Aboneaza-te la newsletter



Contact

Zalău, Piaţa 1 Decembrie 1918, nr. 11, Sălaj, România

0260/612870

0260/612870



Imaginarul vrăjitoarei în raport intercultural

Imaginarul vrăjitoarei în raport intercultural

Februarie 2018

Introducerea subiectului
Mentalitatea populară, de care se ocupă din a doua jumătate a secolului XIX în mediul anglo-saxon aşa-numitul folclor, întruneşte atât tradiţii, respectiv obiceiuri, cât şi poveşti, respectiv legende populare sau locale. Această mentalitate, însă, nu este aşa cum se credea în acea perioadă specifică unui naţiuni întregi, ci reprezintă numai mentalitatea specifică unor regiuni etnografice1. De asemenea, această mentalitate, pentru mult timp, a fost caracteristică doar unui grup etnic sau confesional din regiunea etnografică. Însă, în prezent, aşa cum vom vedea, intervin şi influenţe interetnice, dar şi influenţe internaţionale.
Pentru studiul de faţă am ales să prezint unele aspecte ale magiei şi ale vrăjitoriei, folosindu-mă de două poveşti culese din zona Crişeni. Astfel, pentru început doresc să îmi argumentez alegerea subiectului şi importanţa tematicii, după care trec la prezentarea celor două legende locale culese de mine, urmând în final analiza celor două texte şi a fenomenului vrăjitoresc din zonă într-o comparaţie interetnică.
M-am oprit asupra acestui subiect fiindcă la masteratul de istorie şi socio-antropologie a epocii moderne, am avut ocazia să particip la un curs despre magie şi familie. În urma acestui curs am înţeles, în primul rând, că magia este adânc înrădăcinată în spiritualitatea umană, ritualurile magice fiind caracteristice celor mai vechi civilizaţii. În al doilea rând, am avut posibilitatea să văd ce efect a avut asupra societăţii româneşti tradiţionale (ante şi interbelică). Chiar mai mult, continuă să fie lăsată moştenire generaţiilor noastre şi să îşi manifeste efectul asupra acestor mentalităţi. De asemenea, doar poveştile locale despre credinţe se manifestă pe toate cele trei planuri studiate de folclor (spre deosebire de celelalte categorii adoptate în literatura de specialitate maghiară despre legendele locale)2. 
Poveștile locale
La începutul lunii noiembrie, ca profesor, am avut ocazia să descopăr de la o persoană, care a primit codul G0003, două povești interesante pe care le voi prezenta în continuare, urmând să le și analizez și să le compar cu cele din cultura maghiară.
„Străbunicul meu îmi povestea că la un moment dat tot dispărea laptele de la vacă. Dumnealui a decis ca într-o noapte să păzească vaca, să vadă cine fura laptele. Pe când să ațipească, observă că la vacă (în poiată) a intrat un câine, care s-a ridicat în două labe și a început să sugă laptele de la vacă. Străbunicul atunci a luat furca și a înțepat un picior al câinelui, iar acesta a fugit. Însă (să vedeți), a doua zi se auzea în sat că un om avea o rană pe picior, exact ca aceea produsă de furcă”.
„Unchiul într-o zi a vrut să schimbe roțile (de la mașină). Astfel că după ce le-a luat jos, a pus trei roți peste olaltă, iar noaptea când a ieșit a observat că erau deja patru roți. A legat de gard roata pe care a considerat că nu este a lui. A doua zi dimineața (să vedeți), când a ieșit, în locul roții a găsit un om spânzurat de acea scândură”.
Discutând cu această persoană, aceasta a mai făcut o observație foarte importantă, afirmând că „strigoii se pot transforma în orice”, subliniind astfel că nu doar în animale.  
Analiză 
În prima legendă locală putem observa un fenomen, pe care (dacă ne folosim de literatura de specialitate maghiară) îl introducem în categoria poveștilor locale despre credințe, iar în cadrul acestei categorii îl putem introduce în subcategoria poveștilor despre vrăjitoare. Legenda a fost construită în jurul fenomenului magic, care în cazul nostru este dispariția sau furtul laptelui și în jurul autorului acestui fenomen, adică al vrăjitoarei sau vrăjitorului, care în cazul nostru este considerat strigoi. 
Pentru o mai adâncă analiză a legendei locale, să presupunem că aceasta se comportă asemenea unui mit și se caută micro(-)mitul, după care se analizează macro(-)mitul. Astfel, micro(-)legenda se poate considera furtul laptelui sau metamorfozarea. Prin urmare, macro(-)legenda este dată de totalitatea elementelor adăugate. 
