Miercuri,13 Ianuarie 2010
Mihai Eminescu in viziunea unor mari carturariViorel TAUTAN „Dumnezeul geniului m-a sorbit din popor cum soarele soarbe un nour de aur din marea de amar” Mihai Eminescu in viziunea unor mari carturari (citate, pe alocuri cu valoare axiomatica) „Farmecul gingas al poeziilor, considerand si etatea tanara a autorului, ne indica un talent adevarat, care avea un viitor frumos in literatura romana. De aceea publicaram cu placere acele inspiratiuni juvenile...” (Iosif Vulcan) „In urma staruintelor lui am inceput sa citesc romaneste, am deprins incetul cu incetul rostirea literara a vorbelor si am scris, cum zicea el, in sirieneasca mea... Deoarece eu nu eram in stare sa scriu corect, el imi copia manuscrisele facand in ele corecturi cu multa discretiune si le trimetea la Convorbiri literare, cu care avea legaturi.” (Ioan Slavici) „Cata vreme a stat la Iasi, poetul a fost totusi nelipsit de la reuniunile societatii, devenind stalpul ei central... Epoca sederii lui la Iasi, in apropierea Junimii, a fost cea mai rodnica din viata poetului din punct de vedere al creatiunii artistice...” (George Calinescu) „Umbla mult pe strazi si prin Cismigiu, fredonand si pierdut in ganduri, fiindca isi urzea atunci cea mai mare parte din temele poetice de mai tarziu.” (G. Calinescu) „Poeziile, asa cum sunt oranduite, sunt cele mai stralucite din cate s-au scris vreodata in romaneste si unele chiar in alte limbi.” (Titu Maiorescu) „Pe cat se poate omeneste prevedea, literatura romana va incepe secolul al 20-lea sub auspiciile geniului lui, si forma limbei nationale, carte si-a gasit in poetul Eminescu cea mai frumoasa infaptuire pana astazi, va fi punctul de plecare pentru toata dezvoltarea viitoare a vesmantului cugetarii romanesti.” (T. Maiorescu) „Intr-o zi frumoasa de primavara, pe cand pomii prind sa infloreasca, se raspandise [...] vestea ca poetul Eminescu s-a intors [...] si ca e pe deplin sanatos... L-am vazut si eu pentru intaia oara intr-un colt de strada, strangand cu multa caldura mana lui Scipione Badescu Era voinic si vioi. Fara barba, fara musteti, parea foarte tanar si parca nu-mi vebea a crede ca acesta e omul, ca acesta e poetul care a suferit atata.” (I.Paun-Pincio) „Am cunoscut foarte de-aproape pe un om de osuperioara inzestrare intelectuala; rareori a incaput intr-un cap atata putere de gandire. Era pe lsanga acesta un mare poet; cu cea mai nobila si cea mai inalta fantezie, ajutata de un rafinat instinct artistic, el a turnat intr-o lapidara forma noua si-nteleapta, pe care o cunostea atat de bine si o iubea atat de mult.” (I. L. Caragiale) ........................................ „Eminescu a avut, in dezvoltarea poporului nostru, rolul de a fi inzestrat cu incredere in fortele lui intelectuale si morale. Pentru prima oara, citindu-l, lasandu-se patrunsi de puterea rascolitoare a cantecului lui, romanii au dobandit constiinta de a fi dat lumii intregi, literaturii universale, pe unul din cei mai mari poeti ai ei... Efortul nostru mai nou de cultura s-a desfasurat in lumea largita pentru noi de Eminescu... pasim deci alaturi de Eminescu in luptele zilei de azi.” (Tudor Vianu) „Deci revin si zic ca, daca e vorba sa studiem pe Eminescu, trebuie sa faceti din el carte de capatai a dvs., trebuie sa cititi si sa rascititi ca sa va dati seama ca Eminescu a facut, poate, pentru limba romana in care a scris mai mult decat oricare alt poet al lumii pentru limba lui. Numai cu Dante putem sa-l comparam.” (Mihail