Aboneaza-te la newsletter



Contact

Zalău, Piaţa 1 Decembrie 1918, nr. 11, Sălaj, România

0260/612870

0260/612870



Eveniment editorial

Eveniment editorial

Autor:

Noiembrie 2015

Irina Petraş, Vitraliul şi fereastra. Poeţi români contemporani

 

(Editura Şcoala Ardeleană, Cluj-Napoca, 2015, 324 pag.)

 

Complementar volumului Oglinda şi drumul. Prozatori contemporani, apărut la editura Cartea Românească în 2013, Vitraliul şi fereastra reuneşte texte despre poezia contemporană într-o încercare de radiografiere a semnalmentelor specifice literaturii noastre postdecembriste (în continuitate cu cele două mari perioade din trecutul recent: interbelică şi comunistă) şi înregistrând oscilaţii între poezia ca transfigurare, a modernităţii, şi poezia ca transcriere, a ultimelor decenii.

Câteva Panoramări – scurte încercări de ordonare a poeziei de azi pe tendinţe la vedere ori subterane survolează mari teme, dar propun şi noi instrumente de lucru: poezia în văzul lumii, de la vedere la vedenie, întoarcerea refulatului, moartea în poezia mileniului trei, feminitatea limbii române ilustrată prin genosanalize, declinarea poeziei, singularitatea, despre locuire.. În secţiunea Poeţi şi cărţi, poeţii sunt aşezaţi în ordine alfabetică, în abordări schiţă de portret sau cu comentarii axate pe o singură carte ori pe mai multe.

Ca şi în cazul prozei, autoarea crede că, oricâte asemănări s-ar contabiliza şi oricâte chenare s-ar inventa, până la urmă se impune din nou constatarea că avem de-a face cu singurătăţi.

 

„Titlul, Vitraliul şi fereastra, trimite, cum se poate deduce, la oscilaţiile între poezia ca transfigurare, a modernităţii, şi poezia ca transcriere, a ultimelor decenii. Cea dintâi – deasupra lumii, într-un efort de captare a esenţelor; cea de-a doua – în văzul lumii, exhibând neputinţa de a ajunge la esenţe. Vitraliul are vechime, înălţime, armonie, mister. El depinde de lumina de afară, dar nu renunţă la luminile proprii şi la interpretarea intermediată a lumii. Prin vitraliu, se încheagă paradoxul lui ca şi cum. Interogată, căutată, lumea rămâne, ba, mai mult, e chiar conservată ca poveste, mit, taină. Frânturi de esenţe se strecoară printre cioburi şi propun simfonii. Fereastra, în schimb, e a poeziei care priveşte în faţă realul, îi înregistrează mizeria, urâtul, concreteţea, fără a mai tenta o salvare sau sperând, copilăreşte, că dezvrăjirea îi va fi contrazisă. Cu vitraliul ne aflăm în plină orchestraţie euritmică. Vitraliile sunt înalte, pline de culoare. Zumzetul, foşnetul, cântecul sunt depline, iar poemul se desfată în de sine, cu superbia celui care, ştiindu-se trecător, are acces la veşnicii. Muritudinea e doar un chenar valorant, discret şi vag ameninţător, cât să condimenteze plinătatea clipei. Mai aproape de noi, geamul sumbru al realului priveşte el în interiorul poemului şi îi ameninţă armonia.

În cele din urmă, poemul e singurul loc la îndemâna omului în care rostirea marilor întrebări face deja cât un răspuns. Poezia e întrebare/îndoială disimulată, căci dă ocol metaforal datelor lumii pentru a prinde în plasa vorbelor «enigma nesplicată»” (Irina Petraş).

 

