Revista Centrul de Cultura si Arta al Judetului SalajCine suntem?ContactRevista online

Sambata,19 Mai 2007

PRO SPES (Pentru speranta)
GYORFI - DEAK G.

     In ciclul sau de prezentare a evolutiei fantasticului eroic, Mircea Carbunaru i-a dedicat un intreg articol acesteia („Scriitoarele fantasy si revolutia romantica a literaturii heroic fantasy”), ca sa sublinieze ideea ca revolutia sexuala si feminismul militant din anii '70 au trecut in plan secundar povestile cu eroii muschiulosi, porniti sa salveze printese exotice, mari farmazoane („sword and sorcery”) si au impus peste Ocean o noua matca a cursurilor narative ce brazdeaza taramurile din Feeria.

     Fenomenul n-a fost singular, se pot cita destule exemple din Europa rasariteana, ba chiar si de la noi, desi autoritatile comuniste acceptau numai eroismul revolutionar al utecistilor si membrilor de partid (cu stim noi cine in frunte), eventual cel get-beget stramosesc, dar asta numai in cazul lui Burebista si al voievozilor aprobati de Comitetul de cultura, totul fara elemente de simbolistica, mistica sau magie. Straiul basmelor si pretextul literaturii pentru copii a permis totusi editarea multor lucrari, jaloane policolore intr-un desert populat cu cactusi uscativi.

     In anii '60, sub umbra deasa a multilateralului Vladimir Colin, a inflorit o floare cu o corola zambareata: Viorica Huber, casatorita Rogoz. Mircea Oprita remarca in „Anticipatia romaneasca” aparenta lejeritate cu care autoarea isi modela fanteziile, bunadispozitie cu care repovestea in varianta SF basme stiute si mituri vechi: „Ipostaza pentru Narcis”, „Sa nu afle Aladin”, „Povestea lui Xivor”. I-au calcat pe urme Olga Caba (Totaliter Aliter, 1982), Rodica Bretin (Efect holografic, 1985; Soimul alb, 1988; Drumul fara sfarsit, 1991; Cel care vine din urma, 1993), Alina Nour (Extraterestrii de buzunar, 1987; Un extraterestru in pijama, 1991), Ona Frantz (Sfasierea, 1999), Ancuta Maries (Lorzii de la capatul desertului, 1998; Surori pe veci amazoane, 2006).

     Proza scrisa de Oana Stoica-Mujea apartine si totusi se detaseaza de aceasta linie. Plusul, ca diferenta specifica, se datoreaza, probabil, experientei literare suplimentare, dobandite prin lectura unor carti necunoscute inainte de 1989, scrise de Ursula K. Le Guin, Anne McCaffrey, Gordon R. Dickson, Lois McMaster Bujold, Jane Yolen, Mercedes Lackey, Anne Rice etc.

     Oana Stoica-Mujea a debutat in 2005 cu romanul „Stapanul”, aparut la Editura NapocaStar din Cluj, in 2005. Primele fragmente au fost publicate cu vreo doi ani inainte, pe situl SFera din Braila, in partea rezervata literaturii fantasy. El este primul dintr-o trilogie despre care nu avem alte informatii, deci nu stim cum va continua. Povestea incepe in satul Grossville, situat „la granita dintre realitate si fantezie”, undeva in Belgia. Asezarea este jumatate luminata, jumatate in intuneric. Locuitorii sunt oameni obisnuiti, dar si himere, semi-zane, copii ploditi cu alte fapturi fantastice si mitologice, „din lumea de dincolo”. Desi a absolvit o facultate tehnica, autoarea reconstituie cu fidelitate viata din cancelaria unei scoli (insa cu evidente influente hogwartsiene din ciclul Harry Potter) si o reda cu pertinenta unui pedadog aflat multi ani la catedra.

     Eroul principal este Ken Rogers, un profesor de istoria literaturii, specialist in mitologie, fiul bucovinencei Karla si al rusului Dimitri (da, da, il cheama Rogers!). Cum insa mama sa era fiica lui Ares, el este in fapt nepotul zeului razboiului. Mostenire grea, deoarece o prezicatoare a proorocit ca el va fi diplomatul menit sa aduca pacea intre om si zei. Apropo, in satucul belgian traieste si preda limba greaca Pandora, aducatoarea celebrei cutii, trimisa de zei sa-i pedeapseasca pe oameni, dupa ce Prometeu a furat focul ceresc. Pe fundul laditei a ramas speranta, puterea secreta a oamenilor cu sufletul curat. „Oare, nu visele ne intregesc viata? Poate ca din vise se naste speranta si, dupa cum bine stiti, speranta moare ultima.”

