Aboneaza-te la newsletter



Contact

Zalău, Piaţa 1 Decembrie 1918, nr. 11, Sălaj, România

0260/612870

0260/612870



MAL – 560 CÂTEVA DATE CARE NE ÎNDEAMNĂ SĂ ALCĂTUIM MONOGRAFIA SATULUI MAL

MAL – 560 CÂTEVA DATE CARE NE ÎNDEAMNĂ SĂ ALCĂTUIM MONOGRAFIA  SATULUI MAL

August 2014

PETRU GALIȘ

MOTO:

,,Venim de demult și mergem departe “

Așezările omenești de la izvoarele Crasnei au o vechime ce se pierde în negura vremurilor. În vecinătatea satului Mal, comuna Sâg, județul Sălaj, pe teritoriul localității Cizer au fost descoperite un topor din epoca pietrei la locuința cetățeanului Lupuț Aurelal Niculii Todorii, un topor din epoca bronzului, în locul numit Rodină, de către Cristea Ioan al Rodinii și o brățară de bronz, în locul numit Dealul Satului, de către Cristea Nicolae al lui Cireș. (Piesele respective se află în colecția Muzeului de Istorie și Artă din Zalău).

Atestarea documentară a localității are loc, însă, mult mai târziu. De exemplu: 1213, Cățelul Românesc, Pecei, ș. a. sau 1219, Cizerul. Satul Mal este atestat documentar din anul 1454 (vezi: Coriolan Suciu, Dicționar al Localităților din Transilvania, vol. I, 377: ,,Mal, u. Ballahaza, r. Șimleu, R. Crișana. 1454 Barla,1537 Barlahaza (Petri III 88), 1733 Malul (c.K.), 1854 Ballahaza, Balu – Malu (Bul. 83).”

Referitor la denumire și populație aflăm  din lucrarea lui Gheorghe Chende – Roman, Toponimie din Onomastica Țării Silvaniei, 2008, p. 169 (poziţia 156): Mal, 1454 Barla, 1733 Malul. Toponimul Mal s-a format de la apel. ,,mal” << ridicătură de pământ mai puțin înaltă decât dealul, având coastele cu povârnișuri repezi sau abrupte,,. Pentru prima atestare, vezi Borla>> ,,Satul avea 1163 locuitori, 568 de sex masculine și 596 de sex feminin.,,

Malul face parte din comuna Sâg, care este așezată în S – V județului Sălaj. Se învecinează la N. cu satul Ban, la E. și S – E cu satul Cizer, la S – V cu satul Tusa și la V. cu satul Sârbi.

Trecând prin istorie vom consemna câteva date și fapte din trecutul localității. Astfel aflăm situația iobăgimii din Sălaj la începutul secolului al XIX – lea, când în Mal numărul nobililor era 7, numărul supușilor de 52 și numărul sesiilor părăsite era 8. ( Acta Musei Porolissensis, V, Zalău, 1981, p. 436). Tot din aceeași perioadă, cantitatea arăturilor și fânețelor, după cum urmează: numărul iobagilor 36, arătură 65  2/8 iugăre, în medie 1,8 pe familie; fânețe: 47 5/8 iugăre, în medie 1,3 pe familie. (AMP, V,P.441).

Referitor la Revoluția de la 1848, aflăm despre clopotele, care, în urma hotărârii Delegațiunii Permanente a județului (comitatului) Crasna, nr. 365, au fost donate pe altarul patriei și care, conform ordinului ministerial nr. 1732, au fost transportate la Oradea Mare, spre a fi transformate în tunuri, în cantitate de 22 mărji și 95,5 funzi din Comitatul Crasna și Parohia greco-catolică din Mal a donat un clopot de 28 de funzi. (AMP, V , p.428)

În primul Război Mondial (1914 – 1918) din cele 234 localități rurale și urbane, câte cuprindea județul Sălaj în perioada imiediat următoare, care aveau 146.974 de locuitori români, adică 5,65% din populație românească a Transilvaniei, în timpul războiului au fost mobilizați 25.174 oameni. Dintre aceștea 23.807 au luat parte activă la operațiunile militare pe diferite fronturi, 1.346 au fost mobilizați la partea sedentară a unităților, 16 au fost arestați și internați în lagărele din Ungaria, iar 5 s-au refugiat în România. Din rândul mobilizaților 2.758, adică 10,9% au murit pe câmpul de luptă sau în alte împrejurări, 1.836, adică 7,28% au dispărut, trecând liniile frontului la români, ruși, italieni și francezi, slăbind astfel puterea operativă a armatei austro-ungare. (Paul Abrudan, Documente privind Sălajul în 1918, AMP, V, 1981, p.474).

