar indragostit de licorile bachice. Prin geamul termopan se aude estompat cupa escavatorului desertandu-si incarcatura in burta basculantei de douazeci de tone. Se lucreaza la schimbarea conductelor de canalizare. S-a blocat pe jumatate circulatia autovehiculelor pe strada unde locuiesc din urma cu exact treizeci si unu de ani si patru luni. Imi rasucesc trupul pe-o parte gandindu-ma calm la posibilitatea de-a nu ma mai trezi. Mi-am inchis usa metalica de la intrare cu zavor, pe care nu-l pot accesa citeste tot [...]

Bunicul si caii

Bunicul si caii


Aprilie 2010


Autor: Adalbert GYURIS



Imi aduc aminte cu placere de bunicii mei. Am avut noroc, au fost in viata toti patru cat am fost eu copil. Parintii parintilor mei erau oameni simpli, cu frica de Dumnezeu si tare de treaba. Din ambele parti aveau animale ca buni gospodari, o pereche de cai, o vaca sau doua, porci, gaini, gaste si rate. Am copilarit in satul Izgar, localitate la cativa kilometri de statiunea Buzias. Am avut casa langa bunicii din partea tatalui, am fost vecini de slog. Cand tata s-a insurat, a primit jumatatea din gradina si o casa din cea parinteasca, asa am locuit aproape impreuna. Tin minte cum mergeam la pamanturile parintilor si bunicilor mei, la vie si chiar la padurea noastra. Insa intr-o buna zi a venit colectivizarea... Oamenii au trebuit sa ,,d citeste tot [...]

Notice: iconv() [function.iconv]: Detected an illegal character in input string in /home3/nefasoft/public_html/cs/includes/functions2.php on line 26

Retinut... de buna voie

Retinut... de buna voie


Aprilie 2010


Autor: Florin Leonard MOCANU



(Cuvant inainte, fragment din romanul Valea-Rosie caramizie) Institutia pentru protectia copilului si a persoanelor cu handicap este amplasata in centrul municipiului resedinta de judet, nu departe de Hotelul Aurelianus. Se intra aici direct de pe trotuar, dar mai exista o intrare la capatul strazii, un pasaj prin care se ajunge intr-o curte interioara. Aici, din cand in cand, se constituie o Comisie pentru validarea handicapului. Curtea se populeaza treptat, pe masura ce se apropie ora la care cineva, de obicei o functionara tanara, iese si incepe sa citeasca de pe o coala de hartie, aproape strigand, numele celor evident interesati. Pe fatada cladirii, pe o placuta, sunt insciptionate cateva cuvinte care nu-ti mai spun nimic. Ca in toate institutiile care se respecta, citeste tot [...]

Rahila Capdeiap

Rahila Capdeiap


Februarie 2010


Autor: Tiberiu VANCA



Rahila a vazut lumina zilei cu zeci de ani in urma. Cand scancetul ei a dat semn ca a venit si exista, Pantelimon, tatal, a dat o fuga la preot sa o inregistreze. Parohul l-a primit cu bunavointa caracteristica Slujitorilor Domnului, iar dupa ce i s-a declinat scopul vizitei, preotul a luat o coala de hartie si un creion, iar pe baza informatiilor servite de tatal declarant a facut cateva socoteli al caror continut au scapat atentiei solicitantului. Dupa scurgerea unor minute grele, parohul a ridicat privirea, si-a impins ochelarii, undeva la nivelul fruntii, l-a scrutat pe Pantelimon si dupa cateva clipe de ezitari i-a spus: - Ati zamislit-o in zi de post ! - Cum vine asta, Prea Sfinte ca eu nu inteleg? - Simplu. Te-ai impreu citeste tot [...]

 Invidii

Invidii


Februarie 2010


Autor: Lucian POP



De un an de zile trece prin regiunea noastra un fluviu invizibil care te face si daca ai motive si daca nu ai, sa te simti daramat, nefericit, fara sanse de redresare. Prietenul meu Tiu a adoptat fata de fluviul invizibil o atitudine agresiva. Rade din senin, si tot din zece in zece minute striga in gura mare: Ce viata plina de satisfactii am! Eu, contrar lui Tiu, instinctiv, m-am lasat moale, tarat la vale de murmurul valurilor descurajante. Nici nu-i de mirare atunci ca-mi evit prietenul, il invidiez, pluteste usor deasupra blazarii generale, are o energie debordanta, optimista, inepuizabila. ...Si , intr-o buna zi, la coltul Librariei Universitatii, dau nas in nas cu Tiu. Imi sparge timpanele cu niste hahahauri trase cu tunul, ma sufoca intr-o imbratisare gr citeste tot [...]

Floare si fum

Floare si fum


Februarie 2010


Autor: Mariana POP



- fragmente Copilul, mic pentru cei sase ani pe care-i implinise, molfaia cu pofta unul dintre colacii care se impart la inmormantari. Se instalse cvomod pe o cruce rasturnata si in vreme ce manca si-si stergea nasul cu maneca, cerceta cu uimirea si dorinta pura de a vedea proprie copilariei grupul venit la inmormantare. Deseori copii observa lucruri esentiale care adultilor de cele mai multe ori le scapa. Li se intampla aceasta mai ales cand ii urmaresc pe adulti de undeva, din afara, din lumea lor, care nu este inca lumea celor mari. Ii urmarea intrebandu-se unde le-or fi copiii. La sfarsit, la impartirea colacilor, nu va fi inghesuiala uite, deja primise unul, pe langa cel pe care-l ascunsese in maneca inainte ca cineva sa-si dea seama si totusi, pe fata lui s citeste tot [...]

