Aboneaza-te la newsletter



Contact

Zalău, Piaţa 1 Decembrie 1918, nr. 11, Sălaj, România

0260/612870

0260/612870



Cearcănele lunii*

Cearcănele lunii*

Februarie 2018

Umanitatea, în măsura în care e prezumabilă o evoluţie a ei dinspre animalitate (!?) s-a născut odată cu mythos-ul. Pentru că el, mitul structurează, organizează universul de percepţii şi reprezentări în perspectiva unităţii şi a spiritului. Două componente, în fond, inseparabile.
Unitatea e hen, adică fiinţă. Fiinţa e omogenitate, anihilarea contrariilor ca atare. „Căci toate vor da socoteală, pe rând, de nedreptatea făcută celorlalte fiinţe”.
În al doilea rând, mithul instituie spiritul, adică o transfigurare a realităţii perceptive. Desfiinţarea mitului aparenţei şi al materialităţii grosiere, care e o prejudecată. Fiinţa e transparenţă. Ea se opune întunericului. Noi suntem arias, luminoşii. Persanii lui Zoroastru sunt rudele noastre. Ei aprindeau focuri şi adorau Soarele. Suria. Şi noi avem, pe teritoriul ţării, Surianul – muntele soarelui. Şi multe alte însemne (simboluri) ale Soarelui. Suntem o civilizaţie a luminii, care instituie lumina. Lumina este energie, care se răspândeşte fără să se împartă. Lumina este energie divină (Plotin). Lumina este divină.
Homo mythologicus personalizează şi, implicit, interpretează acele fenomene care îi marchează existenţa. Fie fenomene ale Naturii, ca ploaia, vântul, sau elementele (în număr de patru sau cinci, la urmă), fie propriile trăiri: frica, foamea etc. E primul demers raţional, deşi forma e poetică, formularea adesea paradoxală. Miezul raţional al mithurilor nu a putut fi contestat niciodată. Doar că mithul cuprinde întotdeauna un tâlc, un sens non-aparent care trebuie descifrat.
Mitul nu explicitează. El doar exemplifică, ilustrează. Pilduieşte. Mitul conservă misterul, îl protejează. Mitul e haeon, precum cearcănele lunii, care accentuează efectul ei. Acest efect e o vrajă.
A trecut deja un secol şi aproape jumătate de când un mare teoretician ne-a dezvăluit secretele mecanismului „dezvrăjirii” (Entzauberung) lumii. Concluziile sale şi azi sunt valabile. Raţionalizarea se referă expres la această stare, situaţie. În sensul că tot se reduce la explicaţia cauzală (fără raport de subiectivitate) şi atunci raporturile naturale mor. 
Mitul concentrează semnificaţiile umane. La urma urmelor, totul este mit.
Mitul statuează existenţa actului exemplar, a primordialului. El, mitul, fixează prototipul, reperele de la care nu te poţi abate. De ce? Pentru ca să existe garanţia reuşitei lor. Mitul reiterează, esenţa lui e repetiţia.
Legea mitului e eterna reîntoarcere: d. ewige Wiederkehr des Das-selbe. Mereu revenire a veşnicului aceluiaşi. Mitul anulează evoluţia. Ce să evolueze? Corsi e ricorsi (Vico). Memoria, amintirea faptei primordiale, care a întemeiat.
Întemeietor e Logos-ul, cuvântul înţeles ca factor ontologic. Logos-ul e temeiul lumii. E lumen, luminis. Mithos-ul exprimă ceva ce nu se mai poate repeta. Începutul. El nu exprimă decât exemplaritatea actului. Orice act se exercită. Exercitarea ţine de gest. Al celui ce însămânţează ogorul, de exemplu. Sau al celui care zămisleşte. Acte originare, cu consecinţe germinative (care rodesc, au urmări, consecinţe ireversibile, pentru că la rândul lor sunt cauze ale altor evenimente) ş.a.m.d.

* Fragment din volumul Studii, articole, evocări, în pregătire la Editura „Caiete Silvane”, volum ce va închide postuma „trilogie” Bădică, antum neapărându-i niciun volum (primele două volume i-au apărut tot la Editura „Caiete Silvane”: Eseuri, 2002 și Brâncuși după Brâncuși, 2011).

Autor: Ioan-Viorel Bădică