Aboneaza-te la newsletter



Contact

Zalău, Piaţa 1 Decembrie 1918, nr. 11, Sălaj, România

0260/612870

0260/612870



Dialoguri pentru vremea ce va să vie

Dialoguri pentru vremea ce va să vie

Ianuarie 2018

„Scriitori clujeni în dialog” este un proiect al studenților departamentului de jurnalism al Universității „Babeş-Bolyai”, coordonat de şeful departamentului, prof. univ. dr. Elena Abrudan. El a fost realizat în colaborare cu Filiala Cluj a Uniunii Scriitorilor din România, Centrul de Cercetare a Sistemelor şi Limbajelor Media, UBB Cluj şi Centrul Media UBB şi editat de Tritonic. Sunt aici 36 de ipostaze ale scriitorilor clujeni, care indiferent de meserie, sunt legați cu toții de frumoasa și dificila îndeletnicire a scrisului.
Studenții au răspuns cu text scris, cu grafică, cu ilustrații, cu fotografii și materiale video provocării, consemnând o parte din istoria mai veche sau mai recentă a filialei Cluj a Uniunii Scriitorilor din România, așa cum menţionează Elena Abrudan în argument. „Una din mizele centrale ale proiectului nostru a fost tocmai aceasta: să releve, dincolo de activitatea literară propriu-zisă a scriitorilor, pulsaţia intimă a actului de a scrie, în frământările, eforturile şi bucuriile sale. (...) Citind aceste pagini, veţi afla mai multe despre unele dintre cele mai importante volume ale literaturii clujene din ultimele decenii, veţi găsi informaţii despre viaţa celor mai relevante reviste literare din oraş, dar veţi descoperi şi mărturii ale unor momente de cotitură din istoria recentă a vieţii culturale româneşti”.
Simpla parcurgere a cuprinsului seamănă cu o plimbare pe străzile Clujului acolo unde poți întâlni literatura română la tot pasul, dar mai seamănă și cu o plimbare prin amintirile noastre fiindcă patru dintre cei prezenţi în volum s-au mutat la Cenaclul din cer. 
Petru Poantă, Alexandru Vlad, Radu Mareș, Ion Maxim Danciu sunt cei patru cavaleri ai scrisului cu care dialogul se mai poartă rememorând, răsfoind cărțile pe care le-au scris sau recitind mărturisirile lor cuprinse în interviuri. Alături de dialogurile cu aceştia, alte 32 de nume şi tot atâtea ipostaze ale literaturii: Hanna Bota, Mariana Bojan, Irina Petraş, Ion Vlad, Mircea Muthu, Elena Abrudan, Ruxandra Cesereanu, Mircea Popa, Rodica Marian, Ștefan Borbély, Ştefan Manasia, Ion Mureşan, Claudiu Groza, Corin Braga, Ilie Rad, Constantin Cubleşan, Horia Bădescu, Ioan-Pavel Azap, Laura Poantă, Ion Cristofor, Ovidiu Pecican, Cristi Ardelean, Doina Cetea, Flore Pop, Mircea Opriţă, Vasile Sebastian Dâncu, Doina Modola, Dan Rebreanu, Gabriela Lungu, Adrian Popescu, Ion Pop, Ştefan Baghiu.
Scriitorii cuprinşi în acest volum au parte, înaintea dialogului cu fiecare dintre ei, de o fișă biografică și una bibliografică. Întrebările se leagă inevitabil de preferințe, proiecte de viitor sau cartea cea mai apropiată de sufletul autorului, starea umanioarelor clujene şi a publicisticii culturale, prima amintire de lectură sau elementul determinant din copilărie care i-a orientat spre literatură şi scris, lumea ideală sau motivul pentru care scriu. Deși, la o primă vedere, sunt întrebări banale, se dovedesc nişte articulaţii suficiente, mai mult decât nişte simple pretexte de discuţie, care declanșează resorturi ale memoriei și în acest fel sunt relatate momente importante, luminoase, pline de farmec ce reconstituie episoade ale vieții literare clujene. Găsim aici mai mult decât o geografie literară, mai mult decât o reconstituire a unor fragmente de istorie literară. Este, dacă vreţi, o hartă afectivă a 36 de scriitori clujeni din mai multe generaţii.
Peste memoria ce reține fapte, întâmplări se suprapune sentimental şi cerebral deopotrivă fereastra interioară prin care au privit fiecare dintre ei fenomenul literar recent al Clujului. Poate că aceasta este esenţa cea mai relevantă a volumului de față, căci nu ne amintim ceea ce s-a întâmplat, ci felul în care ne-a impresionat omul, întâmplarea, faptul, senzația.
Anul acesta, 2018, este și anul semicentenar al Echinoxului, iar Petru Poantă numește „Efectul echinox sau despre echilibru” cartea la care ținea cel mai mult, dintre cele scrise de el. Profesorul Mircea Zaciu este evocat de multe ori de-a lungul confesiunilor, la fel Marian Papahagi. Importanţa unei vieţi literare instituţionale, avatarurile catedrei universitare şi ale funcţiilor de conducere, literatura, scena şi ecranul văzute cu ochiul cronicarului, travaliul traducerilor, scrisul diurn la majoritatea celor intervievaţi sau detaşarea actului cultural ca manifestare elitistă cu precădere, mai ales în ultima vreme sunt câteva din ideile care sar la o răsfoire pe diagonală. 
E un volum care abundă de informaţie, iar dacă eşti un fan al interviurilor, aşa cum sunt eu, atunci nu poţi să nu te încerce o invidie pozitivă, mai ales când e vorba de interviurile realizate cu cei plecaţi. Sunt texte lungi, e adevărat, ştiu cum e să te fure discuţia şi să constaţi amplitudinea dialogului, consistenţa, dar nimic să nu pară a fi dispensabil. Tocmai de aceea este salutară iniţiativa de a reuni aceste interviuri într-un volum, unde limitarea spaţiului dintr-o publicaţie este suprimată şi firul dialogului rămâne lin, dus de amintiri şi de dispoziţia protagonistului.
Poate că lucrul cel mai important care reiese din acest volum este condiția scriitorului român, cât de puțină grijă are societatea românească pentru scriitorii săi, chiar dacă experienţa acumulată conferă adeseori sevă rodnică scrisului. După citirea listei meseriilor practicate de Alexandru Vlad (remizier la o echipă de fotbal, muncitor necalificat pe șantier, proiecționist la un cinematograf sătesc, bibliotecar şi încă multe altele, neamintite de autorul interviului), nu ne mai miră că, în nomenclatorul meseriilor din România, nu există decât meseria de scriitor de vagoane și nu de scriitor de literatură.

Autor: Alice Valeria Micu