Notice: iconv() [function.iconv]: Detected an illegal character in input string in /home3/nefasoft/public_html/cs/includes/functions2.php on line 26

Tamsi ron, Cununia

Tamsi ron, Cununia


Ianuarie 2010


...In incăpere am găsit trei persoane: un bărbat mic şi infierbantat, unul pantecos şi cu mustăţi ceva mai bogate şi, cea de-a treia, o femeie bătrană cu ochi negri, cam uscăţivă, dar tare in virtute. Matei dădu mana cu toată lumea, dar nu scoase nici un cuvant, ci se aşeză pe laviţă. In schimb, baciu Elek ii salută intr-un mod festiv pe toţi şi fiecăruia ii adresă cateva vorbe cu dedesubt. De exemplu, mărunţelului cel infierbantat ii zise: - No, Mozsi, pană acum ba ai avut, ba n-ai avut fată, dar de acum inainte sigur nu vei avea. Iar pe pantecos l-a intrebat: - Ai adus ceara de altoit? - Ii la Matei, nu te teme, ii ră citeste tot [...]

Calea mielului

Calea mielului


Ianuarie 2010


Autor: Florin Leonard MOCANU



Calea mielului sau Ghici cine vine la cina! (fragment din romanul-reportaj Valea-Rosie caramizie) Centrul de Recuperare si Reabilitare neuropsihica este amplasat in partea de nord-vest a orasului langa drumul care duce inspre satul S. Cladire noua, alba, impunatoare, diferita fata de casele celor care locuiesc in acest..., sa-i spun, cartier. Deosebiti sunt si chiriasii acestui edificiu. Am acceptat cu oarecari indoieli sa fiu inchis aici, poate pentru tot restul vietii. Am venit singur. Acum urcam treptele largi si curate. Intrai. Un hol spatios mobilat cu fotolii si canapele imbracate in piele artificiala de culoare maronie. Jardiniere cu pl citeste tot [...]

Leopard in pustie

Leopard in pustie


Ianuarie 2010


Autor: Ancuta MARIES



Moto: Ei merg ratacind prin pustii cu fiarele salbatice, ca si cum ar fi ei insisi salbaticiuni Sfantul Efrem Sirul, Elogiu celor singuri Se aseza pe o piatra in pustiu si in timp ce luna uriasa apunea, privi inauntru, printre mari taceri. Si se ruga astfel: Doamne Dumnezeule, intaia mea dragoste, ingaduie sufletului meu sa se topeasca in inima ta! Daca aceasta este dupa voia si dupa iubirea Ta, trimite-mi un semn. Deodata un vant o invalui, soptind de jur imprejur cuvinte si propozitii din textele sacre pe care ea si le scrisese in fiinta. Ea isi scoase trupul din adapostul robei si isi indrepta spatele, cu mainile pe genunchi. Inchise ochii, pregatita sa primeasca semnul pe care il ceruse. Si atunci la orizont se ridica urletul furtunii. Furtuna citeste tot [...]

Despre puterea florii

Despre puterea florii


Decembrie 2009


Autor: Diana OLAH



Hai sa facem un artificiu frumos, sa dam un aer mai flower power ploii asteia Insipide, indoctrinate, ca nimic nu mai scapa, in ziua de azi, sa o alaptam putin, insesizabil, ca in Singing in the Rain, sa ne spalam si sa ne culcam mortii, mai ales pe cei evaporati in Pearl Harbor, a caror cenusa se alege in cafelele de noaptea-tarziu, sa ne retragem si sa convingem juriul mondial ca ne-au cazut carnasierele cu care nu ne-am putut hotari sa muscam din Auchwitz cand ne dicta constiinta, ca ne cresc dintii de lapte, acum, ca i-am putea plange chiar si pe mortii Vietnamului, ca ne-am putea gandi si la copiii care se nasc zilnic cu infatisari macabre dupa Hiroshima, daca ne-am pune sufletul la contributie. Dar azi e alta socoteala, azi mi-am aranjat fusta mini si citeste tot [...]

Din amintirile unui povestitor profesionist

Din amintirile unui povestitor profesionist


Noiembrie 2009


Szekeres Sndor Din amintirile unui povestitor profesionist Deci, imi voi povesti viaţa: pe scurt, intr-o variantă nu prea lungă. Sunt bătranul Szekeres Sndor din Lelei, in curand de 71 de ani, care am transmis in această carte [1] o mulţime de poveşti şi cimilituri, cat marea şi sarea, precum şi... ei, de toate pentru toţi, născocite mai ales de mine, va să zică iscate de-a dreptul din mintea mea. Nu le-am auzit de la alţii, ci eu le-am născocit după cum m-a tăiat capul. Deci, acum imi voi sta să-mi povestesc viaţa. In copilărie - in orice caz, pe vremea cand crescusem suficient de mult ca să umblu la şcoală - n-am fost un nătărău, po citeste tot [...]

Invingatorul ia tot

Invingatorul ia tot


Octombrie 2009


Autor: Paul MIHALACHE



Schema de film american... Eroul: poate fi un politist de obicei al dracului de bun, insa cu ceva probleme cu sefii sau un infractor nevinovat ori a omorat ca sa-si salveze familia ori i se pune in seama un delict pe care nu l-a savarsit oricum, e un singuratic, are o personalitate foarte puternica, ceva vicii nevinovate, mai mult simpatice (fumeaza mult, bea ori a baut mult, s-a lasat, insa prins in vartejul evenimentelor pe care le prezinta filmul se apuca din nou). De obicei a fost insurat, dar a fost parasit, sau sotia i-a murit intr-un accident ori altceva, oricum, un eveniment l-a marcat profund, l-a facut un insingurat care nu mai crede in oameni dar crede in valorile morale desi cei din jur nu-l vad asa (nici nu-i lasa sa vada, pentru ca nu vrea sa i s citeste tot [...]

