Aboneaza-te la newsletter



Contact

Zalău, Piaţa 1 Decembrie 1918, nr. 11, Sălaj, România

0260/612870

0260/612870



Accepțiuni asupra fenomenelor luminoase inexplicabile.

Mai 2015

 

De la folclor la S.F.

Încă din cele mai vechi timpuri, umanitatea a fost fascinată de un fenomen, inextricabil până în urmă nu cu mult timp, lumina. Până la elucidarea științifică a „misterului” omenirea a atribuit acest fenomen supranaturalului, în conformitate cu ideologia religioasă specifică fiecărei națiuniuni în parte. Pe timpul zilei, în prezent, precum și în trecut, lumina nu a stârnit un real interes pentru mase, însă aparițiile luminoase nocturne, poate datorită și a simplului fapt că se  evidențiază prin contrast, sunt apariții ce ies din sfera obișnuitului și transced uneori realității, primind aproape de fiecare dată o explicație ce stă la sursa acestora. Este de precizat faptul că vom analiza aparițiile luminoase care nu au la baza un fundament rațional, sau nu se poate explica într-o manieră elocventă modul de producere al acestora.

În lucrarea de față ne vom îndrepta atenția asupra fenomenelor și realizărilor luminescente într-o evoluție sincronică, însă nu la nivelul existențial al acestora, ci, în speță, asupra abordării și receptării fenomenelor respective în diferite episteme. Pentru a identifica și demonstra în același timp un pluriperspectivism în ceea ce privește atribuirea existenței fenomenelor luminoase nocturne inexplicabile, unor tipuri diferite de supranatural, vom realiza o dihotomie, în parte antitetică, cu privire la modul în care omenirea tinde să atribuie o explicație concretă lucrurilor necunoscute („este greu să ne imaginăm cum ar putea funcţiona spiritul uman fără a avea convingerea că ceva ireductibil real există în lume; şi este cu neputinţă să ne închipuim cum ar putea să apară conştiinţa, fără a conferi o semnificaţie impulsiunilor şi experienţelor omului. Conştiinţa unei lumi reale şi semnifi¬cative este strâns legată de descoperirea sacrului. Prin experienţa sacrului, spiritul uman a sesizat diferenţa între ceea ce se revelă ca find real, puternic, bogat şi semnificativ şi ceea ce este lipsit de aceste calităţi, adică curgerea haotică şi periculoasă a lucrurilor, apariţiile şi dispariţiile lor fortuite şi vide de sens") . Pentru a putea realiza o cercetare coerentă, vom puncta câteva dintre modurile de abordare a luminii în diferite culturi și medii, iar din punctul de vedere al temporalității, ne vom axa, de asemenea, tot pe o privire de ansamblu asupra modului în care societatea a determinat perspectivele asupra luminii sau, din contra, ce rol a avut lumina în moblitatea societății.

  Se poate trasa o linie vizibilă de demarcație între extremele contemporane, despre care am amintit anterior, ce de multe ori coexistă și care arată, într-o manieră, am putea spune, involuntară, și care prezintă la modul general nevoia individului uman de a cunoaște și necesitatea cunoașterii unui răspuns pentru susținerea echilibrului mintal. Nu ne vom pronunța cu exactitate asupra modului sau a cauzei din care fenomenele neînțelese sunt atribuite unor forțe supranaturale și/ sau extraterestre deoarece o cercetare amănunțită a subiectului nu ne vom permite în lucrarea de față (existând o cercetare de acest fel în studiile lui Mircea Eliade), însă ne vom baza afirmațiile pe două ipoteze și anume: a) umanitatea simte nevoia unei forțe supranaturale si din acest motiv atribuie toate fenomenele care nu sunt explicabile științific acestei entități, certificându-i astfel existența; b) datorită incapacității într-un anume punct de a proba anumite fenomene prin prisma cunștințelor deținute, acestea se vor atribui supranaturalului/ extraterestrului întro maniera apofatică, fiind lăsate într-o stare de latență cu perspectiva demonstrării ulterioare.

