Aboneaza-te la newsletter



Contact

Zalău, Piaţa 1 Decembrie 1918, nr. 11, Sălaj, România

0260/612870

0260/612870



Malaxorul de ianuarie

Ianuarie 2018

■ Doina Cetea, Istorii (poezii), Editura Școala Ardeleană, Cluj-Napoca, 2017. 


Pentru cititorii Caietelor Silvane vom reproduce poemul de final al acestui volum de excepție: „Nu spune nimănui,/ Îmi șoptea tata,/ Avem sub grinzi/ Înfășurate în ziare vechi/ Zeci de cărți./ Păstrează această taină/ Sub jurământ./ Sunt bine ascunse-n unghere/ Să le poată găsi/ Pe acest pământ/ Numai cel ce are/ Flacără ascunsă-n vedere./ Întunecate minți/ Ruguri de foc au dezlănțuit/ Mii de pagini, istorii născute/ Din plâns și durere,/ Au ars. // Cuvintele scrise strigau/ Nu murim! N-am murit!/ Nu uita, îmi șoptea tata,/ Povestea nu piere./ Zidul de cărți/ Mă împresoară-n misterioasă tăcere./ Într-o zi, de la grindă/ Se desprinse o carte/ Mii de cuvinte din ea/ Prinseră aripi/ Ca rândunelele au zburat, departe, departe. // De atunci se scriu singure/ Dintr-o parte a lumii/ În cealaltă parte/ Din carte/ În altă carte” (Cărțile). Alte volume de versuri ale autoarei: Culorile începutului (1968), Cutremurul albastru (1973), Ziua și noaptea cuvintelor (1977), În fața luminii (1981), Agave (1985), Corabia de cristal (1987), Magica întâlnire (1988), Triunghiul Bermudelor (1992), Casa iluziilor (antologie, 2004), Ziua și noaptea cuvintelor (antologie, 2012).
■ Adrian Fetecău, Tenis: sportul inventat de diavol, Grupul editorial Corint. Leda, București, 2017. Din Cuvântul introductiv al autorului, intitulat „Fără ipocrizie”: „Suntem, desigur, într-o perioadă în care mulți doresc să pară ceea ce nu sunt, încercând să-și «photoshop-eze» viața și să-și «siliconeze» înfățișarea… Și de-ar fi numai atât! Dar snobismul e în floare, nemaicontând ce simte fiecare și ce-i place cu adevărat… Important este să «dea bine» în pozele pe care le postează pe rețeaua de socializare, să impresioneze cu ceea ce vede, îmbracă sau mănâncă, deși poate că un anumit fel i-a rămas în gât, poate că pantofii pe care îi etalează îl strâng îngrozitor, iar din pictura lângă care zâmbește, intelectual, nu înțelege nimic… Și să nu credeți că mă refer numai la «pițiponci și pițipoance», ci și la așa-zisa «cremă intelectuală» a societății care, intrată în zodia corectitudinii politice, a scos la rampă niște «sfinți» găunoși constituiți în găști care au acaparat toate domeniile vieții spirituale”. 


O carte pentru cine are „ochi de văzut și urechi de auzit” și, firește, o minte liberă, nefalsificată de valurile de stupizenii și ipocrizii ce bântuie, de-a lungul și de-a latul, lumea p(r)ost-modernă.
■ Petru Galiș, Zoia Galiș, „«Școală veche-n sat străvechi» – 150 de ani de la atestarea documentară a învățământului cizerean”, Editura Școala Noastră, Zalău, 2017. 


Din prefața scrisă de prof. dr. Ioan Abrudan, intitulată „Vatra străbună a școlii”: „Monografia realizată de învățătorul Petru Galiș, cu prilejul împlinirii a 150 de ani de la atestarea documentară a învățământului din comuna Cizer, este un semn că respectul față de tradiție, față de vatra străbună a școlii n-a pierit cu desăvârșire. (…) Beneficiind de o structură riguroasă ce lasă impresia de tot unitar bine cumpănit, deloc aridă, ba chiar captivantă, monografia domnului Galiș este rodul unei cercetări asidue și minuțioase. Ea se constituie într-un tezaur istoric și didactic de neprețuit, căci oamenii cu adevărat bogați – cel puțin sufletește! – sunt cei care nu-și uită nici originile, nici menirea, fiind convinși că numai cine își cunoaște bine trecutul poate avea un viitor exemplar”. 

■ Pro Memoria 1940-1945, nr. 3 (55)/ iulie-septembrie 2017, Cluj-Napoca – „Revista românilor persecutați, refugiați, expulzați sau deportați din motive etnice”. 