                            Opt zile de vară

Opt zile de vară


Octombrie 2009


.............. Patrick Cauvin Opt zile de vară (continuare din numărul trecut) Mi-am pierdut ciocanul pentru bătut ţăruşi. Il pusesem aici şi acum nu mai e. Am remarcat că obiectele de care nu-mi place să mă servesc au o tendinţă foarte clară să se indepărteze de mine. Le inţeleg pentru că inţeleg, fără indoială, mai bine obiectele decat pe oameni. Nişte tipi blonzi şi zvelţi, in jeanşi mulaţi, trec pe langă noi. Sylvestre strange extensoarele. E plin de nemţotei, zice el, mai rău decat anul trecut. Exemplu excelent de internaţionalism generos al tineretului de astăzi. Larghe&# citeste tot [...]

Vecinii

Vecinii


Octombrie 2009


Autor: Viorica MARICA HAGIANU



Dl Minulescu este un barbat voinic, robust, de cincizeci de ani, congestionat la fata, cu ochii albastri, bulbucati si parul pieptanat pe spate, un barbat elegant, cu costume croite impecabil, mereu puternic parfumat, trecerea lui lasa in urma o dara ametitoare de parfum de firma. Are doua fete de 15 si 16 ani pe care le-a trimis de un an la un colegiu particular in Franta, la Paris, asa ca dna Minulescu o femeie cu simtul raspunderii, grasa si usor impresionabila, face tot timpul drumul intre casa si Paris, astfel poate sa fie alaturi de fete dar si de iubitul ei sot. Vecinul lui Minulescu, Faramita este un tigan batran, are peste saptezeci de ani, slabanog, inalt, urat la modul haios si foarte negru, in gura are numai dinti de aur. Poarta in fiecare zi camasa alba, pieptar s citeste tot [...]

Patrick Cauvin, Opt zile de vara

Patrick Cauvin, Opt zile de vara


Septembrie 2009


(Continuare din numarul trecut) In masina, familia Varnier tace. E mult timp, de altfel, de cand tacerea nu mai este suparatoare pentru noi, mai degraba este o acalmie. |i apoi, nu mai avem nimic sa ne spunem si asta inca din prima zi. Simone nu-si ridica nasul din carte, citeste “Amurgul dorintei” si nimic nu poate sa o distraga de la povestile de dragoste decupate in fotografii alb- negru . Mi se intampla si mie sa parcurg aceste publicatii, chiar sa ma intereseze; sunt populate in mod ciudat cu femeiusti amnezice care se indragostesc de chirurgi cu par buclat, in timp ce fostii lor logodnici sunt urmariti de politie. Au, in general, un copilas mic care alearga in sosete albe pe aleile unui parc strigand “Mami, Mami”. Masini in fata, in spate si pe citeste tot [...]

Szerb Antal, Sosirea scorpiei

Szerb Antal, Sosirea scorpiei


Iulie 2009


Autor: Traducere de GYRFI - DEK Gyrgy



Nu stiu cine ar putea sa relateze sosirea Scorpiei si, totodata, sa retraiasca pe deplin cele intamplate: zvonul, care s-a transformat incetul cu incetul in certitudine, ca un fel de tumoare spurcata, ce soarbe viata din corp si nu poate fi oprita de nici un leac; trecerea Scorpiei peste trupul tarii, scarbit si oripilat ca o piele vinetie de gasca jumulita, lasand in urma o hidosenie de brazda. Daca nu le-ar fi fost dat oamenilor sa aiba clipe cand, excesiv de incordati in urma ororii indurate, sa uite totul cu o tampa indobitocire, de parca valtorea vietii i-ar fi azvarlit nu in fundul amenintator al unei gropi de gunoi, ci pe o gura de rai, daca n-ar fi fost somnul si perioadele de prostatie, toti oamenii ar fi innebunit, inca inainte de a fi realizat iminenta sfarsitului. citeste tot [...]

Patrick Cauvin. Opt zile de vara (II)

Patrick Cauvin. Opt zile de vara (II)


Iulie 2009


Autor: Traducere din limba franceza de Maria CORDEA



Iau din nou pagaiele. Un om care nu s-a gasit niciodata in picioare, la Paris, pe un trotuar din arondismentul XVIII, la ora sase dimineata, cu o pagaie in fiecare mana, nu stie ce inseamna tragicul existentei. Dau impresia, probabil, ca vaslesc in gol. Sylvestre ma priveste, nu pare sa aprecieze spectacolul si se intoarce scarbit. Deschide capota masinii ca si cum ar desface pansamentul unui pacient cu arsuri mari. Motorul straluceste. El il intretine, evident. Se da inapoi usor, inclina capul cu aerul grijuliu-cunoscator pe care il rezerva acestui gen de mare moment crucial. O usoara reglare a culbutoarelor la sosire, murmura el. Contemplu fascinat pulpele cvasi-sferice ale fiului meu. Muschii coapselor onduleaza ca bratele unei caracatite. Optzeci si noua de kilograme, citeste tot [...]

Acasa la bunici

Acasa la bunici


Iunie 2009


Autor: Adalbert GYURIS



Soarele s-a ridicat de mult peste varfurile nucilor uriasi din spatele casei, strecurand acum fuioare de raze printre ramurile de un verde crud cu frunzele neimplinite inca, incalzind cu harnicie totul. In aceasta liniste, cantecul pasarelelor, zumzetul albinelor care se-ngramadesc la urdinisul catorva stupi aflati in gradina, covorul crud al ierburilor, mireasma florilor de salcam fac un colt de lume in care ar fi bine ca timpul sa se opreasca in loc... Portita gradinii se deschide cu un scartait scurt, lasand sa intre doi copii tinandu-se de mana si un batran ducand pe umar o sapa. Deodata fetita lasa mana fratiorului sau mai mic, se opreste pe loc, plecandu-si ochii spre pamant. - Bunicule, bunicutule... - Ce este Casiana? S-a intamplat ceva? - Bunicutule, as vrea sa-m citeste tot [...]