În general, „lumina   este  un   principiu   al binelui, ea este expresia forţelor uraniene  fecundante, asociată căldurii care dă viaţă. Este produs al focu¬lui, ea se degajă din foc şi de aceea este legată de naşterea vieţii. Multe mituri cosmogonice pun la originea ivirii lumii principiul: Fiat lux. Va succede întunericului care simboli¬zează haosul (post tenebros lux)” . În conformitate cu Ivan Eseev am putea considera lumina ca un element pozitiv din punctul de vedere al umanității și al simbolisticii pe care aceasta i-o atribuie, deoarece este pusă la baza vieții, ba chiar la baza formării lumii, ceea ce, dintr-o perspectivă creștină, ar fi echivalentul divinității, iar următorul citat vine să certifice această afirmație „la vechii evrei, Dumnezeu se arată  lumii  şi  poate fi perceput în chip palpabil sub for¬ma luminii. Una din înfăţişările lu¬minoase ale lui Iahve o reprezintă splendoarea „slavei" (rabod) lui (Isaia, 60, 1-2)” .

Rezumând cele anterior menționate, ne vom îndrepta atenția asupra a două perspective dn care este privită lumina și modul în care umanitatea a acceptat sau și-a format aceste accepțiuni. Încă din antichitate, în mai multe culturi, după cum aflăm din Istoria credințelor și ideilor religioase a lui Mircea Eliade, o bună parte dintre zeități erau caracterizate de lumină, ba mai mult, „lumina este considerată atributul prin excelenţă al divinităţii”  , astfel încă de timpuriu umanitatea a asociat acești doi termeni conferindu-le unuia prin celalalt un statut superior și o forță supraomenească. Putem observa de aici că principiul luminii tinde să fie asociat, într-o manieră optimistă, binelui, a adevărului („un studiu fenomenologic al luminii mistice ar trebui să țină seama atâtde lumina care l-a irbit pe sfântul Pavel pe drumul Damascului, cât și de experiențele luminoase ale sfântului Ioan al Crucii; de faimosul și misteriosul bilet al lui Pascal, cu cuvântul <<Foc>> scris cu majuscule, ca și de extazul lui Jakob Böhmeprvocat de reflexul soarelui pe suprafața unei farfurii, urmat de o iluminare intelectuală atât de desăvârșită încât i se părea că a înțeles toate misterele” ), însă asupra raționamentului sau asupra motivului ce a determinat această considerație nu ne vom pronunța.

Există numeroase mărturii cu privire la apariții luminoase nemaiântâlnite și nemaivăzute, însă ceea ce stârnește interesul constă în modul în care persoane diferite atribuie aceste manifestări unor structuri și mai diferite în conformitate cu o mistică proprie fiecăria sau cel puțin în conformitate cu sitemul de valor la care este adeptă persoana respectivă. Vom începe analiza proproi-zisă prin prezentarea unor astfel de mărturii, folosite de către cercetători avizați în studiile lor. Cele mai elocvente exemple pentru realizarea dihotomiei despre care am amintit anterior sunt, pe de o parte, cele din Vechiul Testament. Fiecare creștin este familiarizat cu episoadele biblice în care divinitatea se arată umanității în chip luminos, sub formă de flăcări etc. În cultura folclorică românească avem cutuma colindului care prezintă și valorizează întră mare măsură lumina/ steaua luminoasă ce i-a condus pe magi spre Iisus. Din perspectiva creștină nu putem decât să credem cu tărie că însuși Dumnezeu a determinat această lumină să apară și să satisfacă această funcție, de călăuză în fața magilor. Fizic, nu se poate proba modul în care o stea sau orice alt fenomen luminos pe bolta cerească apare în mod spontan,ba mai mult, se mișcă într-o anume direcție în așa fel încât să fie urmărită. Nu putea fi explicat un astfel de fenomen, motiv pentru care se atribuie unei forțe transcedente ce, din perspectiva lui Mircea Eliade, menține un echilibru mental omenirii prin insăși determinarea unui fenomen inexplicabil printr-o sursă și o cauză de propagare.

