Aboneaza-te la newsletter



Contact

Zalău, Piaţa 1 Decembrie 1918, nr. 11, Sălaj, România

0260/612870

0260/612870



Perdelele confortului

Perdelele confortului

Februarie 2018

Mi s-a făcut dor de filmul lui Michael Haneke din 2005 – Caché/Ascuns – cu Daniel Auteuil și Juliette Binoche, mai ales după ce am vizionat recentul Happy-end, în care Haneke plimbă o oglindă implacabilă peste realitatea de-acum, într-un puzzle premonitoriu.
Filmul Ascuns are o tramă polițistă, cu multe ramificații psihologice. Nu-i așa, domnule Freud, că e suficientă o casetă video filmată clandestin din stradă și niște desene bizare, pentru ca întreg eșafodajul uman al jurnalistului Georges să se clatine? Ce ai ascuns, domnule Freud, în tăinuitele cămări ale subconștientului? Viața se derulează calm, cu stereotipii călduțe, fără strigăte. Deodată Georges povestește ceva hazliu invitaților și, de la umor, ridică vocea, latră, urlă, transformă invitația într-un șoc, care va avea corespondent în scena cu cocoșul, dar și în sinuciderea brutală și neașteptată a lui Majid. Imaginea obsesivă a filmării din stradă se joacă lent cu nervii spectatorilor, se imprimă morbid, fără a avansa spre vreo dezlegare. O simplă casetă și devenim ridicoli, cu încrederea ruinată. Cât suntem de vinovați, domnule Kafka? De la duritatea de limbaj la imagini-șoc (cocoșul, sinuciderea). Să mergem înapoi, încolo, spre copilărie. Ce mai putem descoperi? În mișcarea browniană a străzii poate exista germenele unui nou început. Acolo se dezleagă și se înnoadă multe ițe. Scena cu cocoșul tăiat devine coșmarul unei culpabilități inițiale, schema unui egoism atroce. Ce devine un cuplu sub sabia lui Damocles a unor casete? Avem nevoie de ceilalți ori tragem perdelele confortului? De ce nu răspunzi, domnule Freud?

Autor: Alexandru Jurcan