Aboneaza-te la newsletter



Contact

Zalău, Piaţa 1 Decembrie 1918, nr. 11, Sălaj, România

0260/612870

0260/612870



Obosit de a fi

Obosit de a fi

Aprilie 2014

Alice Valeria Micu

 

Poezie de dragoste

(Andrei Bodiu)

Plantele s-au uscat aseară

În bazinul noului bloc

Tu mi-ai deschis ochii

„scoală-te ne-necăm”.

Orbisem într-un tunel

Şi de atunci mă ascundeam

„scoală-te ne-necăm.”

Poate altă dată poate altă dată.

 

Altă dată a fost în 3 aprilie pentru Andrei Bodiu, la Oradea. Născut la Baia Mare în 27 aprilie 1965, s-a stins în urma unui infarct.

 

 

 

”De oboseală

 El vorbeşte tot timpul

 

Are lungi insomnii e

Un arc o săgeată

Gata să ţîşnească

 

A încercat să asculte trăieşte

Într-un regim al urgenţei

Absolute al

Panicii nesfîrşite.

 

Oare cîte vacanţe i-ar trebui?”

 

 

Maestrul ironiei şi al farselor absurde, Andrei Bodiu şi-a luat vacanţă, cea mai lungă dintre ele. Avusese dreptate, mâine era sfârşitul lumii, pe care el îl consumase deja, din prea multă oboseală.

 

Sfîşitul lumii

 

 „Mîine e sfîrşitul lumii”

zice tînăra asistentă sigură pe ea trage un gît

de apă

 

Încăperea e rece neagră.

E de nepătruns.

Mîini dibace au aruncat

Acolo

Drapele de întuneric.

 

 „Mîine e totul gata”

zice juna.

 

 Mîini dibace au

Pus drapelele de

Întuneric pe ultimul

Ochi de geam.

 

 „Mîine va fi sfîrşitul lumii” zice

tînăra asistentă. Îşi decupează atentă

precis o pastilă de Orbit

fără zahăr.

 

Dă la o parte perdelele

negre se uită afară 

terenul de la Hidro e gol babele vorbesc pe o bancă

un copil se răzbună pe o minge. 

 

 

După ce antrenase atâtea generaţii de studenţi într-ale poeziei, părea că dinspre real nu mai avem de aşteptat nici o surpriză. Însă în mod nedrept, aşa cum numai jocul vieţii şi al morţii se desfăşoară, dincolo de orice reguli, pentru Andrei Bodiu, împărţirea între viaţa universitară, poezie, familie, evenimente culturale, vise, reviste de cultură, timp, cercetare, energia de a fi, de a iubi, de a zâmbi cald şi îngăduitor pe deasupra ochelarilor, de a dărui şi a se lăsa iubit, împărţirea aceasta zic, a devenit acum de neefectuat, iar rezultatul, tinde, prin reducere la absurd, la plus infinit.

 

319

(…)

Aici stau eu

o nouă personalitate.

Aici stabilesc eu începutul şi sfârşitul

după amiezii mă prinde aici.

De aici înainte e

un alt cămin de aici pînă aici

cînd şi cum

unde şi cît şi de ce

şi mai ales

cine

mi-a mai  intrat pe uşă

cu cine am mai conversat

ce am vorbit

îţi pot spune din câte ştiu

oraşul are şcoli şi puşcărie şi o

primărie şi personalităţi şi

orice om poartă haine aici

stă sufletul gîfîind amestecă

vorbele cu faptele şi chiar pe tine

te amestecă aici.

 

Tu intri te apropii te sărut te aşezi.

Din privirea ta se nasc două străzi.

Pe una o gospodină îşi bate covorul

trece o betonieră o

sută de pionieri bat din palme şi cum

să mă înţelegi

dincolo e umbră a crescut iedera ne

acoperă feţele şi e atîta linişte încerc să-ţi

spun.

 

„ Am să privesc mai bine tabloul

cînd lumina bate direct cînd

apune soarele voi scrie despre

el şi despre

poezia pe care am scris-o

ieri despre el dar acum

mă apropii de tine în urechi îmi

răsună zgomotul uşii liftului

sau al marelui şantier sau

al acordeonului pe care îl

ţine în mînă tînărul muncitor.”

 

„Dar poate pictorul a modificat

o fotografie poate poetul era

mincinos sau grafoman

şi tu nu eşti decît

unul dintr-o mulţime aliniată

în timp ce eu

mă plimb pe stradă

firul care mă leagă

e mutl mai subţire.”

 

Aici stau eu. Sub un soare orbitor.

În capătul razei.

Aici stau eu. Sub un neon orbitor.

Şi umbra se desface în sute de bucăţi

Care respiră şi se mişcă

„ Cum pot să învăţ aici?”

 

Pe întuneric deschid uşa şi ceilalţi.

E un curent îngrozitor.

„Cine a umblat la tablou?”

 

Profesorul universitar doctor Andrei Bodiu, absolvent şi ulterior doctor în litere al Universităţii din Timişoara era unul dintre fondatorii Facultății de Litere a Universității Transilvania din Brașov, poet, prozator, eseist, critic literar, redactor-șef al revistei Interval. A fost membru al Asociației Scriitorilor Profesioniști din România (ASPRO) și Uniunii Scriitorilor din România, membru al cenaclului Universitas. Și-a început activitatea literară ca membru al grupului de la Brașov, format în anii ‚80 alături de Simona Popescu, Caius Dobrescu și Marius Oprea.. A debutat în 1991, în volumul colectiv Pauză de respirație, publicat în colaborare cu Simona Popescu, Caius Dobrescu și Marius Oprea. A fost coleg de catedră, de altfel, cu Gheorghe Crăciun şi Alexandru Muşina, plecaţi şi ei, unul după altul, mult prea devreme.