  Zatul de mac pierdut in dans uitat

Zatul de mac pierdut in dans uitat


Iunie 2009


Autor: Aurica STAN



Nu imi plac florile. In liceu am fost chiar acuzata ca sunt o ,,persoana rea de doua colege botaniste. Le vad cum se trec si nu pot decat sa raman imuna in fata acelui farmec pe care il exercita asupra noastra. A femeilor, in principiu. Dar mereu am trait cu fascinatia macilor si a iasomiei. De cea din urma ma leaga o poveste. Am aflat-o pe la patru ani, dupa ce bunica nu izbutise sa imagineze un final la Fat-Frumos Nazdravan. Stiam eu, in istetimea mea proaspata si treaza, ca ceva nu e in regula. Femeia clipea des, uneori mai inchidea si cate un ochi, incurcand itele actiunii. Nu am aflat nici acum daca feciorul de imparat a invins toate relele care se napustisera asupra lui. Insa descoperisem altceva: cand m-am nascut (cu doua luni mai devreme) au inflorit, dupa multi ani citeste tot [...]

Banutul de aur

Banutul de aur


Mai 2009


Autor: Stefan GOANTA



Cine il striga dar cine si ce sa aiba cu el? il striga tu asta sau tu ala, ba ori ma, il fluiera sau ii facea semn cu degetul ala care vede, destiul aratator, cel care, tot incovoindu-se catre tine, se fataia facand pe chematorul. Nume, in afara de Marin dar Marin erau aproape toti copiii din sat -, un nume de purtare numai al lui, o porecla, n-avea. N-avusese vreuna nici batu-sau asa ii zicea el bunului, batranului, lui bunicu-sau ca s-o lase urmasilor, nu-si facuse rost de una nici taica-sau, ca s-o lase copiilor, iar copilul, ca numai unul mai ramasese, desi marisor, nu se invrednicise nici el sa-si gaseasca ceva, fie de lauda, fie de ocara, oricum ar fi, numai sa fie, sa aiba cu ce scoate nasul in lume. Nu aveau pentru ca nu iesisera cu nimic in f citeste tot [...]

Semnal

Semnal


Aprilie 2009


Autor: Ioan POP



Ioan Pop, Intre doua lumini (Editura Silvania, Zalau, 2009) - proza scurta, fragmente Lumina timpului - A curs tot sangele? - Da! Ala cred!? Mama se opri in loc privindu-l putin nedumerita. Nu stia de ce isi manifesta interesul pentru cate picaturi de sange vor cadea din gatul taiat al cocosului. Ii lua farfuria din maini si se indrepta spre cele cateva rude si cei doi vecini aflati la umbra unui prun dupa ce au sapat santul pentru fundatia casei. Le arata sangele cocosului de un rosu inchis care parea ca se incheaga intre peretii farfuriei. - O sa ai o temelie zdravana, ii spuse un unchi aflat langa unul din colturile santului proaspat sapat. - Stalpii sunt buni, noi sanatosi Ai spus inainte ca timpul e salbatic, dar uite o sa-l domolesc. Porni incet si turna la fi citeste tot [...]

The clock wrecker

The clock wrecker


Aprilie 2009


Autor: Sorana TARMU



24 decembrie 2008 de hect0r Colecţionez cu incantare rotiţe de ceasornic, arămii de obicei. Le ţin intr-o casetă de tablă gravată, ce odată se inchidea cu cheiţă, una dintre casetele belle-poque rămase de la bunica mea. Poate fascinaţia pentru rotiţele de ceasornic e un semn al relaţiei mele distorsionate cu timpul. Nimeni niciodată nu mi-a ghicit varsta, uimirea noilor cunoştinţe la auzul numărului care imi defineşte varsta cronologică e deja exasperantă. Cred că mă număr printre cei care, aşa cum genial se exprima scriitorul şi semioticianul sarb Milorad Pavi, trăiesc timpul in adancime - linearitatea lui e doar o c citeste tot [...]

O carte dedicata copiilor din Banisor

O carte dedicata copiilor din Banisor


Februarie 2009


Autor: DS



Am primit recent cartea scrisa de Artemiu Vanca, Comoara din Dealul Magiarului, Editura Contrast, Bucuresti, 2009, carte de aventuri pentru copiii intre 7 si 70 de ani, dedicata copiilor din Banisor. Autorul explica, in Cuvant inainte, ca actiunea cartii se petrece in vara anului 1947, pe vremea copilariei autorului, la numai doi ani de la terminarea celui de Al Doilea Razboi Mondial si instalarea, in Romania, a unui regim comunist, care va aduce in tara multa suferinta si multa nedreptate, insa copiii vor continua sa ramana copii, iar greutatile si privatiunile prin care vor trece nu vor reusi sa le intunece in mod esential copilaria. Locul actiunii este in Valea Banului, localitate in spatele careia consatenii mei vor descoperi, fara dificultate, Banisorul. Intreag citeste tot [...]

