Aboneaza-te la newsletter



Contact

Zalău, Piaţa 1 Decembrie 1918, nr. 11, Sălaj, România

0260/612870

0260/612870



Maria V. Croitoru

Maria V. Croitoru

Ianuarie 2018

Nepoțelu-ar vrea să știe

     puțină astronomie

 

Niciodată nu m-am întrebat

Cum e să fii bunică.

Și văd că e foarte frumos,

Că poți să vezi lumea cu susul în jos

Sau s-o vezi dintr-o parte,

Din care nepoții pot să ți-o arate.

Și intri-n joc și joci,

Fără să te plictisești.

Poți orice să le explici,

Fericit că ești între pitici.

Nu-i voie să zâmbești,

Când te-ntreabă de constelații,

De bolta cerească,

De galaxii

Sau despre axa lumii.

Ai trecut prin viață

Gândindu-te la lucrurile cotidiene

Și nu la unghiul pe care axa lumii îl face

La ecuator sau mai încoace,

Dar când te-ntreabă un nepot,

Neapărat trebuie să știi tot.

                   *

- Dragii mei nepoți,

Mi-a trecut prin gând

Să vă explice bunica, pe rând,

Ce ea mai știe legat de astronomie.

                    *

- Bunico, ce-i bolta cerească?

- Atenție, oriunde ne-am afla,

Pe deal, pe câmp sau pe mare,

Cerul, ca o cupolă,

Stă deasupra capului nostru,

Vrând, parcă, să ne ocrotească.

Aceasta-i bolta cerească.

Culoarea ei e schimbătoare,

Depinde dacă e sau nu soare:

E albastră când cerul e senin,

Cenușie, când norii vin,

Presărată cu stele,

Când tu dormi, visând la ele.

                       *

Stelele sunt grupate-n constelații

Purtând nume ciudate

De obiecte sau animale,

Neavând nimic în comun

Cu locul pe care fiecare îl are.

O constelație e Ursa Mare –

Se mai numește și Carul Mare –

Și e formată din șapte stele strălucitoare.

Să luăm o hârtie și-un creion

Și, ca-ntr-o hartă foarte veche,

Vom desena un urs obez

Fără pereche:

Coada i-o s-o facem mai lungă,

Acolo trei stele trebuie s-ajungă,

Pe blana ursului obez

O să punem patru stele în chip de trapez.

Dacă unești stelele cu linie întreruptă,

O să vezi că Ursa Mare seamănă leit

Cu carul bunicului în care tu,

De-atâtea ori te-ai suit

                       *

O altă constelație e Ursa Mică,

Care-i mai puțin strălucitoare,

Dar seamănă ca formă cu Ursa Mare

Doar că stelele-s așezate invers,

Pârând o ciudățenie în univers.

Cum sunt așezate cele șapte stele,

Scot în evidență pe una dintre ele,

O stea foarte strălucitoare,

Despre care se zice

Că-n jurul ei se rotește

Toată bolta cerească,

Fără să se oprească.

Aceasta-i Steaua Polară.

E o stea de mărime doi

Și aflată la 400 de ani-lumină de noi.

Peste două mii de ani o să dispară,

Iar Vega va fi noua stea polară.

Bătrânii spun că Steaua Polară

E stâlpul arici în jurul căruia

Boii la treierat se-nvârt neîncetat

                      *

L-am luat pe nepot de mână:

- Hai cu mine în grădină!

Unde ai vrea tu?

- La căpșuni, că-i mai aproape,

Să vedem dacă s-au mai înroșit peste noapte!

Bunico, uite ce floare e-ntre căpșuni,

Galbenă și mare

Parcă e un Soare!

Eu știu că Soarele-i o stea galbenă și mare,

Dar, oare ce temperatură are?

- Cred că trebuie să știi

Că Soarele este astrul central

Din sistemul nostru solar.

Soarele este un astru

Care se-nvârte în jurul axei sale,

Dar nu ca un solid rigid,

Ci ca unul gazos,

Fiind o comprimare foarte mare

A nucleelor gazelor solare.

Șase mii de grade e temperatura

Ce soarele la suprafață o are.         

                     *      

Diseară, ne vom uita pe bolta cerească

Și-o să-ți arăt îngrămădiri de stele.

Calea Lactee e una dintre ele.

Se vede ca o fâșie luminoasă argintie

Ce încinge cerul ca un cerc uriaș,

În unele locuri mai îngustă,

În altele mai lată,

În strălucirea ei e mereu schimbată.

Legenda spune că cerul nu-i dintr-o bucată,

Ci din două bucăți care se-mbină:

Ceea ce-i permite să se deschidă.

Calea Laptelui – așa i se mai spune –

Arată tocmai locul

Unde se face acea îmbinare,

Iar miraculosul îl vede

Doar acel ce credință are.

Dar se mai spune

Că un țigan, vrând să ia paie pe furiș

De la aria Stelei Polare,

Le-a pierdut pe drum

Și-a făcut o cărare,

Parcă vrând să se-adeverească zicala

Că orice lucru făcut

Întotdeauna-i știut.