Iată cei 150 de poeţi „martori” (sunt înşirate aici numele poeţilor în seama cărora s-au conturat panoramările, dar şi ale celor comentaţi separat, în partea a doua a volumului): Sergiu Adam, Florenţa Albu, Ioan Alexandru, Adrian Alui Gheorghe, Al. Andriţoiu, Nicolae Avram, Ioan-Pavel Azap, A.E. Baconsky, George Bacovia, Ştefan Baghiu, Cezar Baltag, Sorin Basangeac, Horia Bădescu, Crista Bîlciu, Lucian Blaga, Ana Blandiana, Oana Boc, Andrei Bodiu, Eta Boeriu, Mariana Bojan, Gabriel Bota, Hanna Bota, Emil Botta, Ion Brad, Rodica Braga, Nicolae Breban, Emil Brumaru, Virgil Bulat, Constanţa Buzea, Ion Caraion, Dana Catona, G. Călinescu, Matei Călinescu, Mircea Cărtărescu, Petre Cârdu, Magda Cârneci, Dumitru Cerna, Ruxandra Cesereanu, Doina Cetea, Gabriel Chifu, Dumitru Chioaru, Rita Chirian, Marius Chivu, Aura Christi, Ion Cocora, Dan Coman, Denisa Comănescu, Ion Cristofor, Dan Damaschin, Ştefan Damian, Vasile Dâncu, Vasile George Dâncu, Ioana Diaconescu, Leonid Dimov, Andrei Doboş, Ştefan Augustin Doinaş, Ana Dragu, Geo Dumitrescu, Carmen Firan, Dinu Flămând, Radu Florescu, Şerban Foarţă, B. Fundoianu, Liviu Georgeascu, Ion Gheorghe, Vasile Gogea, Aurel Gurghianu, Dan Herciu, Ion Horea, Medeea Iancu, Dinu Ianculescu, Marius Ianuş, Vasile Igna, Letiţia Ilea, Doina Ioanid, Magda Isanos, Nora Iuga, Kocsis Francisko, Claudiu Komartin, Virgil Leon, Eliza Macadan, Vasile Macoviciuc, Rodica Marian, Mariana Marin, Ciprian Măceşaru, Ileana Mălăncioiu, Mircea Măluţ, Mihai Măniuţiu, Gabriela Melinescu, Virgil Mihaiu, Ion Minulescu, Nicolae Mocanu, Ioan Moldovan, Vlad Moldovan, Daniel Moşoiu, Ion Mureşan, Viorel Mureşan, Marcel Mureşeanu, Sânziana Mureşeanu, Viviana Muşa, Alexandru Muşina, Ioan Muşlea, Lucia Negoiţă, Ion Noja, Olimpiu Nuşfelean, Maria Pal, Aurel Pantea, Gheorghe Pârja, Cosmin Perţa, Mircea Petean, Marta Petreu, Ioan Pintea, Gavril Pompei, Ioan Es. Pop, Ion Pop, Adrian Popescu, Simona Popescu, Nicolae Prelipceanu, Aurel Rău, Andra Rotaru, Daniel Săuca, Roxana Sicoe-Tirea, Dan Sociu, Marin Sorescu, Radu Stanca, Nichita Stănescu, Liviu Ioan Stoiciu, Adrian Suciu, Robert Şerban, Aurel Şorobetea, Elena Ştefoi, Grete Tartler, Valentin Taşcu, Petre Tănăsoaica, Adriana Teodorescu, Gheorghe Tomozei, Floarea Ţuţuianu, Doina Uricariu, Luminiţa Urs, Radu Vancu, Lucian Vasiliu, Gheorghe Vidican, Ion Vinea, Călin Vlasie, Gelu Vlaşin, V. Voiculescu, George Vulturescu, Mircea Zaciu, Andrei Zanca, Dumitru Zdrenghea, Ion Zubaşcu.

 

 

„Ne aflăm în faţa unui spirit senin şi echilibrat, menţinând dreapta măsură între noutate şi tradiţie, solidar cu literatura de calitate şi dornic de substanţă. Un spirit deloc ardelean prin fineţea disocierilor şi profund ardelean prin civilitate şi responsabilitate. Pentru Irina Petraş, critica nu este un război pentru iluzoria putere literară, ci un angajament total în slujba Literaturii, înţeleasă ca numen şi mod de viaţă. Criticul este un soldat al literaturii, dar un soldat veşnic insubordonat, conştient că ascunde în raniţă bastonul de mareşal.” (Răzvan Voncu)

 

„Nu în ultimul rând e de amintit raportarea permanentă la noile promoţii. Flexibilitatea ei proverbială. Poate cea mai frumoasă trăsătură a Irinei Petraş. […] Însă, indiferent de genul abordat, cred că în interioritatea ei secretă Irina Petraş este o poetă travestită în critic literar. Altfel nu se explică fascinaţia morţii, a muritudinii, cum spune ea…” (Marius Miheţ)

 

„Observaţiile Irinei Petraş sunt de amănunt, de rafinament, enunţuri emblematice – uneori notaţii succinte, sintetice, asocieri surprinzătoare, puternic revelatoare, alteori răsfăţuri semantice care-l fac pe cititor să uite că are de-a face cu un studiu de specialitate şi să parcurgă pe nerăsuflate câte un capitol […] Uneori o frază cu veritabil ritm prozastic, alteori o sintagmă puternic vizualizatoare, un cuvânt cu o rezonanţă poetică ce rupe monotonia unui pasaj sunt marca scrisului Irinei Petraş.” (Andreea Răsuceanu).