Aboneaza-te la newsletter



Contact

Zalău, Piaţa 1 Decembrie 1918, nr. 11, Sălaj, România

0260/612870

0260/612870



Dezbatere despre Poezie şi dramaturgie

Februarie 2014

 

Uniunea Scriitorilor din România Filiala Cluj

Vă invită joi, 13 februarie, ora 13,

la o dezbatere despre Poezie şi dramaturgie

prilejuită de lansarea a trei cărţi noi:

Diana Cozma, Eugenio Barba şi mărul de aur, Editura Ideea europeană, Bucureşti, 2013

Mariana Bojan, Lupul nostru de toate zilele, Editura Limes, Cluj/Floreşti, 2013

Ion Cristofor, Gramofonul de pământ, Editura Limes, Cluj/Floreşti, 2014

 

Vor mai participa, alături de autori, Irina Petraş şi Constantin Cubleşan.

 Evenimentul are loc la sediul Filialei Cluj a USR.

 

* * *

Diana Cozma: „Simultaneitatea toarce şi înnoadă firele dramaturgiei narative împletite de Eugenio Barba în ochiuri de cuvânt-acţiune. Cuvânt-vers naiv rostit de gura copilului, vers de leagăn, de alean, de bocet. Cuvânt-exorcizator, reverberând în ecouri incantatorii. După spectacolul Casa tatălui meu, Eugenio Barba renunţă definitiv la a concepe dramaturgia pe baza unui text pre-existent. Artistul porneşte la drum pentru a vâna spectacolul cu o tolbă burduşită de surse – poezie, roman, enigmă ce îşi aşteaptă dezlegarea. Ţese firele dramaturgice astfel încât confruntarea scenică nu mai are loc pe tabla de şah mundană, ci pe tabla de şah a înăuntrului în care nebunul/nebunia se ia la harţă cu pionul/precauţia, calul/imaginaţia îşi măsoară puterile cu turnul/raţiunea. Născoceşte un joc, un conflict, o scenă-planetă stranie în care albastrul luminii devine metafizic, în care se iţesc capetele trăirilor ancestrale, viselor, obsesiilor, îndoielilor, fantomelor. În care între vis şi realitate uneori e o clipă alteori e o eternitate. Clipa eternă a unei poveşti.”

 

Mariana Bojan:

„Eu n-am dorit nicicând să fiu POETUL

Eu sunt POETUL doar din întâmplare

Poate că mama mea plecând de-acasă

O fi lăsat nestinsă vreo’ntrebare”…

 

Ion Cristofor:

„O grădină cu mierle tăcute

Se retrage în cuvintele noastre tot mai puţine

 

O grădină în care un cal

 

Paşte toate cuvintele de dragoste nerostite”