Aboneaza-te la newsletter



Contact

Zalău, Piaţa 1 Decembrie 1918, nr. 11, Sălaj, România

0260/612870

0260/612870



In memoriam Florentina Florescu

In memoriam Florentina Florescu

Septembrie 2014

S-a stins din viaţă colega noastră Florentina Florescu.

Odihnească-se în pace!

 Florentina FLORESCU (18 aprilie 1943, Cernăuţi – 4 septembrie 2014, Cluj-Napoca). Poetă şi prozatoare. Facultatea de Informatică Cluj (1972). Debut absolut în Drum nou. Debut editorial în volumul colectiv Cărări spre oameni. Volume: Colind târziu, versuri, 1992; Toamna Medei, proză, 1994; Grădina internatului de fete, proză, 1995; Ultimul refugiu, roman, 1996; Există un timp al iertării, roman, 2001; Blestemul pietrei albe, roman, 2003; Vineri, 2004; Cer şi pământ, 2012; În lumina altui timp, 2012.

 

 

Elemente autobiografice transpar în romanele Grădina internatului de fete (1995) şi Ultimul refugiu (1996), în general evocând suferinţele unor oameni care în regimul totalitar comunist au militat pentru afirmarea unor idei naţionale şi democratice (tatăl scriitoarei a fost deţinut politic, condamnat la moarte; i se preschimbă pedeapsa în 25 de ani de temniţă, din care execută doisprezece). Romanele dezvăluie atitudini şi destine morale, politice şi sunt scrise cu încărcătură emoţională evidentă, poate chiar prea pătimaş. În poezia din volumul de debut, Colind târziu (1990), se face simţită o orientare pronunţat religioasă, imagistica fiind încărcată artificios şi strident cu simboluri din textele biblice. (Constantin Cubleşan)

Poezia adunată în volumul Cer şi pămînt (Napoca Star, 2012) propune un dialog cît se poate de credibil dintre trăirea umană şi aspiraţia sacrală, în momentul în care omul ca locuitor şi stăpîn al universului se defineşte doar în raport cu Lumina, cu „ochiul ceresc” care îl patronează: „Lumina ochiului ceresc/îmi usca lacrima/îmi purta paşii/îmi tăcea cuvîntul/Mi te făcea Rugăciune” (Din înalt). O notă de gravitate sentenţioasă, de adîncire în meditaţia existenţială se poate detecta de la un vers la altul într-un fel de modernitate liber înţeleasă şi auster strunită: „despre mine/să nu spuneţi nimic/că scriu aşa sau aşa sau aşa/gîndurile sînt ale zeilor/eu îi slujesc doar” (Criticilor mei). Această „slujire” a unui mesaj transcendental are puternice recurenţe şi în micul roman care se află în tandem cu volumul de poezie, În lumina altui timp (Napoca Star, 2012), realizînd o radiografie a lumii contemporane văzută prin ochii unei femei simple de la ţară, aflată pentru puţin timp internată într-o clinică clujeană […] Mărturisirile sale se aşează pe liniile de forţă ale unui realism dramatic de mare respiraţie, care captează interesul cititorului (Mircea Popa)

 

 USR filiala Cluj