În cele ce urmează vom pune în aceeași categorie de fenomene o relatare mai apropiată din punct de vedere istoric, preluată de la Mircea Eliade, ce prezintă experiența a lui W. L. Wilmhurst, autorul Contemplațiilor. Aflându-se într-o biserică de la țară a observat „î naos, pe partea lui, un fum albăstrui care ieșea printre pietrele podelei. Privind mai atent am observat ca nu era fum, ci ceva mai subtil, mai insesizabil – o ceață subțire de natură luminoasă, de culoare viorie, complet diferită de orice fel de abur fizic (...) ceața albăstră și șuminoasă care mă înconjura pe mine și tot ce era în jurul meu s-atransformat într-o aureolă arie, într-o lumină ce nu putea fi descrisă în cuvinte (...) lumina aurie, pe care ceața viorie părea până acum doar să o fi ascuns sau să o fi prelungit până la marginea exterioară țâșnea dintr-un uriaș glob central strălucitor” . Aceast fenomen s-a petrecut înmomentul în care Wilmhurst intona The Deum-ul, lăsând loc unei abordări de natură religioasă, iar sursa luminii respective fiind atribuită divinității creștine.

O altă relatare a unei astfel de întâmplări îi aparține lui Warner Allen din cartea sa, The Timeless Moment, „am închis ochii și observam lumina argintie care căpăta forma unui cerc cu focar central mai strălucitor decât restul. Cercul s-a transformat într-un tunel de lumină ce pornea de la un Soare îndepărtat și se deschidea în inima Sinelui (...) lumina s-a făcut mai strălucitoarem fără să devină totuși, nici măcar pentru o clipă, orbitoare sau alarmantă” . Aici putem să observăm o permutare în ceea ce privește modul și spațiul de formare al luminii. Tot într-o manieră religioasă, însă cu o vizibilă influență younghiană, metafizica vorbind, lumina își face simțită prezența în interiorul ființei umane. După cum vom observa ulterior, aceste două relatări preluate de la Mircea Eliade au rolul de liant spre o altă dimensiune a luminii.

Până acum am menționat doar exemple de relatări ale fenomenelor luminoase din perspectivă creștină, dar și într-o oarecare măsură scindate de aceasta, scindare datorată unor teorii și mișcări filosofice care s-au succedat de-a lungul timpului. Aceste mișcări și curente ideologice au avut o foarte mare influență asupra raportării umanității față de fenomenele respective, însă nu este posibilă în lucrarea de față o cercetare amanănunțită asupra acestui aspect.

În continuarea lucrării vom trece în cealaltă extremă și anume ne vom opri asupra unor relatări selectate din cartea Contact extraterestru – Dovezi și consecințe a cunoscutului pionier în ceea ce privește activtatea extraterestră și contactul cu astfel de ființe. Există numeroase astfel de exemple cu privire la apariții luminoase inexplicabile prin mijloace pământene, iar din acestea vom nota câteva pentru putea observa câteva caracteristici specifice acestui model de accepțiune asupra luminii.

