Aboneaza-te la newsletter



Contact

Zalău, Piaţa 1 Decembrie 1918, nr. 11, Sălaj, România

0260/612870

0260/612870



Literatura ca o aritmetică a sângelui

Literatura ca o aritmetică a sângelui

Mai 2014

 

 

                                                                                    Alice Valeria Micu

 

            În perioada 30 aprilie-1 mai s-a desfăşurat la Sighişoara mai prima ediţie a "Turnirului Scriitorilor în cetate", un proiect iniţiat şi coordonat de Mariana Gorczyca.

Traducerea în limba maghiară a romanului „Vizuina”, semnat Norman Manea s-a lansat în prezenţa autorului, a traducătorului Gabriella Koszta, a editorului Kőrössi P. József, cărora li s-au alăturat dârza traducătoare Anamaria Pop şi numeroşi elevi.

Sala Barocă a Primăriei din Sighişoara a fost cadrul unui program bogat şi divers, ce a debutat cu întâlnirea  Florinei Ilis cu tinerii cititori pe marginea romanului Cruciada copiilor, moderator fiind Daniela Ciucan, lansarea volumului „Plicuri şi portrete”, semnat Norman Manea şi prezentat de Paul Cernat, urmat de lansarea cărţii „Norman Manea-departe şi aproape”, volum coordonat de Iulian Boldea şi Claudiu Turcuş. Seminarul „Despre memorie şi multiculturalitate”, moderat de Carmen Muşat şi Ovidiu Şimonca a încântat spiritul celor prezenţi, care au asistat la una din cele mai frumoase dezbateri ale ultimilor ani, protagonişti fiind Norman Manea şi Varujan Vosganian.

            Spicuiesc fragmente din dialogul celor doi:

Norman Manea: „Exilul presupune un salt în gol, pentru că niciodată nu te poţi întoarce de două ori în acelaşi loc. Întoarcerea presupune o răsucire, vii altfel şi îţi găseşti casa altfel, o găseşti răsucită. Exilatul îşi duce amintirea ca pe o casă a melcului. (…)

 

Singurul loc care nu se mişcă şi nu se schimbă este limba, ea presupune regăsirea marginalului, întoarcerea în limbă este singura care asigură o întoarcere deplină.

Prin limbă exilul este prezentul, iar pentru mine, limba română este o casă a fiinţei.(…)

 

Dacă poemul unui autor către limba rusă a fost: Dezleagă-mă, lasă-mă să plec, poemul lui Norman Manea către limba română ar fi fost: Leagă-mă strâns, nu mă mai lăsa să plec!

 

Varujan Vosganian: „Exilul nu trebuie să impună nişte condiţii, ci să te ducă într-o lume internaţională, să scrii dinăuntrul ei, să ai o temă de interes. (…) Exilul nu este unul pur, este o combinaţie dintre departe şi aproape, dintre exilul geografic şi cel interior, după cum memoria, cea care te ajută să supravieţuieşti acestei teribile combinaţii nu este doar o parte a trecutului.

 Pentru V.V. memoria este în prezent. „Eu locuiesc în memoria comună împreună cu morţii mei.” (…) Există trei alternative distincte ale memoriei: a uita, a te răzbuna şi a ierta.(…) Nu poţi face din memorie un interlocutor temporal.

 

Infinitul începe de la 1

 

Varujan Vosganian: „Recunoaşterea Holocaustului este un fenomen în primul rând cultural şi abia apoi unul politic. Au fost ucişi 6 milioane de evrei şi 1,5 milioane de armeni. Nu există o aritmetică a sângelui, nu poţi compara cele două atrocităţi prin numărul victimelor. În asemenea cazuri infinitul începe de la 1, cu prima victimă.(…)

Morţii trăiesc într-o lume a lor ca şi noi. Poate că odată cu mine s-a născut în lumea morţilor un Varujan.(…) În cărţile de istorie se vorbeşte despre cifre şi ele sunt fatalmente abstracte.(…) În istorie timpul e orizontal, vectorial vorbind. În cultură, în literatură, timpul este vertical.(…) Din genocidul armean există doar câteva minute de peliculă. Germanii au ţinut o cinică evidenţă a victimelor.(…) Nu poţi să mântuieşti o picătură de sânge decât cu o altă picătură de sânge.(…)Iertarea este de departe cea mai responsabilă. Când ierţi trebuie să ştii exact de ce ierţi. (…)Uitarea e un monolog. Iertarea e un dialog. Armenii sunt iertători dacă au pe cine ierta, dar turcii nu şi-au acceptat vinovăţia. În 6 luni s-a distrus o civilizaţie de 3 milenii.(…)

            Au fost transmise condoleanţe armenilor, urmaşilor victimelor genocidului alături de cele adresate victimelor kurde, arabe şi altele. Imaginaţi-vi-o pe Angela Merkel transmiţând condoleanţe urmaşilor victimelor evrei şi germani laolaltă. Cartea şoaptelor nu îmbie la ură faţă de poporul turc.(…) Să scrii despre oamenii morţi ai familiei tale e ca şi cum ţi-ai scrie propriul necrolog.

