Aboneaza-te la newsletter



Contact

Zalău, Piaţa 1 Decembrie 1918, nr. 11, Sălaj, România

0260/612870

0260/612870



Prolog*

Prolog*

Ianuarie 2018

Viaţa mea este o poezie tristă, o recit şi fiecare zi seamănă cuvântului pe care l-am gândit abia ieri. Eu sunt un vers inconştient, care trece pe lângă ceilalţi sau, poate, chiar poetul zăcând într-o lumină apăsătoare, dar care va da strălucire frunţilor împrejmuite de coroane de spini. Uimirea că n-am fost în stare să văd, ceea ce era atât de aproape şi gândul că n-am putut înţelege ceea ce era foarte simplu, mă surprind; pentru prima oară, într-un mod atât de bizar.
Între mine şi ceilalţi există o distanţă egală cu dimensiunea dintre simplu şi complicat; în mod aparent sunt un om oarecare, însă, eu văd o mulţime de trupuri ce plimbă pe străzi, în lumină, un har şi-o povară, despre care trupurile nu ştiu că este obstacolul cel mai greu de trecut. Conştiinţa-i un lucru profund, sentimentul că eşti tolerat în propriul trup, o stare de spirit.
Te lupţi prin mulţime, te rogi, şi nu constaţi nici cel puţin c-ai pierdut multă vreme din timpul în care ai fost populat: „De cine?” te întrebi şi tu, la fel de surprins, ca şi cel ce-a văzut întâi, acest lucru.
Dar eu, călătorule, tac şi întreb: Ce vei face în ziua în care vei afla că viaţa din tine este chiar Cel de Sus? Îţi vei roti privirea spre cer, vei urla: Doamne! Doamne! 
Sau... şi mai uimit, vei privi spre pământ şi spre trup începând să întrebi: Voi cine sunteţi?
Presupun că nu vei fi în stare să-l vezi pe cel ce va pune acele întrebări, din moment ce ai trăit chiar din el şi nu ai ştiut. De aceea, eu cred că nu ai de ales, decât să reduci pentru o zi, tot ce crezi, la absurd şi să accepţi că miracolul dintre viaţă şi trup a sfârşit, că obişnuitul a intrat în pământ, iar trupul s-a desprins de tine, cum se va întâmpla, de fapt, în final.
Ce întrebări te vor năuci când vei vedea că persişti fără trup: Cine a fost cel plecat? Cine este cel ce rămâne? Dar mesajul că într-o zi, alt trup se va naşte în tine şi împreună cu el vei forma un alt om; ce-ţi inspiră? Uimire? Vei vedea că nu eşti cel pe care îl ştii, că puterea vine prin prezenţa cuiva, ce creează, în secret, sub privirile tale. Dar eşti orb, oricât ai vedea! Tu nu poţi înţelege că trupul se întoarce la ceea ce a fost înainte, iar Tatăl, când a pus coroana de spini pe fruntea lui Isus, a dus, de fapt, degetul arătător spre propria-i tâmplă. Ar fi vrut să descoperi în tine, atunci, o prezenţă suspectă; tu eşti un aliaj de Dumnezeu şi pământ, cu un loc lăsat liber în sistemul periodic al elementelor vii. De aceea insist: Priveşte în tine! Locul tău la simbolul om, semnifică Dumnezeu în materia ta! E semnul că ar trebui să mai cauţi, să priveşti... nu-i de-ajuns. E timpul să vezi că viaţa e Tatăl, iar viaţa din noi este chiar Fiul Lui.

* Fragment din volumul A cincea Evanghelie/ Le cinquième évangile, Editura Baudelaire, Lyon-Paris, 2017, trad. de Gabriela Pavel. Autorul s-a născut la 27 martie 1959, în localitatea Peceiu, comuna Bănișor, județul Sălaj, în prezent locuind în Spania împreună cu familia.

Autor: Ioan Silvan