Aboneaza-te la newsletter



Contact

Zalău, Piaţa 1 Decembrie 1918, nr. 11, Sălaj, România

0260/612870

0260/612870



Camil Petrescu şi estetica personajelor (lll)

Camil Petrescu şi estetica personajelor (lll)

Autor: Ioan V. Pop

Iulie 2017

„Înfăţişând drame ale conştiinţei şi ale sentimentului, aceste romane închid într-însele frământările psihologice ale eroilor”, afirmă I. Sîrbu în Camil Petrescu (Editura Junimea, Iaşi, 1979).

Scriitor de tip intelectualist având convingeri etice şi filosofice pentru a căror impunere a luptat cu tenacitate, Camil Petrescu oferă cititorului în Patul lui Procust şi Ultima noapte de dragoste..., modalităţi existenţiale încă necunoscute în paginile unui roman. Conexiunile existente între personaje scot la iveală un întreg arsenal de situaţii în care se află eroii camilpetrescieni. Au nerv, o trăire mai asiduă a clipei, o altă modalitate de abordare a momentului din care răzbate un instinct de supravieţuire mai dezvoltat, uneori dus până dincolo de limite, ca în cazul lui Fred Vasilescu şi Ştefan Gheorghidiu.

Indiferent dacă personajul este adaptabil, sau nu, în mediul citadin existent, Camil Petrescu a mizat pe diversitatea elementelor psihice existente la nivelul fiinţei umane. Întregul angrenaj de manifestări este în corelaţie cu trăsăturile personajului, care prevalează prin situaţii de analiză asupra cărora acesta este supus. Trecerea concretului existenţial sub lumina cunoaşterii substanţiale, denotă luciditate şi spirit novator cu înclinaţie spre analiză. Este analizat Ladima prin intermediul scrisorilor citite de Fred Vasilescu, dar în același timp şi Emilia, cea care i le oferă. Ştefan Gheorghidiu analizează acea crimă a umanităţii, care este războiul, cu aspectele sale violente, absurde, ridicole, în care umanitatea este învinsă şi din care iese cu sensibilitatea afectată, dar cu o luciditate care-i oferă capacitatea eliberării de povara unei iubiri inexistente.

Personajele sunt asaltate de situaţii care le încearcă raţiunea prin prisma trăirii unor orori fizice, astfel că traumele psihice reliefează concretul care provoacă suferinţă veşnică, autorul însuşi fiind purtător al acestui concret prin participarea la prima conflagraţie mondială. Astfel, aceste aspecte odată evidenţiate, nu mai sunt simple deducţii, amprenta autorului fiind una veridică.

„Personajele sunt cele care văd totul. Privirea creatoare este cea care predomină, autenticul, realismul sunt înregistrate prin văzul cultural creator”, confirmă Irina Petraş în Camil Petrescu, Schiţe pentru un portret (Editura Demiurg, Cluj-Napoca, 1994).

Privirea naşte scene de viaţă, imagini şi revelaţii în care sunt puse personajele pe care autorul le scoate la lumină. Cu ajutorul privirii se examinează unele pe altele, se definesc în acelaşi timp ca structuri ale unor entităţi sau admiră spectacolul neretuşat al vieţii de zi cu zi. Privirea surprinde dinamica vieţii acestora, personajele camilpetresciene simt pulsaţia zilei în definirea lor. Neprevăzutul este doar o cale prin care păstrează un ritm constant al vieţii. Clarviziunea şi luciditatea îi menţin potenţaţii la ceea ce urmează să se întâmple. Pentru eroii lui Camil Petrescu, a trăi înseamnă a atinge noi culmi ale experienţei, verificându-se pe ei înşişi.