Din Mal au fost mobilizați 78, toți la partea activă; reîntorși acasă ca; invalizi 7, sănătoși 70; dispăruți  1 ; urmași: văduve – 1, orfani – 4. (subl. P.G.). (AMP;V, P. 477, anexe).

A urmat înfăptuirea Marii Uniri de la 1918. Iată ce ne mărturisește Grațian C. Mărcuș, născut la 27 decembrie 1902 în Mal, care în anii de după unire a urmat studii superioare economice și a activat ca economist și publicist. ,,În toamna anului 1918 eram elev în clasa a șasea la liceul din Șimleu Silvaniei. Locuiam la mătușa-mea, Emilia Pop, o femeie energică, cu alese însușiri și o bogată activitate pe tărâmul luptei pentru drepturi și libertăti naționale, care în 1877 a făcut parte din mișcarea de solidaritate cu România și a colectat ofrande materiale și sume bănești pentru ajutorarea ostașilor romăni răniți în războiul pentru independență.

Când a izbucnit revoluția, la sfârșitul lunii octombrie 1918, vechile autorități austro-ungare au fost înlăturate de masele populare. În acele zile, intelectualii din oraș au desfășurat o intensă activitate pe plan organizatoric, în vederea constituirii noilor organe ale puterii. La chemarea cărturarului dr. Alexandru Gheție, la 10 noiembrie, românii din Șimleu Silvaniei s-au întrunit în curtea vechii case vicariale, o clădire cu un imens acoperiș de șindrilă. Cu acel prilej, dr. Alexandru Aciu a făcut o informare asupra situației din fostul Imperiu austro-ungar și a luptei românilor ardeleni pentru libertate socială și națională. Apoi s-a trecut la constituirea Consiliului național român din Șimleu Silvaniei, al cărui președinte a fost ales dr. Alexandru Gheție, iar secretar dr. Alexandru Aciu. Tot atunci a luat ființă garda națională română, cu sediul în Casina română, din cladirea Băncii ,,Silvania”. În fruntea acesteia a fost desmnat comandant, locotenentul în rezervă Coriolan Meseșan.

Împreună cu mătușa am luat parte la această adunare. În după amiaza acelei zile m-a chemat avocatul Alexandru Aciu, solicitându-mă să activez ca secretar - ajutor la consiliul national român. Am acceptat. Așa se face că începând cu data de 11 noiembrie 1918, timp de trei luni, m-am numărat printre activiștii noului organ al puterii locale. Făceam de toate. Când era nevoie îndeplineam munci de birou, apoi eram curier și telefonist.Noaptea împreună cu alți tineri și vârtsnici, făceam paza instituției. Aproape tot timpul îl petreceam la sediul sau prin oraș, în legătură cu celelalte instituții românești.

Ultima decadă a lunii a fost consacrată activității privitoare la alegerile delegaților pentru Adunarea Națională de la Alba Iulia. Pe baza propunerilor consiliilor naționale, în cercul electoral al Șimleului au fost aleși ca delegati: dr. Cassiu Maniu, Iuliu Coroianu și dr. Alexandru Aciu din Șimleu, Ioan Taloș din Giurtelecu Silvaniei și Valentin Copos din Bobota. Tot în acele zile, societățile culturale și reuniunile din oraș și-au desemnt delegații pentru Adunarea Națională de la 1 decembrie 1918.

O data cu delegația oficială  au plecat la Alba Iulia și numeroși reprezentanți ai locuitorilor români din orașul și plasa Șimleu Silvaniei, pentru a lua parte la înfăptuirea actului de însemnătate istorică crucială – unirea Transilvaniei cu țara liberă de dincolo de Carpați.

De altfel, și noi , cei rămași acasă, am participat la înfăptuirea acestui deziterat national. În ziua de 1 decembrie, orele 12, când profesorul Vasile Goldiș dădea citire Rezoluției de la Alba Iulia, noi, românii din Șimleu Silvaniei ne aflam adunați în curtea bisericii. Atunci, avocatul Coriolan Meseșan, comandantul gărzii naționale, ne-a vorbit despre lucrările Marii Adunări Naționale de la Alba Iulia, organ care în acel moment adopta hotărârea de unire a Transilvaniei cu România. Peste strigătele noastre entuziaste s-a suprapus dangătul metallic, prelung al bătrânelor clopote din turla bisericii, care purtau  până în depărtări știrea măreției înfăptuiri, așteptată de-a lungul veacurilor”.(P. Abrudan, Participanți sălăjeni la lupta pentru unirea Transilvaniei cu România, AMP, VII, 1983, p. 300-301).