              *

Dacă te uiți pe bolta cerească,

Poți vedea pete luminoase

Alcătuite din substanțe gazoase.

Acestea se numesc nebuloase.

Cele mici, circulare,

Sunt nebuloase planetare;

Cele care n-au o formă anume

Sunt nebuloase difuze.

În centrul nebuloaselor planetare

Se află totdeauna o stea albă strălucitoare.

O nebuloasă planetară e cea din constelația Lira,

O nebuloasă difuză e cea din constelația Orion.

Le găsești pe harta cerului:

Lira în apropierea Dragonului,

Orionul în apropierea Iepurelui.

Sunt și două nebuloase-ntunecate

Pe fondul luminos al Căii Lactee,

Cărora oamenii le spun

„Saci de cărbuni.”

                           *

Cred c-ar trebui să vorbim clar

Despre sistemul solar.

- Bunico, eu știu că planetele

Sunt corpuri cerești ce se-nvârt în jurul Soarelui

Și iau lumina lui.

- Da, e foarte bine!

Ordinea depărtării lor de Soare

E următoarea:

Mercur, Venus, Pământ,

Uranus, Neptun și Pluton.

De tipul Pământului sunt planete patru:

Mercur, Venus, Pământul și Marte.

Ele se află mai aproape de Soare

Și fiecare o atmosferă rarefiată are.

Planeta Mercur stă mereu c-o emisferă la soare,

Acolo-i zi veșnică și temperatura-i foarte mare.

Cealaltă emisferă soarele n-o vede,

Acolo-i noapte veșnică și-un ger cum nu m-ai crede.         

                                 *

Cele patru planete gigantice sunt

Jupiter, Saturn, Uranus și Neptun.

Deoarece se-nvârtesc în jurul axei lor foarte iute,

Sunt la poli foarte turtite.

                                                Cea mai mare dintre ele e Jupiter

Care, dacă vreți să știți,

Are doisprezece sateliți.

                    *

Planeta următoare, în ordinea mărimii, e Saturn.

Este singura planetă din sistemul solar

Care are ceva special –

Un inel subțire, aflat în plan ecuatorial.

Inelul e o formație complicată,

Format, de fapt, din trei inele concentrice,

Având structuri meteorice.

Rotindu-se mereu în univers,

Aspectul inelului se schimbă des.

Numai prin telescop putem să vedem

Cum din cincisprezece în cincisprezece ani

Inelul apare mereu în alt plan.

Nouă sateliți are Saturn…

Doi sateliți are Neptun.

                   *

Neptun are perioada cea mai mare

De rotație în jurul axei sale,

Deoarece înclinarea ecuatorului

Pe planul orbitei sale este de nouăzeci și opt de grade.

                       *  

Uranus se mișcă în jurul Soarelui

În poziție culcată,

De aceea succesiunea anotimpurilor este ciudată…

                       *

N-am vorbit nimic despre comete,

Care sunt niște stele cu plete.

Bunicii îi zic la cometă stea cu coadă.

Toți o admiră, când pot s-o vadă.

Capul cometei e o nebuloasă,

În centrul ei se vede o pată luminoasă,

Cu cât se apropie de Soare,

Devine mai strălucitoare.

Demult, oamenii se speriau,

Când pe cer o cometă vedeau,

Credeau c-o să fie război

Sau o să vină o boală

Și lumea o să moară.

Multe comete s-au văzut,

Lumea s-a speriat,

Dar nimic nu s-a-ntâmplat.

                 *

Stelele căzătoare sunt meteoriți

Și pot fi zăriți

Noaptea, când e cerul senin,

Cum alunecă pe bolta cerească lin.

Meteoriții sunt bucăți de corpuri cerești,

Unii sunt mari, cum nici nu gândești.

Intrând în atmosferă, se aprind

Și în căderea lor lasă o luminoasă dâră,

Ce pe toată lumea miră.

Demult, se zicea

Că fiecare om are o stea,

Care cade la moartea sa.

                *

- Bunico! Vino în grădină!

Am găsit un loc

Cu flori în multe culori:

Albe, roșii, galbene, albastre.

Aș vrea să le culeg și să le pun

În mai multe glastre!

- Vezi, dragul bunicii?

Așa sunt și stelele, colorate,

Dar culoarea stelelor

E dată de temperatura lor:

Stelele albastre și albe

Au temperatura cea mai mare,

De aceea sunt foarte strălucitoare.

Cu temperatură mijlocie sunt

Galbenele stele,

Soarele este una dintre ele.

- Bunico, uite un mac!

E roșu ca focul!

Dac-ar fi o stea,

Aș putea pune mâna pe ea?

- Nu, dragul meu,

Te-ai carboniza,

Două mii – trei mii de grade

O stea roșie are

Și este cea mai joasă temperatură,

Pe care o stea o are.