Aboneaza-te la newsletter



Contact

Zalău, Piaţa 1 Decembrie 1918, nr. 11, Sălaj, România

0260/612870

0260/612870



Marile Tăceri ale lui Sorin Cerin

Marile Tăceri ale lui Sorin Cerin

Autor:

Noiembrie 2015

 

 Intelectual format la şcoala bucureşteană, dar simţind nevoia să se revendice, admirativ, de la modelul critic al şcolii clujene, unde îşi identifică modelele exemplare în profesorii Ion Vlad şi Mircea Muthu, Sorin Cerin îşi construieşte şi poezia intertextual, pentru că poetul Marilor Tăceri îşi declară peste tot maeştrii, identificaţi aici, intrinsec, cu Blaga (prin reflecţie filozofică şi structură prozodică uneori voit calchiată după Poemele luminii) şi Arghezi.

 

Însuşi titlul volumului, Marile Tăceri, impune imperativul unui dialog implicit cu poezia lui Arghezi purtând acelaşi titlu.

Căutărilor febrile din Psalmii arghezieni ale unui Dumnezeu chemat să se arate, le răspund aici interpelările fără odihnă ale unui apostat credincios, care se sfâşie, în pustia gândului şi a imaginii frânt oglindite de lumea declarată, între dragoste denunţatorie şi revoltă tandră, între blestem incantatoriu şi rugă deghizată, de veşnic îndrăgostit, fără putinţă de a-şi declina, în realitate, fervoarea, deşi cuvântul experimentează, estet, întregul lexic blasfemiant şi apocaliptic.

 O duplicitate izbăvitoare, în fapt, care - strigându-şi drama înstrăinării şi a introspecţiei ratate, ca şi neputinţa întâlnirii cu celălalt sau spaima suprapunerii cu el, într-o lume al cărei sens este rătăcit în „tenebrele lagărelor de idei”, la interferenţa unui timp şi unui spaţiu ajunse “la capăt de hotar ” -,naşte, in litania `a rebours, semnele creaţiei mântuite, în plin festin cinic, “pe masa olarului iubirii”.

 

Laura  LAZĂR ZĂVĂLEANU

 

Ana Blandiana: Poezia de meditatie pe care o scrie Sorin Cerin nu este o versificare de adevaruri filozofice,ci o impletire de revelatii despre aceste adevaruri.Iar raportul dintre intensitatea acestor revelatii si indoiala din care sunt construite adevarurile este chiar piatra filozofala a acestei poezii.De altfel,secretul de a putea fixa fulgerul revelatiei este o problema la fel de subtila ca si aceea a pastrarii energiei solare din zilele calde in cele reci."

Prof.univ.dr. Ion Vlad: "Sorin Cerin si-a definit poemele din volumul "Marile Taceri""poezii de meditatie" Fara indoiala,reflexivitatea e dominanta creatiei sale, prezidate de interogatii,revolta,nelinisti si o dramatica cercetare a TACERII,topos al indoielilor,al cutezantei si al aventurii spiritului in permananta cautare a adevarului;poezia sa urmeaza unei axiologii de un intens dramatism.E lirica luciditatii,a meditatiei si a lirismului autentic".

Prof.univ.dr. Mircea Muthu "Disperarea de a găsi un Sens existenţei contemporane aluvionează testimoniul poetic al lui Sorin Cerin în care amurgul limbajului, asociat cu „clepsidra spartă” a timpului,este resimţit – cu acuitate tragică – de „cuvintele noastre torturate”.

"Meditaţia, întoarsă spre sine însăşi de „oglinzile întrebării”sau de către „ochii” fabuloşi ai Oceanului nesfârşit, se automacerează la aceeaşi temperatură febrilă, de arc voltaic, enunţată – in nuce –de sintagma „ploilor de foc”.

Prof.univ.dr.Maria Ana Tupan "Meditaţiile lirice ale lui Sorin Cerin au ceva din amestecul paradoxal de disperare şi energie a revoltei din eseurile filosofice ale lui Emil Cioran. Sesizarea tragismului şi grotescului existenţei nu conduce la paralizie psihică, ci la nihilism exorcizant şi blasfemitor. Sfada cu “adulterinul Dumnezeu” – apelativ şocant dar foarte expresiv pentru idea de păcat originar al lui … Dumnezeu care trebuie să fi zămislit lumea rea prin adulter cu Satana – capătă accente sarcastice în vignetele unei Biblii desacralizate, cu un Creator care meştereşte firmamentul la o masă de fierar şi un Diavol în care s-au contopit toţi frondiştii hippy-rap-punk-porto-ricani:

 

[…] stelele alcoolice, ale unui Univers, lacom, meschin şi cinic, băute de Dumnezeu la masa Creaţiei,

pe cerurile înlăcrimate ale Fericirii, mâzgălite cu graffiti de Diavol,

Dacă poetul şi-a propus în poemul La un grătar un exerciţiu urmuzian, reuşita e perfectă. Nu numai ingenioase salturi mortale pentru logica identităţii de pe un nivel ontologic în altul admirăm aici, ci şi tropismul de o barocă inventivitate al unui Eucharist pe dos, căci într-un univers al vieţii spre moarte, cel care se frânge e spiritul, cuvântul, pentru a revela un ... trup deleuzian, animalic, descris ca minuţioasa hartă anatomică a unui student medicinist. Poetul ne surprinde prin noutatea şi revelaţia definiţiei aforistice, căci, după primul moment de surpriză, acceptăm peisajul moralizat al timpului, cu un trecut mort, un viitor viu şi un prezent iluzoriu, contrar sentimentului comun că viaţa trăită e eul nostru cert, că doar prezentul există cu adevărat şi că viitorul e pură ipoteză. Cerin redefineşte fiinţa umană ca aflându-şi autenticitatea în multiplicarea mentală a realităţii terne şi ca proiect existenţialist".

Ioan Holban: „Despre expresivitatea și bogăția înțelesurilor transmise Celuilalt prin tăcere a scris pagini antologice Lucian Blaga. Poetul de azi scrie, în Marile Tăceri, o poezie a sentimentului religios, nu de amvon, însă, ci în gînd cu Dumnezeu, în meditație și în fulgerarea gîndului spre clipa Creației. Poezia lui Sorin Cerin este a unui alt Cain rătăcind în pustie, păstrînd, încă, frânturi din bucuria edenică pentru a ieși din ”menghina” lumii unde omului căzut i se surpă orizontul sufletului în ploi de foc și urme de plumb”.

 

 

 1)            Marile Tăceri

 

 

 

Înfrigurat de pensula,

 prin care ne-a zugrăvit,

 Dumnezeul Iubirii sufletele,

am vrut să rup pictura,

 ce-mi încadra  Destinul,

rezemat pe oasele albite şi îngheţate,

ale Clipelor,

ajunse cerşetoarele,

 întregului Cimitir de Vise,

ce încă-şi mai lustruia Iluziile Vieţilor,

cu flacăra unei Realităţi,

cumpărată la preţ redus,

de către Moarte.

 

Doar ceasurile surdo-mute ale Amintirilor,

mai strigau în infinita tăcere a Marilor Tăceri,

prin care ne spunem păsul Paşilor surghiuniţi,

pe puntea Suspinelor,

trecută doar de Eternitatea,

Împlinirii Întâmplării Neîntâmplătoare.

 

 

2)            Operă Divină

 

 

 

Prin Viitor trăim iar prin Trecut murim,

în timp ce prezentul există,

 doar prin Iluzia Vieţii,

demonstrându-ne că de fapt nu existăm,

decât aidoma unei umbre,

 ce ar fi fost mai demult decât Vremea,

în Unica Întâmplare Neîntâmplătoare,

care este Conştiinţa Lui Dumnezeu,

în momentul când şi-a dat seama că există,

Universele cu Lumile lor,

despărţind binele de rău,

fericirea de suferinţă,

pentru a ne crea,

Moartea,

marele salvator al măreţei opere divine.

 

3)              Sevrajul seducţiei

 

 

A crede înseamnă înainte de toate a şti că vei muri.

 

Simboluri sparte-n stelele alcoolice,

 ale  unui Univers,

 lacom, meschin şi cinic,

băute de Dumnezeu la masa Creaţiei,

se zbat cu aripile frânte,

pe cerurile înlăcrimate ale Fericirii,

mâzgălite cu  graffiti de Diavol,

în toate culorile curcubeului de vicii,

stoarse din aştrii Amintirilor,

cu degetele razelor,

 Iubirilor tremurătoare şi profane,

de către sevrajul seducţiei,

 până la ultima picătură,

pentru a nu fi atât de plictisitoare,

aceleşi divagaţii spuse la beţie,

de către Demiurg,

despre  credinţa în Iluzia Vieţii,

frumuseţe şi împlinire.

 

Nu încerca să-ţi înţelegi fericirea.

 

Cum ar arăta Fericirea dacă nu ar exista Moarte?