Ajuns economist, în calitate de secretar al Camerei de Comerț și de industrie a Județului Sălaj, același Grațian C. Mărcuș, în împrejurările începutului celui de Al Doilea Război Mondial, trimite domnului Prim - Ministru Armand Călinescu, următoarea adresă, datată Zalău, la 18 Iulie 1939:,,Ca Sălăjeni ce suntem grăniceri de veacuri - sub regim străin : ai etnicului românesc – iar în țara întregită : ai fruntariilor statului român avem conștiința pătrunsă de lupta pentru apărarea nației românești’’.

Ca rezultat a acesteia în ziua de 14 Iulie a.c. am depus din modestele noastre mijloace financiare suma de lei 10.000 drept contribuție la fondul înzestrării armatei, cu care sumă contribuția instituției noasrte de până acum, din anii 1937, 1938, și 1939 se ridică la 30.000 de lei. Și cu acest prilej exprimăm admirația noastră pentru munca ce depune Excelența Voastră pentru apărarea și fortificarea țării, ,, ( V. T. Ciubăncan, Contribuția populației sălăjene la apărarea frontierei de vest, AMF, V, p. 612).

Să revenim la secolul la începutul căruia s-a înfăptuit Marea Unire și să aflăm care a fost, din când în când, populația satului Mal. Astfel, în anul 1910 erau 959 de locuitori, în 1930, 893, dintre care 877 români, reprezentând 98,2% și 16 de alte naționalități, reprezentând 1,8%. În anul 1940 în sat locuiau, în luna aprilie, 986 de români, 7 evrei și 4 slovaci, pentru ca în anul 1941 populația Malului să fie de 1,023 de locuitori. 

Despre perioada colectivizării ne povestește dl. Nicolae Breje, dascăl în Mal, martor la evenimentele petrecute atunci, actualmente profesor pensionar în Satu – Mare, într-o scrisoare din 17 februarie 2014 :,,Anul 1962 a adus, pe plan social economic o puternică efervescență. Era ,,lupta”statului pentru terminarea cooperativizării agriculturii. Forțe politice și de coerciție au fost trimise prin comune și sate să desăvârșească ,,măreața operă”. După ce s-a terminat de ,,lămurit” satul Fizeș, a urmat satul Sâg. În timp de puține zile urma Mal și apoi Sârbi. ,,Informațiile”, circulau din gură în gură. Mălanii s-au organizat să nu ,,cedee” (cedeze) teren. Bărbații înarmați cu pari, bote, securi etc., secondați de sârbani, păzeau drumurile de intrare în sat. După încercări repetate, forțele statului s-au retras, renunțând la opera de ,,lămurire” știind și de ideea că mălanii nu se dau bătuți și sunt în stare să facă ,,moarte de om” pentru pământul lor.

Lucrurile s-au mai liniștit după inaugurarea C.A.P.-urilor în Fizeș și Sâg. Mălanii nu știau ce li se pregătește de către statul nostru socialist. În primele zile ale lunii mai 1962, când se scot animalele la pășunat, mălanii au fost opriți la marginea pășunii lor din ,, Dealu Mare” de către forţe de ordine de la raion și din comună. Li s-a spus că, dacă nu au intrat în colectiv s-a hotărât ca pășunea lor să fie cedată C.A.P. Sâg.S-au produs busculade, certuri, strigăte, împinsături, dar fără crime. Cei cu armele apărau,,ordinea de drept”. Au fost identificați fruntași satului Mal și amenințați cu închisoarea și trimitrerea la stuf.

În zilele următoare s-a organizat adunarea generală la Căminul Cultural fiind chemați toți sătenii și citați special fruntașii satului. În prezidiul adunării au luat loc: reprezentanți miliției de la raion și comună, activiști de partid, procurori, președintele Consiliului Popular Sâg, secretarul consiliului, directorul școlii. Cei de ,,sus” au pledat, în corpore, pentru pedepsirea vinovaților. Femeile satului plângeau și se rugau de ,,iertare”, copiii lor le urmau. Adunarea s-a terminat.Mălanii și-au reluat pășunea. Alte ,,judecăți” nu s-au mai ținut. Cetățenii satului s-au ales cu sperietoarea și au devenit mai pașnici și mai ,,ascultători” față de organele statului.”