Găsim în acest număr un text al lui Andrei Pleșu, cu titlul (pus de cineva din redacție) „O replică blândă și civilizată” și cu „subtitlul” (idem) „Mesaj primit pe Internet de la Adrian Moisoiu” (sic!). De fapt, textul în discuție a apărut în „Dilema veche”, nr. 703, 10-16 august 2017, iar titlul său real este „Cîte patrii are omul?” Vom cita finalul textului, firește, pentru cei ce nu l-au citit încă: „(…) sînt mirat și stingherit că un distins intelectual ca dl Kelemen Hunor poate declara, vag încruntat, că maghiarii din România nu pot și nu vor să sărbătorească centenarul Marii Uniri. OK! Nu-i obligă nimeni! Sînt, probabil, și mulți români care vor trece prin acest episod cu alte griji decît cele ale comemorării. Nici mie nu-mi plac maneliștii sentimentului patriotic, xenofobii, flăcăii care se îmbrobodesc în drapel, crezînd că, astfel, fac un hatîr patriei și se pot contamina, prin simplă vorbărie, cu eroismul strămoșilor. Dar o legitimă ceremonie națională nu face parte din acest tip de manifestări. Ca să nu mai spun că unui exces nu i se răspunde cu altul. Avem exemplul sașilor, pe care cetățenia română nu-i otrăvește, nu-i apasă, nu-i ține prizonieri într-o cronică idiosincrazie. Poți fi, iată, bun sas și bun român. Poți fi, cred, bun maghiar și bun român. Dacă nu poți duce «povara» acestei duble apartenențe, vei defila mereu dinaintea celor cu care conviețuiești de cînd te-ai născut cu mina resentimentară a victimei de serviciu, a dezrădăcinatului captiv în indispoziții de secol XIX. Dacă două patrii îți sînt prea mult, riști să nu te mai identifici deplin cu nici una”… Luciditate, nuanțe și, nu în ultimul rând, mult, mult bun-simț, asta apropo (și) de Centenar. Cât despre neindicarea exactă a sursei unui text, acest „nărav” (vai, cât de răspândit) ține, evident, de lipsa onestității intelectuale.

* Boem@. Revistă de literatură și artă, nr. 104-105-106/ octombrie-noiembrie-decembrie 2017. 


Din Cuprinsul revistei gălățene: Petre Rău – „Eu – contemporanul meu”, „Abstractul în poezie”, „Îmi place cu mine”; Marin Mihalache – „Mântuirea prin poezie”; Ion Sterpu – „Un niculițean pe urmele lui Brâncuși”; Vasile Mandric – „Aventura cuvântului (scrisoare adresată prietenului meu din oglindă)”; Ioan Romeo Roșiianu – „Dan Drăgoi și interogația fascinației poetice”; Mihai Vintilă – „Catrene râzătoare”…

■ Tribuna, nr. 367, 16-31 decembrie 2017. Din Sumar: Mircea Arman – „Despre minciună” (pornind de la manualul cu același titlu, pentru cls. I-IV, autor Gabriel Liiceanu, Humanitas, 2006 – n.n.); Ștefan Manasia – „Romanul lui Bobiță (Alex`s Revenge); Vasile Zecheru – „Catalogul Manuscriselor Mănăstirii Sinaia”; Andrei Marga – „Cum abordăm identitatea națională?”, Vistian Goia – „Ulysse sau mitul căutării de sine”…

■ Cafeneaua literară, nr. 12/178, decembrie 2017. 


Spicuim din Cuprins: Gheorghe Grigurcu – „Creangă, un autor «epuizat»?”, Virgil Diaconu – convorbiri cu prozatorul Radu Ciobanu: „Avem datoria de a spune fără teamă și oriunde ceea ce gândim”, Isidore Isou – Despre evoluția spirituală a poeziei (trad. din limba franceză de Liana Alecu), Ioan Romeo Roșiianu – „Despre Codruț Radi și-o poezie cerebrală, reflexivă, încifrată”, Virgil Diaconu – „Poetul optzecist L.I. Stoiciu vs. poezia tânără de azi”…

■ Mărturii culturale, nr. 4 (8), octombrie-decembrie 2017. Din Sumarul junei reviste sătmărene: Aurel Pop – „De la revoluție la… revoluții”, Viorel Câmpean – „George Pop de Băsești, secvențe din legăturile lui cu Sătmarul”, Marin Pop – „Aspecte privind învățământul românesc din zona sătmăreană a fostului Sălaj istoric în perioada interbelică”, Alexandru Zotta – „Printre colegi și prieteni”, Vasile Sălăjan – „Gheorghe Glodeanu între criticii de la Tribuna”, Gheorghe Pârja – „Profesorul de Eliade”, Icu Crăciun – „«Revanșa postumă» a lui I.D. Sârbu în viziunea lui Nicolae Oprea”…   

■ Redacția revistei Caiete Silvane vă urează tuturor un An Nou așa cum vi-l doriți și La mulți ani!

(D.H.)

Autor: Redacția