Volume de poezie: Cursa de 24 ore (Editura Marineasa, 1994), Poezii patriotice (Editura Marineasa, 1995), Studii pe viață și pe moarte (Editura Paralela 45, 2000), Oameni obosiți (Editura Paralela 45, 2008)

Studii critice: Direcția 80 în poezia română (Editura Paralela 45, 2000), Șapte teme ale romanului postpașoptist (Editura Paralela 45, 2002), George Coșbuc, micromonografie (Editura Aula, 2002), Mircea Cărtărescu, micromonografie (Editura Aula,. 2003).

Roman: Bulevardul Eroilor, (Editura Paralela 45, 2004).

Memorialistică: China, jurnal în doi timpi (Editura Tracus Arte, 2013).

Antologii: Antologia poeziei generației 80, îngrijită de Alexandru Mușina (Editura Vlasie, 1993), Sfâșierea lui Morfeu (antologie a generației 90), alcătuită de Dan-Silviu Boerescu (1994), Romanian Poets of the 80s and 90s (Editura Paralela 45, 1999)

în secțiunea antologică a volumului Experimentul literar românesc postbelic (Editura Paralela 45, 1998).

Coautor al unor antologii lirice, al unui jurnal de călătorie (Jurnalexpres Europa 2000), este prezent cu grupaje de poezii traduse în limba engleză în antologia Vilenica 89, publicată în Slovenia și într-o antologie de poezie publicată în Italia.

 

noul poem 

(…)

Ochiul a străpuns tabla. A destrămat-o.

A rămas doar numele. Scris cu cretă. Pe zid.

Şi o coroniţă deasupra lui.

Soarele străluceşte într-o baltă de motorină.

Şi pasul atent-grijuliu o ocoleşte.

Bravo! Bravo Bodiu!

 

4. Ce limpede ce clar

se vede inima  înroşită

se citesc firişoare aurii

pe haina murdărită.

Dar sîngele e tănăr. Trece prin ţevi calde. Departe de mine.

 

„Părul ţi-e cărunt?” „Nu.”

„Mîna îţi tremură?” „Da.”

„Ce culoare au ochii tăi?” „Verzi-albaştri”.

„Vei face burtă?” „Nu ştiu.”

Nor de fum în cabina telefonică.

Nor de praf pe şosea.

Fum pe sticlă.

Praf pe asfalt.

 

Nici după-masa nu e pentru poezie.

Cum nu e nici pentru dragoste.

Îmi întîlnesc prietenul: „Salut.”

   (…)

6. „Şi noaptea?” mă înteabă el.

„Noaptea e pentru somn.

Da. Pentru somn.”

 

 

 

Întreaga lume literară şi universitară, scriitori, profesori, studenţi, prieteni şi cititori  au înveşmântat cu doliul tristeţii aceste zile, când un intelectual din rezistenţa mileniului III şi-a întrerupt maratonul cel de pe urmă, maratonul poeziei absolute. A scris poezie de la 16 ani învingând vremurile, iar  tristeţea şi resemnarea  au ivit din sufletul, energia şi tenacitatea sa cuvinte care de azi ne vor mângâie şi ne vor  tulbura deopotrivă. Încăpăţânarea sa de  a face ca lucrurile să meargă, să continue, să reziste, să nu renunţe, ne obligă să onorăm cu efortul nostru ceea ce a început el cu dragoste, cu ardoare şi încredere. 

 

Poezia sau viaţa

 

„Am încercat să le spun

că există şi poeţi vii” zice soră-mea

 

 „Cum doamnă nu sînt toţi morţi

ca Eminescu?”

 

 „Nu nu” a încercat să le spună

a deschis o revistă a spus „uitaţi pe ăsta îl cunosc”

le-a arătat o poză „şi pe el îl cunosc iar el

el venea la noi acasă”

 

 Clasa amuţise.

 

 „Şi pe el îl ştiu, iar el copii”

a zis ea şi a coborât printre bănci

„el e chiar fratele meu”.

 

Clasa amuţise iar soră-mea

În lumina de octombrie

Devenise clar străvezie.

 

A fost iniţiatorul şi amfitrionul unor evenimente cu impact cultural major  în plan european  Colocviul Naţional Universitar de Literatură de la Braşov şi Maratonul European de Poezie,  Sibiu 2007. Din 2012, conducea Institutul Confucius, constituit ca un parteneriat între Universitatea Transilvania şi o instituţie similară din China.

 

Nesigurul interval dintre vîrste

Cînd tot mai aproape de mine

Dimineaţa sau noaptea explodează

Morţile celor dragi...

 

Membru al Consiliului Naţional al Agenţiei Române de Asigurare a Calităţii în Învăţământul Superior, Andrei Bodiu a fost, în primul rînd, un extraordinar poet.

Dacă în Raiul poeziei s-a pus la cale un proiect, atunci Alexandru Muşina şi Traian T. Coşovei  îl au de azi alături pe Andrei Bodiu ca să pună la cale o ispravă colosală. 

Fie-le drumul cu lumină!

 

 

Epilog

 

Şi capul nostru ţi mîinile nosre sunt

închise sunt legate

nu se vede nimic

 

nimic

 

Sînt aici aici aici

Suntem puşi unul lîngă altul

ne învîrtim în cerc

ne învîrtim în cerc

simţim căldura şi frigul şi ploaia şi ninsoarea

şi ploaia şi căldura şi ninsoarea şi frigul