Dl. Breje își mai amintește din perioada cât a lucrat în Mal despre dascălii de atunci: înv. Ghemeș Gheorghe – origin din Bădăcin; înv. Iarcă Alexandru – originar din Moldova de Nord;  sat Săveni, comuna Cotușca (1960-1961); prof. Breje Nicole (1961 – 1966) – începe ciclul al II – lea (cl. V – VIII), se construiește școala nouă cu săli de clasă și laborator; prof. Jurca Petru din Sâg, dir. (1966 – 1967) ; înv. Avram (sau Țîrlea ?)- devine director; înv. Mudure Florica – dir. 35 de ani, până în 2012 și despre alți ,, oameni de seamă” , fii ai satului : Breje Lucian, preot în jud. Mureș, fiu al diacului din Mal; Baboș Maria, fostă funcționară la Casa de Pensii; Breje Florian (ofițer) , fost contabil – șef la Ocolul Sivic din Zalău; Breje Florica și Breje Maria (trăiesc in S.U.A.) ; Leontinu lui Avramu Coțului, Florica Ioanii Macului, învățătoare prin Banat; un tânăr sculptor, cu studii în Cluj ( Tamba ?); Aurica Baboș ( a Orbănesii din Cizer) cu cei trei fii : Alexandru , în Suedia ; Baboș Costel – Petru, în Canada și încă unul, preot în județul Timiș.Referitor la Baboș Costel-Petru, cităm din dicționarul ,,Sălajul - Oameni și Opere”, Zalău ,2011 – ,,scriitor. N. 27 iunie 1962, Mal. Absolvent al Institutului de Chimie a Politehnicii Traian Vuia din Timișoara (1987). A urmat cursurile colegiului Sf. Clair din Windsor, Ontario. A fost operator chemist la Combinatul Petrochimic Solventul Timișoara (1981 – 1986), controlor tehnic de calitate la același combinat (1986 -1993) și director commercial la Ed. Sedona Timișoara (1995). În anul 1996 a emigrat în Canada. A debutat în revista Helion cu schița Acasă. A frecventat cenaclul Helion din Timișoara, fiind secretar al clubului (1991 – 1993) și președinte (1994 – 1996).  Prozator, membru al Asociației Române de Science Fiction – ASRFan, secretar literar al clubului Luceafărul al comunității române din Windsor. Premii: premiul special al juriului la Concursul Național Mihai Eminescu Oravița, 1992. Colaborări: Helion, Paradox, Jurnalul SF,Orient Latin, Orizont, Renașterea bănățeană, Strada. Opera : Un om din Wayfalua (Timișoara, Ed. Marineasa, 1994), Probleme bărbătești (Timișoara, Ed. Marineasa, 2004), Aș crede în Dumnezeu ( București, Ed. Cartea Românească, 2005) , Un om din Wayfalua și alte povestiri ( Timișora, Ed. Bastion, 2009), Volum colectiv: Zona, Prozatori și poeți timișoreni din anii ‘80 și ‘90 ( Timișoara, Ed. Marineasa, 1997)”.

Locuitorii se ocupă cu agricultura, mici meşteşuguri şi comerţul. Suprafaţa Malului cuprinde 220 de ha intravilan, 447,18 ha extravilan, arabil 561,50 ha, livezi 3,33 ha, fâneţe 102,35 ha şi păşuni 390 ha. (sursa: Primăria Sâg).

Acest sat cu oameni harnici, gospodari şi energici merită mai multă atenţie din partea intelectualităţii pentru a fi scos din anonimat, mai ales datorită faptului că anul acesta va împlini 560 de ani de atestare documentară.

Am scris cu interes și drag acest articol, fiind că și familia mea, după tată, își are sorgintea în satul Mal.

 

Bibliografie:

 

1. Abrudan, Paul – Documente referitoare la Răscoala lui Horea şi Revoluţia de la 1848, Acta Musei Porolissensis, V, Zalău, 1981;

2. Abrudan, Paul – Documente privind Sălajul în anul 1918, A.M.P. Zalău, 1981.

3. Abrudan, Paul – Participanţi sălăjeni la lupta pentru unirea Transilvaniei cu România, A.M.P. VII, Zalău 1983;

4. Gh. Chende – Roman – Din onomastica Ţării  Silvaniei, 2008;

5. Ciubăncan, V. T. – Contribuţia populaţiei sălăjene la apărarea frontierei de Vest (II), A.M.P. V, Zalău, 1981;

6. Ciubăncan, V. T. – Populaţia Sălajului între 1910 – 1941, A.M.P., IV, 1980.

7. Kovacs, G. -  Situația iobăgimii din Sălaj la începutul seolului al XIX-lea, A.M.P. V, Zalău, 1981;

8. Suciu, Coriolan – Dicționar Istoric al Localităților din Transilvania, vol. I;

9. Sălaj – Oameni și Opere – Dicționar  biobibliografic, Zalău ,2011.