Aboneaza-te la newsletter



Contact

Zalău, Piaţa 1 Decembrie 1918, nr. 11, Sălaj, România

0260/612870

0260/612870



Filmografiile Simonei: Brothers of the Wind (2015)

Filmografiile Simonei: Brothers of the Wind (2015)

Decembrie 2017

În mitologiile asiatice, la început a fost oul a cărui coajă de deasupra a dat naștere bolții cerești, iar cea de dedesubt pământului. Din oul care se crapă, dogmatic, barbian, la începutul filmului Brothers of the Wind, în regia lui Gerardo Olivares și Otmar Penker, iese un pui. Imaginea se focalizează pe pieptul lui, neajutorat, plin de puf rozaliu și-i vedem detaliile anatomice ale aripilor ca-ntr-un documentar de pe National Geographic (marcă distinctă a stilului lui Olivares). Stângăcia începuturilor înduioșează. Numai că puiul e un pui de vultur a cărui vedere din înalt, panoramică, deschide filmul. Dedesubt sunt stâncile care par abrupte, insurmontabile. Povestea care ni se spune prin glasul unui narator mai degrabă martor decât protagonist, un pădurar din Alpi (Jean Reno), e povestea unei neconvenţionale prietenii dintre un băiat și acest pui de vultur. Expunerea însă amintește de expunerile detașate ale lui Sir David Attenborough de pe Planet Earth al cărui glas are iradieri luminoase neașteptate tocmai atunci când episodul redat e mai crud. În văzduh se luptă vulturii rivali și masculul înfrânt se prăbușește din înalt. E ceva solemn în moartea acestuia, în imaginea cuibului cu cei doi pui de vulturi orfani, a luptei dintre fraţi, a scenei în care vulturul femelă prinde un animal, care la rândul său capturase o pasăre mică, dar e și un firesc al vieţii, pe care-l conștientizezi împăcat.
Al doilea născut, puiul de vultur a cărui poveste o aflăm, e împins din cuib de fratele mai mare. Lupta pentru supremaţie nu cunoaște în natură legi morale și mama ignoră ţipătul disperat al puiului căzut, pentru că o altă chemare e mai puternică: aceea pentru puiul din cuib, puternic, care va fi crescut pentru a deveni regele munţilor. După o noapte teribilă, plină de spaime, pe care puiul le trăiește asemenea unui copil abandonat, secvenţa descriptivă imediat următoare prezintă o glorioasă dimineaţă, în care soarele se prelinge pe frunze și vulpea deschide somnoroasă ochii. Aceeași impresie de documentar se păstrează pe toată durata filmului. Dar dimineaţa înseamnă un nou început și puiul de vultur e salvat de un pui de om, orfan și el, de Lukas (Manuel Camacho), un fel de Mowgli al munţilor înverșunat într-o muţenie aspră pe care o folosește să-și pedepsească tatăl, un om rece și crunt, neîmpăcat cu moartea mamei. În casa veche în care au ars amintirile, Lukas adăpostește puiul de vultur și-l crește ca pe un tovarăș de joacă, descoperind responsabilitatea și afecţiunea necondiţionată. O altfel de luptă se dă între tată și fiu, o luptă care are ca resort interior durerea, dar care produce angoase, revoltă. 
Citind povestea biblică a primilor fraţi, copilul își botează vulturul Abel și se hotărăște să schimbe firul poveștii și să-l înveţe să zboare, să-i dea o șansă în lupta cu fratele. Îi lipsesc instinctele materne și nu cunoaște legile vulturilor, dar e creativ și născocește tot felul de dispozitive menite să copieze firescul vulturesc: de pe o plută prinde cu mâna pești și-și antrenează maiestuoasa pasăre ca pe un câine docil să facă la fel, un coș suspendat servește drept cuib, iar somnul pe acoperiș are menirea de a-i apropia de stele. Cea mai frumoasă scenă mi-a părut însă aceea în care cei doi se plimbă pe munte. Se plimbă, fiindcă vulturul nu poate încă zbura. În ajutorul lui vine însă pădurarul.
Sunt două fire narative aici: când în cele din urmă vulturul zboară, el lasă în urmă doar o pană și copilul retrăiește sfâșietoarea senzaţie a abandonării. Abia atunci se întoarce spre propria lume unde lucrurile sunt încă neclare. Cuvântul se vrea rostit, însă de el depinde înţelegerea ideii de libertate. Iar libertatea e, în primă instanţă, adversara speranţei că Abel se va întoarce. De aici, începe povestea vulturului solitar care își redescoperă instinctele, care trebuie să facă faţă iernii grele, care trebuie să-și arate curajul în faţa fratelui, dar și încercarea lui Lukas de a stăpâni focul, de a reconstrui punţile arse.
Pe fundalul filmului, Rebecca Ferguson interpretează, plin de patos, Freedom, iar titlul, Fraţii Vântului e dat de cartea fără pagina de final din care pădurarul îi citește copilului în casa cea veche. Filmul are totuși un final și imaginea cu care se încheie e o bijuterie vizuală.

Autor: Simona Ardelean