Cyber-fantasma din clubul FumP

Cyber-fantasma din clubul FumP


Ianuarie 2009


Autor: Robert LAZU



Işi dădu seama că jointul era mai puternic decat tot ce incercase vreodată. Simţi nevoia să se aşeze. Dar unde? Privi in jur cu sentimentul tot mai apăsător că trăieşte un vis halucinant. Luminile laserelor desenau figuri fulgerătoare pe chipurile extatice ale dansatorilor. Pădurea mainilor ridicate, beţia sunetului şi a luminii, agitaţia dansului dezlănţuit nu-i ofereau nici cea mai mică şansă de a descoperi vreun loc ferit. Fiecare centimetru era saturat de trupuri scufundate in fumul strălucitor ale cărui unduiri inchipuiau valuri albastre incununate cu o spumă verde-smaragd. Căutand disperat o scăpare văzu, pentru prima dată, fantasm citeste tot [...]

Gradina Paradisului

Gradina Paradisului


Ianuarie 2009


Autor: Peter COOPER



Viata unui adevarat luptator incepe doar atunci cand moare in batalie. Stefan isi clatina obosit capul cand vazu distrugerile din jurul lui. Daca vorbele bunicului sau erau adevarate, raiul avea sa primeasca un intreg batalion. Era verde dincolo de fum, ceata bataliei acoperind frumusetea vaii, o vale ce-i amintea lui Stefan de splendoarea padurilor din copilaria lui salbaticie, dezordine. Si satele prin care trecusera l-au purtat in trecut, cu mirosul dulce al fumului de lemne de foc, in loc de sulfurosul praf de pusca ce scalda campul bataliei. Orasenii dintre soldati ii numeau tarani pe satenii intalniti in cale, dar el prefera fermierii, cu uneltele lor de lemn si otel, vanzatorilor de idei care vedeau oamenii ca pe statistici, iar lanurile de grau ca pe arii construib citeste tot [...]

Mama Zanelor si Centurionul

Mama Zanelor si Centurionul


Decembrie 2008


Autor: Ancuta MARIES



Un abur fierbinte se ridica din bulboana, invaluindu-l pe regele dac Ruboduro ca o mantie diafana si fragila. Ruboduro isi desfacu panza alba de peste solduri si o dadu slujitorului sau. Trupul bine legat se scufunda in apa izvorului sacru. - Apa tamaduitoare, Scurge-te pana-n oscioare, incantara zanele, in rochii albe, ridicand mainile asupra lui Ruboduro. Cu ele era Marea Preoteasa a dacilor, Anghira, conducand ritualul de vindecare. O femeie mica de statura, cu un pletele intunecate revarsate pe spate, purtand o rochie alba, ca toate celelalte zane si un colan de argint masiv, batut in nestemate azurii. Langa ea era Ruzana, apropiata ei mai tanara, pe care o invata despre puterile ceresti si pamantesti. Ruzana era foarte delicata, blonda, cu ochi mari, albastri. Totusi citeste tot [...]

Mama Zanelor si Centurionul

Mama Zanelor si Centurionul


Decembrie 2008


Autor: Ancuta MARIES



Un abur fierbinte se ridica din bulboana, invaluindu-l pe regele dac Ruboduro ca o mantie diafana si fragila. Ruboduro isi desfacu panza alba de peste solduri si o dadu slujitorului sau. Trupul bine legat se scufunda in apa izvorului sacru. - Apa tamaduitoare, Scurge-te pana-n oscioare, incantara zanele, in rochii albe, ridicand mainile asupra lui Ruboduro. Cu ele era Marea Preoteasa a dacilor, Anghira, conducand ritualul de vindecare. O femeie mica de statura, cu un pletele intunecate revarsate pe spate, purtand o rochie alba, ca toate celelalte zane si un colan de argint masiv, batut in nestemate azurii. Langa ea era Ruzana, apropiata ei mai tanara, pe care o invata despre puterile ceresti si pamantesti. Ruzana era foarte delicata, blonda, cu ochi mari, albastri. Totusi citeste tot [...]

Primele iesiri (II)

Primele iesiri (II)


Octombrie 2008


Autor: Viorel TAUTAN



(continuare din numarul trecut) 2. Pe cand eram in clasa a saptea, unul dintre colegii de scoala propus pentru tabara de odihna de la Sovata, in vacanta de iarna, s-a imbolnavit si astfel i-am luat locul, oarecum in taina, pentru ca se bucurau de asemenea privilegii doar copiii cu origine sanatoasa, adica aveau parintii muncitori, tarani colectivisti sau intovarasiti, precum si dintre noii intelectuali si functionari, adica fideli regimului. Tata, cum ti-am scris ceva mai sus, fusese subofiter de jandarmi pana in 1947 si, sub pretextul imbolnavirii, refuzase sa intre in randurile militiei. Iar mama era fiica unuia dintre taranii gospodari care se impotrivise multa vreme semnarii unei cereri de intrare in gospodaria agricola colectiva. Pe de alta parte, fusese crescuta la c citeste tot [...]

Piersici dulci

Piersici dulci


Octombrie 2008


Autor: Adrian STANGA



In jurul meu, peste tot, mirosul catifelat al piersicilor imi inchidea orice fel de gandire, orice mod de a vedea ceea ce se intamplă cu mine. Rătăceam, pierdut, ca in multe alte nopţi. Mă simţeam imbătat de atata perfecţiune. Noaptea - perfectă din toate punctele de vedere. Contururile le simt mult mai bine, aşezarea cerească este mult mai blandă, luminile-mi par eterne rugăminţi. Străzile pustii, liniştea cadaverică, jocul dintre alb şi negru - jocul perfecţiunii. Sunete puţine. Parcă nici nu mai am puterea să le simt. Peste tot miroase a piersici coapte... şi, prin apropiere, nu-i nici o livadă. Mi-aduc aminte de acea plimbare prin cimitir, de paşii &# citeste tot [...]