„La N-NV de locul în care ne aflăm am observat o lumină care s-a aprins şi s-a stins de patru ori, într-un interval de cinci minute (...).Este 8:45 şi vedem acum o altă navă ET deasupra muntelui. Are o frumoasă combinaţie de culori: roşu, portocaliu, galben.Suntem acum în locaţia noastră de lângă muntele Las Mitres, în care se găsesc multe peşteri. Imediat ce neam instalat, Lisa a zărit o lumină albastră care se deplasa foarte repede, dispărând după creasta muntelui” . În fragmentul de față avem, iată, și o abordare ce nu este izvorâtă din mistica antică, ci în manieră mult mai modernă, contemporană de-a dreptul ce schimbă macazul și ne duce într-o nouă direcție de interpretare. Nu avem o certitudine cu privire la existența unor civilizații extraterestre cu atât mai puțin nu putem să ne pronunțăm clar asupra unor mijloace de transport cu cajutorul cărora aceste ființe călătoresc prin spațiu ajungând și pe planeta noastră. În marea majoritate a cazurilor, martori oculari ai unor fenomene luminiscente pe bolta cerească au caracterizat aceste apariții ca fiind de natură extraterestră, astfel luminile care au putut fi observate de către aceștia și nu au avut o explicație logică pământeană se cred a fi emise de către „navele” civilizațiilor „superioare” provenite din alte părți ale Universului.

Într-o eră a informației și a comunicației, având la îndemână rețeua de internet, televiziune etc. suntem puși în contact, voluntar sau involuntar, cu diferite relatări sau chiar înregistrări ale unor astfel de fenomene luminoase și într-o manieră aproape spontană și involuntară avem tendința să le asociem spațiului extraterestru. Datorită evoluției științifice din ultimii ani, tendința de a considera anumite fenomene luminiscente pe care nu le putem explica logic sau știinșific, ca fiind intruziuni în spațiul teluric sau terestru a unor ființe sau cel puțin ale unor mașinării aparținând acestor populații extraterestre, însă multe dintre ele se adeversc a fi niște fenomene care se pot realiza în condiții oferite de mediul nostru de viață. Indiferent care ar fi perspectiva din care fenomenele respective sunt privite, sau modul în care sunt atribuite unor ființe extraterestre, procedura este la fel din antichitate și până în prezent. Datorită faptului că în momentul de față nu avem tehnologia necesară comnicării sau a călătoriei în spațiu pentru a putea lua legătura cu aceste creturi extraterestre, din moment ce se poate presupune o anume o călătorie spre Pământ a unei astfel de ființe le considerăm net superioare din toate punctele de vedere. Deoarece „orice divinitate era imaginată ca o fiinţă celestă; de aceea zeii şi zeiţele radiau o lumină foarte puternică” . Modul de raportare la o posibilă existență extraterestră cu puteri supranaturale sau cel puțin de neînțeles pe Pământ este același și din punctul de vedere al religiei cât și din punctul de vedere al teoriei, am zice noi, mult mai pragmatice a existenței în imensitatea Universului a mai multor civilizații similare cu cea a Terrei.

Aceste accepțiuni se modifică și se pliază pe resurzele pe care le are populația în momentul în care este pusă față în față cu astfel de fenomen, se modifică în funcție de o ideologie sau alta, în funcție de epistema în care judecățile respective au fost elaborate. Nu este o condiție sine-qua-non atribuirea sau demonstrarea printr-una din cele două maniere a realizărilor luminiscente telurice din nicio epocă. Ceea ce am demonstrat în lucrarea de față este faptul că deși există mai multe posibilități de a privi o lumină în conformitate cu îndreptările religioase sau de ideologia aparținătoare, prin prezentarea antitetică, am putea spune, a celor două accepțiuni asupra luminilor ce apar inexplicabil pe bolta cerească, finalitatea la care se ajunge este aceeași, iar procesul este identic indiferent că fenomenele sunt atribuite unai forțe divine, fie că sunt puse în seama populațiilor extraterestre. Și divinitatea este o forță extraterestră, dar și ființelor extraterestre cărora le sunt atribuite puteri supranaturale, motiv pentru care tindem să credem că extratereștrii și divinitățile sunt același lucru, însă ceea ce diferă în mod concret este modul în care omenirea le privește în cocncordanță cu propriile mojloace.

 

 

Pușcaș Marius Viorel