Dragomirescu) „Prin prestigiul talentului sau, Eminescu a creat nu numai un fel de misticism national, pe baza solidaritatii istorice, ci si un misticism taranesc, cu urmari in procesul de formatie a culturii romane.” (Eugen Lovinescu) „Acesta este adevarul. Daca el ar fi trait in alte imprejurari, va puteti inchipui ce larg si-ar fi destins aripile acestea, care de atatea opri fusesra impiedecate de a se desfasura mai deplin. Societatea romaneasca nu l-a pregatit pe Eminescu; societatea romaneasca de atunci l-a ucis.” (Nicolae Iorga) „Eminescu e destul de mare ca sa se poata dispensa de orice mit si de orice superstitie crescute in jurul numelui sau. Studiile pe care le provoaca necontenit constituie dovada ca opera lui e mai pretioasa decat legenda, ca geniul lui e mai presus de mitologie. Se revine mereu la Eminescu pentru ca scrisul sau incurajeaza orice punct nou de vedere, orice interpretare noua. Ca si scrisul oricarui alt geniu...” (Mircea Eliade) „Prin cultul formei si al antichitatii el apartine neoclasicismului european; prin pesimism si voluptatea erotica si intelectuala se apropie de literatura decadenta a Europei [...] si se aseaza astfel la antipodul realismului si naturalismului contemporan lui; iar prin unele motive de inspiratie, prin amploarea sentimentelor si viziunilor sale, se leaga de epoca anterioara a romantismului. Eminescu apartine, asadar, intr-o masura mai mica actualitatii, prin poezia sa legandu-se intr-o masura mai mare de romantism si clasicism.” (Dumitru Popovici) „Mai mult decat o hiperbola tendentioasa si mai mica decat o apreciere vizionara a trecutului poeziei noastre, elogiul batranilor din Epigonii determina locul in istorie al lui Eminescu insusi. El apare in adevar, la capatul acelei critici de vraji, ca o sinteza a tot ce au implinit predecesorii sai, asa cum ritmul istoriei se face si se desface dupa legi care isi au partea lor de alchimie spirituala, de caleidoscop si destin.” (Ion Negoitescu) „Sigur ca intelegerea unei personalitati atat de complexe, de pline de abisuri si contradictii ca aceea a lui Eminescu a fost, si este inca, deosebit de grea. Intinderea culturii lui, putinta lui rara de miscare pe culmile gandirii si simtirii omenesti sunt inca obstacole pe care le privim cu respect si umilinta.” (Zoe Dumitrescu-Busulenga) „Desi tributara unei conventii poetice la care creatorii de astazi nu mai apeleaza, opera eminesciana ofera impresia perenitatii, dat fiind ca poate fi receptata si „gustata” din perspectiva oricarei conventii poetice pana acum cunoscute. Aceasta mare „deschidere” comfera operei poetului o prospetime care contrasteaza flagrant cu vadita caducitate a conventiei clasicizante.” (Mircea Scarlat) „ Ape vor seca in albie, si peste locul ingroparii sale va rasari padure sau cetate, si cate o stea va vesteji pe cer in departari, pana cand acest pamant sa-si stranga toate sevele si sa le ridice in teava subtire a altui crin de taria parfumurilor sale.” (G. Calinescu) Viorel TAUTAN
Categorii
Actualitate
Literatura
Interviu
Istorie
Estetica imaginarului
Texte & studii traditionale
Ethnos
Folclor
Dezbaterile Caiete Silvane
Mass Media
Cenaclul Silvania
Cronica literara - Aparitii editoriale
Suplimentele Caiete Silvane
Poesis
Cybercultura
Proza
Teatru
Ce-i de facut
Cronici
Monografii
Zilele revistei Caiete Silvane
Eseu
Universitaria
Reportaj
ON LINE
Arhiva
Stiri
Cauta articol dupa cuvinte din titlu
Newsletter
Linkuri utile
Asociatia Jurnalistilor din Salaj