                                Poarta

Poarta


Octombrie 2008


Autor: Adalbert GYURIS



Corespondenta din Germania Poarta Aseara am baut. Nu mult. Eu nu beau mult, eu stau mut, mult. Am venit acasa mai tarziu. Poate a fost miezul noptii, poate a fost mai tarziu sau mai devreme. Am venit asa cum se vine, mai obosit, ca asa vin unii... Poarta era incuiata, poarta de la intrarea in curtea casei. Am uitat, m-am uitat, m-am cautat, m-am gandit, ca am putut gandi, pot gandi. Trebuie sa sar poarta. Am pus piciorul pe manerul clantei de la usa, am ajuns pe poarta,de acolo n-a mai fost mult pana dincolo. Am cazut, ca asa mai cade omul...Am fost obosit. M-am si lovit, s-au rupt si pantalonii in cot sau in genunchi, ori in amandoua locurile. A picat si ceva dintr-un buzunar, care buzunar nu stiu si nici ce-a picat. Dupa ce m-am scut citeste tot [...]

Notice: iconv() [function.iconv]: Detected an illegal character in input string in /home3/nefasoft/public_html/cs/includes/functions2.php on line 26

Primele iesiri

Primele iesiri


Septembrie 2008


Autor: Viorel TAUTAN



Draga amice, mai stiu eu daca as putea sa precizez cand mi s-a inoculat microbul calatoriilor? Probabil inca din primii ani ai copilariei. Atunci cand romanii refugiati oficial din nordul Ardealului in teritorii romanesti s-au intors acasa. Parintii mei fusesera trimisi in Banat; tata, subofiter de jandarmi, primise din partea Comandamentului Deva pentru refugiati ordin de repartitie in Bania, Caras-Severin, unde mama a nascut o fetita. A pierdut-o dupa sase saptamani, lasand-o sub o cruce fragila din scandura de brad in cimitirul comunei. De-aici au fost transferati in Bocsa Romana, unde as fi fost adus pe lume la 1 mai 1943, dar m-au inscris in registrul starii civile cu data de 30 aprilie. Peste ani, intr-unul din putinele mome citeste tot [...]

Bourul din Jibou (2)

Bourul din Jibou (2)


Septembrie 2008


Autor: GYORFI - DEAK Gyrgy



Continuăm rezumatul capitolelor din romanul Bourul din Jibou (A sibi blny, 1929) de Nyr Jzsef, cu cele din volumul II. Precum am văzut in numărul precedent, unde am scris despre cele cuprinse in primul volum, baronul Wesselnyi Mikls a iubit-o in tinereţe pe Nemes Zsuzsa, devenită prin căsătorie contesa Haller din Garbou, dar care, in realitate, era ibovnica impăratului austriac Iosif al II-lea. Afland, magnatul, poreclit bourul din Jibou datorită puterii fizice deosebite şi firii năvalnice, şi-a dat demisia din armata imperială şi s-a căsătorit cu Cserey Helna, in ciuda impotrivirii familiei şi a curţii de la Viena. Cand frumoasa blondă din Garbou a inceput să une citeste tot [...]

BOURUL DIN JIBOU (1)

BOURUL DIN JIBOU (1)


Iulie 2008


Autor: GYORFI - DEAK Gyrgy



Nyr Jzsef este unul dintre cei mai insemnaţi autori maghiari din perioada interbelică. S-a născut in 18 iulie 1889, in Jimbor (Braşov) şi a murit in exil, la Madrid, in 16 octombrie 1953. Iniţial a fost preot catolic, doctor in teologie, dar tumultul primului război mondial ii radicalizează opiniile şi il determină să-şi lepede sutana. Se căsătoreşte, apoi o vreme lucrează ca morar. Primele succese literare le inregistrează in 1920, drept care se mută cu familia la Cluj, unde talentul său literar va căpăta o expresivitate ieşită din comun. Lucrări importante: Cioplitorul de Dumnezeu (Jzusfarag ember, 1924); In jugul Domnului (Isten igjban, 1926); Bou citeste tot [...]

Da, Doamne, partide!

Da, Doamne, partide!


Iunie 2008


Autor: Stefan GOANTA



La D-l Marinica! Agentie de informatie politica si explicitari multilaterale. Firma, cat un bine ati venit de targ saptamanal, e protapita cu doi stalpi zdraveni deasupra portitei ce da in gradinita de flori din fata casei, o casa cam vila, fiindca neica Marinica, nasul, finul, varul, cuscrul, unchiul, nepotul, cumatrul, actualmente D-l Marinica, a fost inca de la infiintare magazionerul sef al ceapeului. Literele firmei isi rasfata albul imaculat pe un fond ceruliu presarat, in loc de stele, cu siglele partidelor.Mai in spate, intre flori, sunt plantate panouri mai mici, ceva in genul fostelor gazete de perete, dar nu curate, ca acelea, ci incarcate cu fotografii color ale personalitatilor zilei, titluri de ziare, sigle decupate din citeste tot [...]

Umbra adolescentei peste campiile rosii

Umbra adolescentei peste campiile rosii


Aprilie 2008


Autor: Dinu BALAN



(fragment de roman) Trenul suiera scurt, pufai, se ineca din nou si porni ca un batran pe a carui sira a spinarii ne urcaram noi, pustani de liceu, stralucind ca niste celule mustind de sange, de ras si de viata. Trenul arata ca o masina apocaliptica. Am ramas impresionat de drumul pana la S.M. Era iarna. O zapada furioasa parea sa opreasca inaintarea trenului. Aripile vantului se incurcau printre vagoane, roti, zdrelindu-se. Campiile viscolite pareau adevarate puste rusesti. Zburam prin univers, zburam prin timp. Eram adolescenti nestiutori. Miroseam a miel, a tata, a iarba. Si ce daca? Am coborat din tren. Un fotograf imi facu o poza in gara. Aveam o frumusete de par, o piele tanara, atat de pufoasa, ca as aseza fiecare sarutare sa ii soarba prospetimea. Ochii imi erau t citeste tot [...]