     In 2006, la Editura Eminescu, a aparut „Sarama”, un alt roman fantasy, de data aceasta in doua volume: „Profetia” si „Intunericul”, fiecare din cate trei parti. Avem si de aceasta data de-a face cu o proorocire, insa una care-i implica pe gemenii Sior si Sirona, vlastare nobile salvate si crescute de credincioasa slujnica Niar, dupa ce ambitiosul tiran Sorian, zis „Tradatorul”, le-a cucerit cetatea de bastina si a pus sa fie ucisi toti nou-nascutii din tara. Ca niste adevarati eroi de basm, gemenii sunt ajutati de motanul Liort si dulaul alb Lord T.

     Sarama este Marea Carte a Destinului, pastrata si pazita in marele Turn al Mortii (numit si „Turn de Amar”). Ca si Inelul Suveran din „Stapanul inelelor” al lui J. R. R. Tolkien, ea este inzestrata cu o mare putere de preschimbare, pe care fiecare dintre cele doua tabere aflate in conflict incearca sa o foloseasca intru atingerea scopurilor proprii, desi nici unii, nici altii nu poseda o metoda infailibila de control si sunt jucati pe degete de ea. De aici, nenumaratele drame in care sunt implicati atat muritorii, cat si celelalte Neamuri din universul creat de Oana Stoica-Mujea.

     Ideea enuntata in „Stapanul” e reluata aici de Niar. Gemenii reprezinta speranta, promisiunea unui viitor mai bun, dar ea incepe sa capete contur abia dupa ce protagonistii isi accepta, cel putin pentru un timp, rolul dictat de soarta. In urma despartirii fratilor, firul narativ se bifurca, apoi se apropie iar, insa fara sa se reuneasca in final. Ca si mama ei, Sirona este o vrajitoare, insa una nevoita sa invete din mers magia oglinzilor si celelalte taine ale neamului arkadios. Isi asuma riscuri, face greseli, dar nu se lasa abatuta din drum. Mult mai schematic realizat in plan psihologic, Sior reprezinta solutia de continuitate. Casatoria cu Photine, fata lui Sorian, aduce pacea dorita si rezolva criza dinastica, implinind happy-end-ul profetit.

     Zice versetul biblic din „Intaia epistola catre corinteni a Sfantului Apostol Pavel”: „si acum raman acestea trei: credinta, nadejdea si dragostea”. Precum scrie in „Vulgata”: „fides, spes, caritas”. „Spes” reprezinta „speranta”, iar „caritas” este dragostea care, sustine apostolul, e mai presus decat toate. In domeniul literaturii fantasy, credinta nu este intotdeauna fluturata pe drapel, cinste exceptiilor, insa nadejdea devine la fel de importanta ca si caritatea, afectiunea plina de intrajutorare, iubirea aproapelui. La Oana Stoica-Mujea, ca si la Ursula K. Le Guin sau Gordon R. Dickson, romanul fantastic eroic este o gesta a sperantelor implinite.

     

Categorii

Actualitate
Literatura
Interviu
Istorie
Texte & studii traditionale
Ethnos
Folclor
Dezbaterile Caiete Silvane
Mass Media
Cenaclul Silvania
Cronica literara - Aparitii editoriale
Suplimentele Caiete Silvane
Poesis
Cybercultura
Proza
Teatru
Ce-i de facut
Cronici
Monografii
Zilele revistei Caiete Silvane
Eseu
Universitaria
Reportaj
ON LINE
Estetica imaginarului
Jurnal
Polemici
Evocari
In memoriam
Opinii
Eveniment

Arhiva



Arhiva Editii

Stiri

Ultimele stiri
Toate stirile

Cauta articol dupa cuvinte din titlu


cauta

Newsletter

E-mail
trimite

Linkuri utile

Sălăjeanul

Muzeul de Istorie si Arta

Biblioteca Judeteana Salaj

Gazetarul

Salajul Pur si Simplu

Regio TV

Graiul Salajului

Magazin Salajean

Primaria Zalau

Consiliul Judetean Salaj

Zalau TV

Asociatia Jurnalistilor din Salaj

Romania culturala