Aboneaza-te la newsletter



Contact

Zalău, Piaţa 1 Decembrie 1918, nr. 11, Sălaj, România

0260/612870

0260/612870



Liviu Rebreanu şi „Pripasul lui Ion”

Liviu Rebreanu şi „Pripasul lui Ion”

Autor: Mircea Daroși

August 2017

Se adevereşte tot mai mult faptul că, în literatură, „pentru a crea ceva durabil, trebuie să vii de undeva, să porţi cu mândrie, pe toate drumurile tale, amintirea locului şi a oamenilor din sânul cărora te-ai desprins”. Pe linia acestui concept se înscrie personalitatea uluitoare şi opera de mare răsunet a scriitorului Liviu Rebreanu, care a provocat de-a lungul timpului numeroase şi aprinse dezbateri critice, de la Eugen Lovinescu, Tudor Vianu, Mihail Dragomirescu, Garabet Ibrăileanu, George Călinescu şi până la Nicolae Gheran, Ioan Simuţ sau Andrei Moldovan.

Locurile şi personajele descrise în marea sa operă sunt tipice pentru câteva localităţi din Ţinutul năsăudean, care îi datorează scriitorului ieşirea din anonimat. E vorba de Târlişua, locul naşterii sale, apoi Maieru, acel „cuib al visurilor” şi Prislopul, unde treisprezece ani a fost casa familiei sale (1897-1910). De localitatea Prislop, pe care scriitorul a botezat-o cu numele de Pripas se leagă studiul lui Ioan V. Boţan intitulat Liviu Rebreanu şi „Pripasul lui Ion”, apărut la Editura Ecou Transilvan, Cluj-Napoca, 2017.

Mobilul acestei scrieri curate şi bine argumentate reiese şi din prefaţa doamnei prof. Maria-Livia Tomuţa, care spune că este „un omagiu adus scriitorului şi operei sale, dar şi Prislopului şi prislopenilor şi scriind această carte, autorul confirmă încă o dată un mare adevăr scris cu multă dragoste de Liviu Rebreanu în „Jurnal”: „De când romanul Ion a devenit prea cunoscut, satul Prislop a dobândit o faimă pe care n-a nădăjduit-o niciodată”.

Ioan V. Boţan este un iubitor de literatură, un îndrăgostit de opera lui Liviu Rebreanu, pe care a citit-o în mare parte, încă din adolescenţă şi a aprofundat-o mai târziu, chiar dacă profesia de militar i-a fost mai aproape de nevoile vieţii. Cartea este structurată pe opt capitole distincte şi cuprinde aspecte legate de biografia şi opera scriitorului, familia acestuia la Prislop, istoricul localităţii, realităţi prislopene, geneza romanului Ion, descrieri de personaje şi mărturii ale contemporanilor.

Autorul nu inventează nimic, ci construieşte imagini pe baza ideilor preluate din critica literară, sintetizează şi apoi pune în valoare aproape tot ceea ce s-a scris despre Liviu Rebreanu şi opera sa cu privire la Prislop, argumentează fiecare etapă pe bază de citate, se face mediatorul unor realităţi pe care autorul romanului „Ion” le-a îmbrăcat în haina măiestriei sale artistice. Nu se hazardează în dispute critice şi nici în analize de ordin literar.

Ioan V. Boţan găseşte resursele de-a demonstra legătura scriitorului cu satul în care a avut prilejul să cunoască atât de bine viaţa ţăranului, dar şi a intelectualului al cărui profil moral îl conturează în persoana tatălui său, dascălul Vasile Rebreanu, care a funcţionat timp de 10 ani la şcoala din Prislop. Studiul său aprofundat asupra temei abordate, îi dă posibilitatea să constate că întâmplările prezentate în roman fac parte din realitatea satului, dar sunt puse în tiparul inconfundabil al artei scriitorului. Toponimele folosite de Rebreanu sunt elemente reale, fac parte din arealul geografic al comunei Prislop, chiar dacă le-a rotunjit frumuseţea denumirii prin termeni, care au o mai mare rezonanţă artistică. Nici onomastica nu este lipsită de inventivitate. Din studiul cercetătorului D. Şt. Rădulescu, amintit în prezenta lucrare, rezultă că în romanul „Ion” există 236 de personaje, dintre care, o mare parte îşi au originea în Prislopul de odinioară. N-a copiat pe nimeni, aşa cum însuşi Rebreanu o spune: „Un personagiu al meu, chiar cel mai neînsemnat, are trăsături din cine ştie câte persoane văzute sau observate de mine, plus altele pe care a trebuit să i le adaog pentru a motiva anume gesturi sau fapte ale sale. A crea oameni nu înseamnă a copia după natură indivizi existenţi, dar nu este nici un personagiu în care să nu fie ceva real”.

Ioan V. Boţan evidenţiază în cartea sa problema modelului, avându-i în vedere, în primul rând pe Ion Boldijeri, prototipul lui Ion Pop al Glanetaşului, pe Ana, modelul Rodovicăi Boldijeri, pe Zaharia Herdelea, alias Vasile Rebreanu, pe preotul Belciug, ale căror trăsături sunt cu totul diferite decât cele prezentate în roman. Saveta şi Xenia Pop, care trăiesc şi acum în sat, îşi amintesc de tatăl lor Ion, ca despre un părinte iubitor, în deplină armonie cu soţia, dar „supărat de multe ori că nu avea pământ destul pentru toţi copiii lui”. Despre Rodovica, spune Rebreanu în acelaşi „Jurnal” că „era în realitate o fată drăguţă”, deşi în roman apare la polul opus. Câteva întâmplări reale din viaţa satului Prislop vor constitui geneza romanului „Ion”: ţăranul care sărută pământul, bătaia fetei rămasă însărcinată şi povestea de iubire a unui tânăr sărac şi setea lui neţărmurită pentru pământ.

            Folosirea unei bogate bibliografii, însoţită de un aparat critic bine întocmit din punct de vedere ştiinţific, drept argument pentru fiecare idee ce motivează legătura lui Liviu Rebreanu cu Prislopul, îl situează pe Ioan V. Boţan în rândul cercetătorilor atenţi, meticuloşi şi responsabili în descoperirea unor noi valenţe istoriografice. Investigaţiile sale sunt îndreptate asupra celei mai zbuciumate perioade din viaţa scriitorului şi a familiei sale. Cât de mult a iubit Liviu Rebreanu Prislopul, o spun minunatele sale descrieri care cuprind pagini întregi din roman: „Satul părea mititel să-l cuprinzi într-un pumn şi să-l pui în traistă, ca o jucărie pentru copii”.

            Cartea este scrisă într-un stil plăcut şi atractiv. Discursul narativ se întrepătrunde cu cel ştiinţific bazat pe documente şi ilustrat cu o bogăţie de citate care provin din cea mai exigentă critică literară. Autorul stăpâneşte bine fraza, îi dă valoare şi sens artistic, are cursivitate, iar limbajul folosit îndeamnă cititorul să guste din informaţiile pe care i le oferă. Grafica lucrării este bine aleasă şi îngrijită. Cartea poate fi aşezată la loc de cinste pe raftul lucrărilor istoriografice, dar şi pe raftul sufletesc al prislopenilor care, datorită lui Liviu Rebreanu, figurează pe harta literaturii noastre şi, drept răsplată, ei îl onorează cu una dintre cele mai frumoase case memoriale.