Babilonia (fragment). Jurnale

Babilonia (fragment). Jurnale


Februarie 2008


Autor: Diana OLAH



Degeaba. Pamantul e la fel de moale. Si asta nou, unde ne plimbam numai cativa, ca intr-un cimitir al elefantilor, si pamantul asta reactioneaza la fel cand ma simte. Pasesc la fel de insolit, cu un picior stang si cu unul dincolo cu doua picioare-scari inverse. Cand calc, solul ma absoarbe instantaneu, ma scuipa artesian intr-o fractiune de timp imperceptibila. Spatiul ia forma mea exterioara, ocup terestrul cu mine, apoi iar, cand calc, ma inconjor de inauntrul meu. Sunt eu, peste tot, la fel de murdar egoist. Egoist pentru ca sunt numai ego. Mereu voi fi in asta, din mine n-am scapare. Mai grav e ca nu sunt nimic. Absolut nimic. Ca nu prea stiu ce e frica, ca inafara de indiferenta, orice cuvant denumind stari e asa greu de inteles si rece nu cunosc. Mi-e la fel de bine aici citeste tot [...]

Grota rosie

Grota rosie


Februarie 2008


Autor: Zaharia PRODAN



(continuare din numarul 9) - As dori, domnule profesor, sa trecem la alt subiect. Cum s-a nascut pasiunea pentru lectura in asemenea conditii traumatizante? - Principalele spatii ale copilariei au fost padurea, lunca Somesului si cartile. Trei cauze au stat la baza pasiunii pentru lectura: refuzul de a impleti cosuri dupa ce terminam lectiile, rapiditatea cu care terminam temele si lectiile - invatam numai la obiectele care-mi placeau - si dorinta de a evada din lumea reala. Citeam tot ce gaseam pe rafturile Cooperativei de consum din Tihau, renuntasem la biscuitii Eugenia. Nu citeam sistematic. Ce puteam cumpara atunci? Carti de autori sovietici si romani, despre razboi, despre partizani, consomolisti, despre oameni daruiti trup si suflet ideii de comunism, dar si carti bu citeste tot [...]

                                                       Fetele

Fetele


Februarie 2008


Grigorie M. Croitoru Fetele (Idile din vremea bunicii. Fragment dintr-o carte scrisa, dar nepublicata) .. Prima tentativa am avut-o cu fata parintelui Aurel din Boghea. Eram mai multi baieti si fete cu vitele, de la noi si bogheni. Ne-am jucat si ne-au pedepsit pe amandoi. Mie imi placea fata, ma tot invarteam in jurul ei. Au observat si ceilalti si ne-au pedepsit sa fugim pana la un par salbatic din marginea Caluiului. Cine ajunge ultimul strange vitele de trei ori. Am pornit la fuga. As fi intrecut-o cu usurinta, fiindca fugeam repede, iar fata era si cam plinuta. Am lasat-o sa se departeze putin, am ajuns-o din urma si i-am spus sa nu se grabeasca a citeste tot [...]

Naravul din fire

Naravul din fire


Februarie 2008


Autor: GYORFI - DEAK Gyrgy



Domnul Doughty, directorul casei de licitatii SPLENDOR, isi exanima publicul prin ferastruica anume taiata in acest scop. Domnul Blade, crainicul licitatiei, arata sombru si impecabil, ca de obicei. Era un profesionist, ce visase candva sa joace in Shakespeare Company si ar fi reusit in cele din urma, daca nu l-ar fi sedus pe unul dintre favoritii impresarului sau. Chiar cu acest pacat, era un bun cunoscator al firii omenesti si stia cum sa anime o competitie, astfel incat sa scoata si ultima letcaie din buzunarul celor interesati. Fiolele de antrax, principalul obiectiv scos la strigare in aceasta sedinta, proveneau de la sfarsitul secolului trecut si fusesera descoperite din intamplare, cu ocazia lucrarilor la apeductul transpersan, intr-unul dintre fostele buncare ale arm citeste tot [...]

Coroana de piatra.Capitolul IV (fragment)

Coroana de piatra.Capitolul IV (fragment)


Noiembrie 2007


Autor: Florin HORVATH



Intre sumbrele coridoare ale Arhivei papale secrete, stau adunate de-a lungul timpului pergamente si documente asemeni unei inepuizabile comori, in care spiritul pare sa se odihneasca asteptand sa renasca sub ochiul oricarui insetat de cunoastere. Aici in riserva, departe de ochiul lumii, stau stivuite documente ale caror taina nu este spre dezvaluirea oricui, ci doar dupa vointa papilor ce si-au consfintit dreptul deplin in ce le priveste. Sus la etaj sunt depozitate pe putin sapte mii de buste dosare ce alcatuiesc mult ravnitele fondi, etichetate cu litere si numere incifrate, incat este cu neputinta sa te orientezi. Au fost de-a lungul vremii numeroase si repetate incercari, de multe ori zadarnice, in sensul de a inregistra toate cele depozitate dupa o regula unica, f citeste tot [...]

GROTA ROSIE (Culoarea diavolului 2)

GROTA ROSIE (Culoarea diavolului 2)


Octombrie 2007


Autor: Zaharia PRODAN



Motto: Partidul e-n toate. E tainic fagas Ce duce spre cea mai inalta dreptate In el adevarul isi are salas. E sabia care loveste-n vrajmas Si mana ce vindeca toate. (George Lesnea - Partidului) - Dumneavoastra, parinte Ambrozie, credeti cumva ca mi-am nascocit alt trecut decat acela pe care l-am trait? Ca pot suferi din cauza unor lucruri care nu s-au intamplat? Eu cred si acum, dupa atatia amar de ani, de ce nu-mi place sa port cravata. C. G. Jung afirma in lucrarea Imaginea omului si imaginea lui Dumnezeu: Nimic n-ar exploda in noi, daca nu s-ar afla deja in noi.Poate credeti ca am o minte ratacita? Si nasterea mea a decurs greoi. Probabil refuzam sa ies. Acolo ascultam de mine insumi. Moasa a prins tare de cap si m-a tras afara, fortat. M-a ranit in parte citeste tot [...]