Din analiza macro(-)legendei se poate observa că străbunicul era creatorul poveștii, lăsând-o moștenire naratorului. De asemenea, se poate observa că procesul magic să referă la furtul laptelui, iar ființa supranaturală, considerat de narator ca fiind un strigoi, s-a transformat pentru îndeplinirea procesului într-un câine (și nu în pisică, broască, șarpe, gâscă, cocoș etc.)3. În plus, persoana care a fost declarată vrăjitor era un om (care conform dicționarului de sinonime este un bărbat) și, spre deosebire de majoritatea cazurilor, aici s-a stigmatizat un bărbat. Apar astfel întrebările: de ce câinele și de ce bărbatul? Oare are o legătură cu societatea din acest sat sau doar cu un conflict social din acea perioadă și din acel grup? Datorită literaturii de specialitate care se ocupă de sociologia fenomenului vrăjitoresc4, tind să cred că are legătură doar cu conflictul din interiorul acelui grup social.   
A doua legendă locală se încadrează în aceeași categorie și în aceeași subcategorie. Însă micro(-)legenda în acest caz este doar metamorfozarea unei ființe umane. În timp ce din analiza macro(-)legendei rezultă că unchiul era creatorul acestei legende locale, lăsând-o moștenire naratorului. De asemenea, se poate observa că lipsește procesul magic, care în general se manifesta prin furtul laptelui sau provocarea altor pagube și apare doar metamorfozarea ființei umane înzestrate cu puteri supranaturale. În plus, se poate observa nu doar pierderea motivului tradițional al păgubirii5, dar și modernizarea contextului. Dacă într-o societate tradițională se vorbea despre metamorfozarea persoanelor înzestrate cu puteri supranaturale în roți de căruțe, în cazul de față se vorbea de transformarea „strigoiului” într-o roată de mașină. Prin urmare, asistăm la o modernizare a legendelor locale despre vrăjitori și nicidecum la dispariția lor, iar lipsa motivului păgubirii arată modificarea mecanismului de apariție a acestor mituri.
Comparând aceste două legende locale provenite dintr-o cultură românească, cu cele studiate de mine și care provin din cultura maghiară, se pot observa numeroase asemănări. În primul rând, atât în cultura maghiară, cât și în cea română din Sălaj este specific personajul principal înzestrat cu puterea supranaturală de a se metamorfoza în orice. În al doilea rând, metamorfozarea atât în câine6, cât și în roată sunt des întâlnite în cultura maghiară din Sălaj. În al treilea rând, motivul furtului laptelui din primul mit este cel mai des întâlnit motiv din poveștile locale referitoare la vrăjitori dintre poveștile maghiare din Transilvania. 
Concluzii
În final, aș dori doar să menționez că într-o comunitate mixtă în care conviețuiesc atât români, cât și maghiari, încă din secolul al XIX-lea a apărut o influență interetnică, ceea ce se poate regăsi și în aceste legende locale. Astfel, pentru rezultate cât mai relevante este nevoie de o cercetare interculturală. Deși în cazul de față am regăsit doar elemente comune (fapt ce dovedește influențe interculturale), în multe cazuri vom găsi și deosebiri, care dovedesc originalitatea spiritului național. De asemenea, se mai poate observa o modernizare a acestor legende locale, a pierderii motivului central, care este înlocuit de senzațional.

1 Katona Lajos, „A népköltés a néplélektan tárgyköbében”, în Budapesti szemle nr. 399, pp. 322-323.
2 În primul rând apare ca obicei, pornind de la o acţiune/întâmplare locală. În cele ce urmează apare însăşi legenda locală, ce narează acel obicei specific localităţii. În al treilea rând se manifestă ca tradiţie, prin perpetuarea legendei, adică a obiceiului şi a ei însăşi.  
3 Magyar Zoltán, A Szilágyság mondahagyománya, Balassi Kiadó, Budapest, 2007.
4 Mă refer mai ales la lucrările lui Pócs Éva, dar și la alte lucrări din literatura de specialitate maghiară, care au fost scrise mai ales de etnologi.
5 În majoritatea legendelor locale din cultura maghiară din Transilvania referitoare la vrăjitoare, mereu apare ca motiv central păgubirea naratorului, fie prin furtul laptelui de la vaci, omorârea porcilor sau furarea cașului etc.
6 Câinele este, după pisică, al doilea animal în care se metamorfozează vrăjitoarea conform legendelor locale. 

Autor: Varga István Attila