Aboneaza-te la newsletter



Contact

Zalău, Piaţa 1 Decembrie 1918, nr. 11, Sălaj, România

0260/612870

0260/612870



Vocea critică a lui Andrei Moldovan

Vocea critică a lui Andrei Moldovan

Autor: Mircea Daroşi

August 2017

Prezența cumpătată și inteligent orientată în critica literară este semnul afirmării lui Andrei Moldovan în arealul nostru cultural. Noua sa carte intitulată „Consemnări critice”, apărută în acest an la Editura „Cartea Românească” este o radiografie a permanențelor în domeniul conceptului despre frumos. Autorul și-a grupat textele în opt capitole pentru a pune în evidență teme majore: Orizonturi ale teoriei și istoriei literare, Dimensiuni ale criticii literare, Prozatori și dramaturgi, Spații lirice, Tulburări poetice, Poeți tineri, Ediții, Literatură de frontieră. În paginile acestei cărți se găsesc analize, teorii, argumente, interpretări și judecăți de valoare, prezentate într-un stil academic, datorat obiectivității sale științifice și literare la baza căreia se află o bogată sursă informațională.

Volumul se deschide cu un studiu deosebit de interesant, intitulat „Spre o posibilă dezbatere: generațiile în literatură” în care criticul Andrei Moldovan pune în valoare ideile a două personalități ce aparțin unor literaturi din epoci diferite: Gheorghe Perian și Julius Petersen, filolog german (1848-1941). Amândoi fac apel la studiile elaborate de-a lungul vremii despre ideea de generație literară, de conflict între generații, schimburile dintre generații, despre rolul generațiilor în literatură etc., cu reflecții asupra unor opinii, evaluări și propuneri privind abordarea acestei teme. În sprijinul acestui exercițiu teoretic, Gheorghe Perian apreciază utilitatea studiilor elaborate de Mircea Vulcănescu, Tudor Vianu, P.P. Negulescu, Mircea Martin, Mioara Apolzan, Nicolae Manolescu, fiind convins că „acest subiect atât de frământat în critica românească duce lipsă de o abordare exhaustivă, sub forma unui tratat”. Urmărind cu o deosebită atenție, atât studiul lui Gheorghe Perian, cât și cel al lui Julius Petersen, criticul Andrei Moldovan consideră că este necesar să se găsească răspunsuri la câteva întrebări și anume: „Dacă există o generație nouă, a devenit limba noastră mai bogată cu această generație? În ce măsură influența optzecismului se extinde și asupra generațiilor literare ce au urmat? Sunt posibile acum coeziuni generaționale? În ce mod am putea vorbi astăzi de o globalizare și la nivelul generațiilor literare?” Analize pertinente și meticuloase întâlnim în același capitol, în care, discursul argumentativ este însoțit de o evaluare sintetică a studiilor critice elaborate de Ion Simuț – Vămile posterității, Cornel Ungureanu – Istoria secretă a literaturii române, Călin Crăciun – Etnocritica, Nicolae Steinhardt și socialismul. Andrei Moldovan nu este numai un comentator scrupulos, care constată poziția acestor autori în domeniul criticii literare, ci și problematizează, are opinii tranșante și bine așezate. Ca să convingă temeinicia unor idei, apelează într-un mod original la citatele cele mai potrivite, lucrează pe text, ca la catedră. Aceasta demonstrează profunzimea studiului său asupra operelor puse în discuție. În atenția autorului bistrițean al lucrării „Consemnări critice” se află și tinerii critici universitari, care pun în lumină studii teoretice îndrăznețe, precum Mihaela Ursa, dar și fostul elev al liceului năsăudean, Ion Oarcăsu.

Sub lupa de critic literar a lui Andrei Moldovan se află acele cărți cu deplină viabilitate în literatură, iar diagnosticul său este mereu în favoarea autorului. Un spațiu de tipar privilegiat este acordat unor scriitori ca Pavel Dan, Radu Mareș, Ion Groșan, Niculae Gheran, Radu Țuculescu, ale căror opere își găsesc o profundă analiză, fără prejudecăți ori sublinieri nefondate. Cu un deosebit simț analitic abordează și dramaturgia lui Dumitru Radu Popescu, pe care îl așază în „familia poeților tragici”. Poziția constantă în aprecierea oricărei opere literare îl situează pe Andrei Moldovan pe treapta criticilor exigenți, fermi și vajnici apărători ai adevăratelor valori culturale. El își aruncă ancora și în arhipelagul poeziei, descoperind identitatea lirică a creatorilor de frumos, precum Teohar Mihadaș, Mircea Ivănescu, Valeriu Matei, Olimpiu Nușfelean, Gabriel Chifu, George Vulturescu. Interesant mi se pare capitolul „Tulburări poetice”, care se deschide cu sublinierea că: „Jocul poeților cu moartea a fascinat totdeauna, începând din zorii îndepărtați ai literaturii... dar nicăieri mai mult decât în modernism....” Îi are în vedere pe Liviu Ioan Stoiciu cu volumul „Substanțe interzise”, pe Călin Vlasie pe care îl numește „un aristocrat al versului”, pe Cassian Maria Spiridon, Kocsis Francisko, Matei Vișniec și Ioan Es. Pop.   „Poeții tineri” sunt cuprinși în capitolul șase al acestei cărți, cărora le dedică cronici interesante, afirmând că ori de câte ori scrie despre ei, are emoții: „pe măsura așteptărilor, a speranțelor că voi fi martorul unor perspective poetice noi, a unui suflu liric proaspăt și puternic, capabil să lase urme în literatură”. În acest sens îi amintește pe Dan Coman, Medeea Iancu, Andrea Hedeș, pe care îi apreciază pentru arta poetică, pentru responsabilitatea și frumusețea cuvântului scris. Ultimul capitol al cărții, intitulat „Literatura de frontieră”, cuprinde cronici literare asupra operei lui Ioan Pintea, Proximități și mărturisiri. Jurnal, Dialogurile lui Teodor Tihan, La drum de Mircea Petean și Vistian Goia cu volumul Nu trecem singuri prin lume. Portrete și evocări.

Cartea lui Andrei Moldovan, Consemnări critice, este o amplă deschidere spre fenomenul literar față de care autorul are un adevărat cult.