Proza de Simone Gyorfi

Proza de Simone Gyorfi


Octombrie 2007


Autor: Simone GYORFI



@MICI.ORG Draga Danubiu, iti scriu pentru ca ma plictisesc. Apartamentul e luna, de altfel il curat in fiecare zi cu aspiratorul supersonic (10 minute), rufele s-au aliniat cuminti pe sfoara uscatorului (le-am spalat in mai putin de o jumatate de ora, cu noul tip de automat marca Jiul), semipreparatele sunt scoase din congelator si vor fi gata oricand va pofti iubita mea Marina, numai sa ajunga acasa. Andrada e si ea plecata din zori la prescoala aia a ei unde o invata sa fie afacerista: ieri a incercat sa-mi vanda la suprapret Hot-Dog-ul pe care chiar eu i-l cumparasem, sunt mandru de ea! I-am terminat fularul (maine e ziua ei) si ma mananca degetele din cauza andrelelor, mi-am vizionat telenovelele planificate pentru azi (ce parere ai de techergheul acela de Arges, cu p citeste tot [...]

Zodia Fedelusului - fragment

Zodia Fedelusului - fragment


Mai 2007


Autor: Stefan GOANTA



N-ai zice ca merge, cu toate ca, din cand in cand, cu sau fara stirea lui, face cate o jumatate de pas ba spre stanga, ba spre dreapta, ba inainte sau inapoi peste ceea ce o fi fost un prag intre odai, n-ai zice nici ca sta, in ciuda faptului ca lasa mult loc timpului intre jumatatile de pasNici mers, nici nemers, sau poate amandoua, una peste alta, dar nici una marturisita, cevaasa, ca omul sa scape de sine, parandu-i-se ca face ceva si, in felul acesta, sa-si poata lasa ochii sa alunece peste peretii negri si coscoviti, peste si prin sparturile din tavan si prin musuroaiele strapunse care fac sa atarne de jos in sus plotoage de tarana din ceea ce o fi fost pielea spoiturii de lut. Poate ca ochii si-au gasit deja de lucru dincolo de cele vazute, la capatul cine stie carui inc citeste tot [...]

fragmente de roman

fragmente de roman


Mai 2007


Autor: Oana Andrada Gherman



Mana ei, aproape translucida, alba, trase in laturi usa glisanta cu o miscare inceata. Ochii ei se inchisera pentru o clipa cand lumina patrunse inauntru. Picioarele pasira moale, fara zgomot, pe podeaua de lemn. Intreg trupul i se misca parca liber de ea, liber ca o frunza in bataia vantului. Privind-o, nu vedeai un om, vedeai umbra lasata de un nor sau valurile marii. Omul nu-l vedeai nici in ochii ei verzi albastrui ca o mare tropicala si mati si adanci, si veseli si tristi, nu-l citeai nici de pe buzele ei ce pareau sa schitzeze un vesnic zambet sau poate nimic altceva decat misterul unei astfel de existente. Isi indeparta din ochi o suvita razleata, de par negru, lung si drept, apoi privi inainte. Vantul sufla incet, constant, schimbandu-si directia, formand vartejuri d citeste tot [...]

Cu mainile legate (II)

Cu mainile legate (II)


Aprilie 2007


Autor: Florin Leonard Mocanu



Moto: Ce mi-e Tanda, ce mi-e Manda!... Continuare din nr. 11-12 (23-24) Ma aruncara pe intervalul dintre lavite ca pe-un balot. Simtii o durere ascutita sub omoplatul stang. Ma lovisem in cadere de o proeminenta rigida. Eram in mana lor. Ce as fi putut vorbi cu astfel de oameni?! M-ar fi crezut oare daca le-as fi marturisit ca si eu facusem stagiul militar la graniceri? Si fusesem chiar comandant de pichet intr-o zona din Delta Dunarii. Numai ca nu pusesem atata zel; probabil ca de aceea fusesem degradat. Sau poate ca de atunci intrasem in colimatorul puterii. Totul plecase de la o intamplare oarecum banala Terminasem scoala de gradati. Faceam practica la Pichetul Comorova, pe litoral, nu departe de Mangalia. Intr-una din zile prim citeste tot [...]

Noptile lui Prometeu - fragment

Noptile lui Prometeu - fragment


Aprilie 2007


Autor: Stefan Doru Dancus



Spre linistea mea sufleteasca, nu cred ca Prometeu a existat cu adevarat. Nu pot crede ca intre o mie de personaje absurde scoase la inaintare de omenire poate aparea o expresie atat de coerenta si logica incat pare sa aiba la origine divinitatea. Consider ca Prometeu nu este altceva decat tendinta omului de a-si ucide in chinuri partea solara care i-ar da viabilitate in armonia cosmica. A pune actiunea lui Prometeu alaturi de tevatura iscata in jurul filozofilor cu sistem si a initiatilor ar insemna contestarea sacrificiului lui Hristos or omenirea n-a indraznit inca sa anuleze formidabila prestatie a martirului de pe Golgota. Eu spun ca mitul in baza caruia se fandosesc atatea persoane importante ale culturii este doar o metoda prin care oamenii s-au opus Cerului, com citeste tot [...]