Aboneaza-te la newsletter



Contact

Zalău, Piaţa 1 Decembrie 1918, nr. 11, Sălaj, România

0260/612870

0260/612870



In memoriam Ion Maxim Danciu

In memoriam Ion Maxim Danciu

Octombrie 2014

Ion Maxim DANCIU (7 februarie 1948, Cluj - 7 octombrie 2014, Cluj). Publicist. Facultatea de Istorie-Filosofie a UBB Cluj (1972). Echinoxist. Doctorat în Filosofie cu o teză despre Adevăr şi interes din perspectiva sociologiei cunoaşterii şi a antropologiei filosofice (1997). Debutul absolut în anul 1970 cu articolul „Existenţă şi cunoaştere la Blaga“, în Echinox. Volume: Partea şi întregul. Liniamente în antropologia filosofică românească, 1994; În scorbura din oglindă, 1997; Adevăr şi interes din perspectiva sociologiei şi antropologiei filosofice, 2001; Mass-media, comunicare şi societate, 2003; Mass media. Modernitate, postmodernitate, globalizare, 2005; Filosofia lui Eugeniu Sperantia. Cinci studii analitice, 2010. Prezent în volumele colective D.D. Roşca în filosofia românească, 1978; Teme hegeliene, 1982; Cunoaştere şi acţiune. Profiluri de gânditori români, 1986; Curente şi tendinţe în jurnalismul contemporan, 2003; Jurnalismul cultural în actualitate, 2005. Colaborări la revistele: „Echinox”, „Tribuna”, „Steaua”, „Viaţa studenţească”, „Luceafărul”, „Transilvania”, „Studia Universitatis Babeş-Bolyai”, „Familia”, „Aletheia”, „Cahiers roumains d’études littéraires”, „Discobolul”, „Transylvanian Review”. Ediţii critice: George Em. Marica, Filosofia bunului simţ, Cluj-Napoca, Centrul de Studii Transilvane, Fundaţia Culturală Română (împreună cu Virgil Leon); Eugeniu Sperantia, Contemplaţie şi creaţie estetică, Cluj-Napoca, Centrul de Studii Transilvane, Fundaţia Culturală Română, 1997 (împreună cu Mircea Muthu).

 

Ion Maxim Danciu a adus în grupul nostru [Echinox] interesul pentru gîndirea filosofică românească, precum şi conştiinţa rigorii conceptuale a limbajului critic. Spirit raţional şi anti-dogmatic, Niţă era printre noi citadinul “fundamentalist”, avînd un soi de oroare comică faţă de natură în toate manifestările sale posibile. Bine racordat la miturile fundamentale ale civilizaţiei moderne, el reprezenta în ambianţa echinoxistă o sensibilitate “pozitivă”, depoetizată, cu un cult lucid pentru valorile umaniste de descendenţă iluministă. În studiile sale de antropologie filosofică, a pus mereu accentul pe individualitatea umană şi pe capacitatea de autotransformare a individului, denunţînd masificarea şi ideologiile colective. A fost din tinereţe adeptul unui liberalism camuflat public, dar contaminant în grupul nostru. (Petru Poantă)

Echilibrată şi fermă în opţiuni, cartea cercetătorului I. Maxim Danciu redeschide puncte fierbinţi ale unor cercetări mai vechi sau noi, orientând demersul spre zone de actualitate şi oferind liniamente de larg interes. De remarcat, de asemenea, calitatea şi amplitudinea lecturilor autorului, ca şi capacitatea sa de a lega date, întrebări şi posibile răspunsuri într-un discurs fluent, convingător. în scorbura din oglindă se impune ca un volum dens şi omogen, scris cu pasiunea şi onestitatea unui autor pe deplin stăpân în domeniu. (Diana Adamek)

 

Apariţia volumului semnat de I. Maxim Danciu Filosofia lui Eugeniu Sperantia. Cinci studii analitice are mai multe merite uşor de distins. Primul dintre ele mi se pare a fi că readuce în actualitate numele lui gânditor din galeria interbelicilor – a scris şi după al doilea război mondial, dar greutatea operei lui filosofice se află în lucrările dinaintea conflagraţiei – neglijat îndelung, pomenit sporadic şi succint, dar mai ales niciodată proiect al unei reeditări sistematice sau măcar selective. Alt merit ţine de consecvenţa unei pasiuni, exegetul bătătorind un areal cultural în care şi-a conturat mai demult preferinţele individualizante. Mă refer la antropologia filosofică, (Partea şi întregul. Liniamente în antropologia filosofică românească, Cluj Napoca, 1994 şi la Adevăr şi interes din perspectiva sociologiei cunoaşterii şi antropologiei filosofice,Cluj Napoca, 2001), la explorarea diverselor aspecte ale gândirii unor autori relevanţi pentru arealul filosofic românesc, precum M. Eminescu, P.P. Negulescu, Vasile Băncilă, Athanase Joja, Tudor Vianu, Eugeniu Sperantia – cum se întâmplă în cuprinsul culegerii de eseuri În scorbura din oglindă - teme şi prefigurări în filosofia românească (1997) şi în Cunoaştere şi acţiune. Profiluri de gânditori români (1986) sau în ediţia critică din studiul inedit al lui George Em. Marica, Filosofia bunului simţ (1997). Ceea ce defineşte deci poziţionarea lui I. Maxim Danciu ca exeget al gândirii româneşti contemporane ar fi situarea cercetărilor lui pe o perspectivă ce asumă poziţionări în direcţia antropologiei filosofice şi a sociologiei cunoaşterii. (Ovidiu Pecican)