Norman Manea : „Doar literatura poate da greutate şi expresivitate tragediei individuale şi tragedia colectivă îşi găseşte astfel profunzimea. Aceste tragedii şi orori ale istoriei şi omenirii rămân dincolo de realitatea suferinţei, aşa cum e ea percepută.(…) Iertarea este individuală, chiar dacă acea crimă a fost una colectivă. Tradiţia iudaică nu permite să ierţi în numele altcuiva, de exemplu în numele unui mort. De Anul nou eşti dator să-ţi ceri iertare de la toţi cei cărora le-ai greşit.  Ca să ierţi trebuie să ţi se ceară iertare, ceea ce implicit înseamnă să-ţi recunoşti şi să-ţi accepţi vina.”

            Prima parte a programului din 30 aprilie care s-a încheiat cu lansarea volumului lui Varujan Vosganian „Jocul celor o sută de frunze şi alte povestiri”, prezentat de Bianca Burţa-Cernat.

            Am schimbat artele şi cu o suavă sinestezie ne-au încântat Laura Poantă şi Ion Cristofor cu lucrările lor în pastel, respectiv ulei, la Turnul fierarilor, un loc special, unde expun artiştii plastici mureşeni şi unde le-am putut admira lucrările prezentate de Dan Todea.

            Am revenit în  Sala Barocă a Primăriei din Sighişoara pentru a completa caruselul artelor propus de neobosita Mariana Gorczyca ca să-i ascultăm pe studentul Marius Boldea şi pe maestrul Viniciu Moroianu într-un excepţional recital la pian.

            Cea de-a doua zi l-a adus în faţa publicului pe prozatorul ceh Martin Vopěnka şi romanul său „Drum spre niciunde. O călătorie cu fiul meu” prezentat de Mariana Gorczyca şi Helliana Ianculescu, pentru ca traducătorii să continue dezbaterea şi una din întrebările fierbinţi: Traducătorii-personaje principale sau secundare ale literaturii?. Au participat Anamaria Pop, Florina Ilis, Gabriella Koszta, Ion Cristofor, Kőrössi P. József, Helliana Ianculescu, Varujan Vosganian, Corina Câmpean Bozedean şi moderatorii Mariana Gorczyca şi Ovidiu Şimonca.

            În sala de conferinţe a Hotelului Binder Bubi a fost lansată cartea lui Alexandru Matei, „O tribună captivantă. Televiziune, ideologie, societate în România socialistă. (1965-1983)”, prezentată de Bianca Burţa Cernat. Discuţia dintre autor şi public a stârnit un schimb spumos de amintiri şi informaţii, iar răsfoind cartea, am asistat la peripeţiile documentării cvasi-ilicite ale autorului în arhiva TVR. Iată ce scrie în Argument tenacele Alexandru Matei:

„Poate că sensul oricărei cercetări este de a convinge că obiectul ei nu coincide niciodată cu imaginea pe care cercetătorul o are despre el la început. Pentru că obiectul de cercetare nu este „televiziunea română”, ci ceea ce, din urmele pe care le-am adunat şi tratat, ajunge să apară fiecărui cititor ca fiind televiziunea română. E ca şi cum devii iubitul cuiva pe care nu-l(o) cunoşti decât din vedere. Abia după nişte ani de convieţuire începi să poţi contura o poveste care să transforme respectiva imagine în personajul unui (meta-) roman. Abia de aici încolo putem vorbi de un „obiect al cercetării”. Pentru mulţi dintre noi, perioada căreia i-a acordat atenţie Alexandru Matei în O tribună captivantă nu poate fi rememorată în afara Televiziunii Române şi a ceea ce ne-a oferit ea de-a lungul timpului, iar întâlnirea de la Sighişoara ne-a făcut să privim cu indulgenţă şi justificată nostalgie înspre copilăria şi tinereţea  noastră, indisolubil legate de fragmentul de istorie vie pe care ni l-a propus Alexandru Matei.

            O dezbatere cu tema „ Comunism şi postcomunism cu ochii de-acum”, moderată de Ovidiu Şimonca şi Bianca Burţa-Cernat, cu protagoniştii Dan Lungu, Stere Gulea, Norman Manea, Anamaria Pop şi Martin Vopěnka şi vizionarea filmelor „Exilul-un colaj”, realizat de Andrei Ujică în dialog cu Norman Manea  şi „ Sunt o babă comunistă” în regia lui Stere Gulea, ecranizare a romanului omonim a lui Dan Lungu, au  încheiat o seară agreabilă.

            Noile festivaluri internaţionale de literatură şi traduceri, desfăşurate în mari oraşe culturale ale României au avut o puternică replică la Sighişoara şi Mariana Gorczyca a reuşit să realizeze un eveniment memorabil, la care au contribuit în mod esenţial atât scriitorii şi traducătorii invitaţi, cât şi Observatorul cultural, care prin personalităţile prezente, Carmen Muşat, Ovidiu Şimonca, Bianca Burţa-Cernat şi Paul Cernat au asigurat prezentarea autorilor şi moderarea dezbaterilor.

 

            Două zile excepţionale, dense, pline de substanţă, pe care cu toţii le vom purta în memorie cu bucuria întâlnirii îşi vor găsi răspunsul aşteptat în cea de-a doua ediţie a Turnirului scriitorilor, pe care iniţiatoarea, Mariana Gorczyca, o plănuieşte deja pe un alt tărâm al literaturii, dar în acelaşi cadru de excepţie, care este mândra cetate a Sighişoarei.