Aboneaza-te la newsletter



Contact

Zalău, Piaţa 1 Decembrie 1918, nr. 11, Sălaj, România

0260/612870

0260/612870



Poeme de Luca Cipolla

Poeme de Luca Cipolla

Autor:

Februarie 2014

L`UOMO E` RISORTO

 

Ed ho esposto Kahlil come vessillo

ché la saggezza chiama saggezza

ed essa scivola dal cielo,

goccia inquieta di cascata 

spruzzata via negli istanti felici,

per poi sentirla tra i capelli 

a capo chino

in quelli tristi -

Noè e la sua arca,

salvo dalla fiumana..

L`età ti scava in viso

come lebbra,

quali eventi a lapidarti stanno,

ridotto a crusca da mola

e non è già il Tempo del Sogno,

culla dello spirito?

Raccolsi legna di cedro

e l`aura che mi veste 

su un tappeto di spine

dell`ombrosa valle,

un recitante,

essenza essente, carne,

effetto a catena

dell`infinita specie.

 

 

OMUL A ÎNVIAT 

 

Și l-am expus pe Kahlil ca un drapel

fiindcă înțelepciunea naște înțelepciune

și ea lunecă din cer,

picătură tulburată a cascadei 

aruncată în clipele fericite,

și apoi s-o simt în păr 

cu capul plecat

în acelea triste - 

Noe și arca lui,

salvat din revărsare..

Vârsta te sapă pe față

ca o lepră,

ce evenimente te lapidează acum,

redus la tărâța de moară

și nu e deja Timpul Visului,

leagănul sufletului?

Culesei lemne de cedru

și aura care mă învelește 

pe un covor de spini

al văii umbroase,

un recitant,

esență care este, trup, 

efect în lanţ 

al infinitei specii.

 

 

SUFI

 

Il cielo non ha pareti

ed io avverto la scure della luna

nella valvola

che trasmette l`incanto;

il monaco parla ungherese

e greco il suo profilo,

ora mi aspetti,

il marciapiede sa di sale,

sei su un filo mistico,

terra dimenticata

dove apriron le porte

ma anch`io respirai

l`incenso

d`una notte rischiarata

dalla danza.

Ogni creatura recitante..

distacco...

 

 

SUFI

 

Cerul n-are pereţi

și eu simt securea lunii

în valva 

care transmite vraja;

călugărul vorbește maghiara

și este grec profilul lui,

acum mă aștepți, 

trotuarul are gust de sare,

ești pe un fir mistic,

țară uitată

unde deschiseră ușile 

dar și eu respirai 

tămâia 

unei nopți luminate

de dans.

Fiecare creatură recitantă..

desprindere...

 

 

ASINCRONA

 

Se davvero lasciassi questo binario

tra i fuggiaschi

un posto l`avrei senz`altro;

la mia è solo riva di pietra

disgregata,

riarsa da acqua di fonte;

scivolano schive 

foto dei `70

d`un grigiore parco opaco,

coppie marcite metri sotterra,

così un giorno 

le nostre salive

mischiate a viole ritratte

in bianco e nero;

verrà il tempo che tornerà a risplendere il colore.

 

ASINCRONĂ   

 

Dacă într-adevăr aș părăsi linia asta

printre fugari 

un loc l-aș avea cu siguranță;

al meu doar este un mal de piatră 

dezagregat, 

uscat de apă de izvor;

alunecă sfioase

poze din anii `70

ale unui gri frugal opac,

cupluri putrezite la câţiva metri sub pământ, 

astfel o zi

salivele noastre

amestecate cu viorele pictate

în alb și negru;

va veni timpul când va străluci din nou culoarea.

 

 

27/08/1989

 

Un coro dalla Bessarabia,

quel giorno il cielo era cupo

e già nell`aria suonavan i versi

di Mateevici,

„limba noastră-i foc ce arde,

limba noastră-i frunză verde”..

ed i cavalli di Ștefan

nella notte appollaiata

tra le stelle,

forte

il muggir d`un uro..

 

27/08/1989

 

Un cor din Basarabia,

ziua aceea cerul era întunecat 

și în văzduh răsunau deja versurile 

lui Mateevici,

„limba noastră-i foc ce arde,

limba noastră-i frunză verde”..

și caii lui Ștefan 

în noaptea cocoțată 

printre stele,

tare

mugetul unui bour..

 

 

LA TUA LINGUA, LA NOSTRA LINGUA

 

Un carretto da Afumați

mi ricordava,

un fuocherello di Chiajna,

odor di gomma bruciata

e il tuo idioma,

figlio di Decebalo e Traiano,

ora lo sento pure a casa,

fieno ed il gendarme

si fa beffe

ma non di Nichita e di Tudor.

Tutto il rispetto.

 

LIMBA TA, LIMBA NOASTRĂ 

 

O căruţă de la Afumați

îmi amintea,

un focușor din Chiajna,

mirosul cauciucului ars

și idiomul tău,

fiul lui Decebal și al lui Traian,

acum l-aud și acasă,

fân și jandarmul

își bate joc

ci nu de Nichita și de Tudor.

Tot respectul.