Aboneaza-te la newsletter



Contact

Zalău, Piaţa 1 Decembrie 1918, nr. 11, Sălaj, România

0260/612870

0260/612870



In memoriam Ilie Sălceanu

In memoriam Ilie Sălceanu

Autor:

Februarie 2014

 

Uniunea Scriitorilor din România, Filiala Cluj anunţă cu durere încetarea din viaţă a prozatorului Ilie Sălceanu (duminică, 16 februarie 2014).

Născut în 29 august 1946, la Orşova, jud. Mehedinţi, a absolvit Facultatea de Istorie-Filosofie (1969) şi a obţinut titlul de doctor cu o teză pe teme de arheologie. A debutat cu proză, în Steaua (1976).

Volume: Umbra slugerului Theodor, 1988; Cămaşa morţii. Theodor Vladimirescu, 1999; Ada Kaleh, roman de dragoste, 2008; Gelin, mireasa din Ada Kaleh, 2010.

 

Odihnească-se în pace!

 

* * *

 

„Puţini sunt autorii care reuşesc să recreeze la nivel emoţional şi estetic o realitate. Ilie Sălceanu este unul dintre aceştia. Realitatea dispărută, în acest caz dispărută în sensul propriu al cuvîntului, se cheamă Ada Kaleh. Făcînd parte din geografia şi istoria românilor, insula Ada Kaleh a fost coborîtă sub apele marelui lac de la Porţile de Fier. N-au mai rămas în memoria colectivă decît puţine urme. o baladă cîntată de Gigi Marga, un reportaj scris de Brunea-Fox şi amintirea lui Ali Kadri, stăpînul recunoscut al exotismului şi al halviţei, cafelelor ori lukum-ului care, ca şi el, nu mai există decît în poveşti ori în paginile acestei cărţi de o originalitate convingătoare şi cu o putere de evocare pe măsură... [...] Nu pot să recomand această carte de o izbitoare originalitate, un adevărat labirint de întîmplări, un caleidoscop de imagini şi un turbion de senzaţii, fără a atrage atenţia asupra bogăţiei lingvistice şi asupra talentului de mare prozator cu care Ilie Sălceanu dă culoare acestei fantasme care este Ada Kaleh, o culoare atît de convingătoare, încît citind-o ai credinţa că undeva sub apele Dunării se află nu o aşezare scufundată ci o lume încă vie, către care duce un tunel secret ce face legătura între lumea noastră şi lumea dispărută” (Eugen Uricaru, în prefaţa la Ada Kaleh. Roman de dragoste)

 

„Fraze alunecoase, şerpeşti, electrizante, lucrate în semitonuri, în umbra amurgului, când graniţele dintre aici şi dincolo se subţiază, alcătuiesc un poem în proză dispunând de toate argumentele pentru afirmarea unui cu totul remarcabil talent de povestitor. Exploatând, într-o partitură originală, şoapta insinuant-catifelată a povestirii sadoveniene, Ilie Sălceanu îi adaugă o doză, încă, de magie, de vrajă, de îndelung reverberată ambiguitate amintind de felul în care îşi citesc istoria sud-americanii... Ilie Sălceanu îşi scrie romanul cum ar lucra o migăloasă broderie: alegere îndelungată a firelor, cântărire a nuanţelor, rotunjire a desenului. Culoarea de epocă este sugerată de discreta melodie a frazei, de vorbele cu moliciuni de secol leneş, de ritmul aproape senzual al perioadelor. Fără a încărca textul cu arhaisme şi fără a silui sintagma cu imitaţii ieftine, prozatorul are un farmec subtil. Bunul simţ al limbii româneşti, darul de povestitor sunt practicate cu o siguranţă neobişnuită pentru un debutant. Ilie Sălceanu pare, cu această carte, un prozator pe care se poate paria” (Irina Petraş, în Steaua, XXXIX, 10, octombrie 1988).