Aboneaza-te la newsletter



Contact

Zalău, Piaţa 1 Decembrie 1918, nr. 11, Sălaj, România

0260/612870

0260/612870



Crăciunul interbelic în cronicile rimate ale lui Mico-May

Crăciunul interbelic  în cronicile rimate ale lui Mico-May

Decembrie 2017

Mico-May, pseudonim al lui M. Blumenfeld, a fost publicist, poet umoristico-satiric, autor de texte pentru spectacole de revistă. A desfăşurat o bogată activitate publicistică în ziarele interbelice din Buzău, localitatea sa natală, în alte diverse ziare şi în revista profesională Cuvântul Sanitarului, care a apărut la Buzău din iulie 1933 până în martie 1940. În acest organ de rang naţional a publicat cronici rimate, pe care noi le-am extras şi le-am adunat în volumul Mico-May álias M. Blumenfeld, Cronici rimate şi alte creaţii în versuri şi proză, Editura Star Tipp, Slobozia, 2017, 122 p.
Cronicile lui Mico-May sunt reportaje literare scrise în versuri clasice cu ritm şi rimă, în care sunt surprinse o serie de aspecte ale vieţii clasei de mijloc din România perioadei interbelice, redate într-un stil a cărui notă dominantă este oralitatea, concretizată prin jocul de scenă al autorului actant, prezenţă permanentă, şi prin procedee de limbaj specifice acestui mod de exprimare.
Aceste observaţii ale noastre se bazează pe următoarele patru cronici: A fost odată... (1936), p. 28, Cuvinte pentru Moş Crăciun (1937), p. 73, Cronică de Crăciun (1938), p. 71 şi Scrisoare către Moş Crăciun (1939), p. 94. (Trimiterile se fac la cartea noastră amintită mai sus.) Citind aceste titluri, în mod normal ne aşteptăm ca ele să redea desfăşurarea sărbătorii Crăciunului în societatea românească a vremii, dar se pare că prilejul sărbătorii este pentru autor numai un pretext, care să-l ajute a înfăţişa acea lume într-o sferă de cuprindere foarte largă, iar sărbătoarea propriu-zisă este prezentă doar aluziv, uşurându-i autorului crearea imaginii conform cu orientarea sa şi cu ţelul de ordin social, etic şi spiritual urmărit. Enumerăm, mai la vale, o serie de motive tematice din care se constituie aria conţinutului: aluzii vagi privind practica tradiţională a obiceiurilor de Crăciun: aşteptarea cu nerăbdare de către copii a lui Moş Crăciun cu tolba lui încărcată de daruri; bucuria celor mari că au zile libere şi pot petrece etc. etc., cărora li se adaugă motive precum: relaţiile dintre soţ şi soţie, care încep să se cam strice, căci pe lângă soţ, ele au amanţi, iar ei au metrese sau vizitează casele de pierzanie, bordelurile, cu femei stricate; situaţia politică de pe continent, care începe să devină periculoasă – Spania e în război civil, iar dictatorii din unele ţări – Hitler, Mussolini, Stalin – ameninţă cu război, fiind nemulţumiţi de frontierele aşezate de conferinţa de pace de după Primul Război Mondial.
Ideea de bază care se desprinde din cele patru cronici de Crăciun este că mai demult, adică înainte de război, când în ţară nu exista „viaţă modernă”, era mai frumos şi mai bine; familia e prezentată idilic în A fost odată...: „A fost odată de Crăciun.../ A fost în vremurile bune/ Când cetăţeanul nu ştia/ De criza care ne răpune,/ Fiindcă atunci cu o para/ Trăiai... dar ce să vă mai spun?/ ...A fost odată de Crăciun!// Bărbatul când venea acasă/ Venea cu zâmbetul senin/ Pe când femeia radioasă/ Se ocupa doar de cămin!/ Copilul cu obrazul roşu,/ Tot aştepta să vie «moşu»/ Ca să-i aducă darul bun.../ ...A fost odată de Crăciun!”
După aceste câteva cuvinte cu funcţie de orientare, redăm integral cele patru „cronici”, pentru a lua contact direct cu creaţiile lui Mico-May şi pentru a putea aşeza, în paralel, tabloul lumii interbelice din ţara noastră cu cel din România de azi, ţară din Uniunea Europeană. Citind, să nu se uite că cronicile sunt scrise şi publicate de Crăciun, în anii tulburi: 1936, 1937, 1938 şi 1939. Eu îmi permit să cred că Europa de azi nu e mai puţin „tulbure” față de cea interbelică.


Cronica rimată

A fost odată...

A fost odată de Crăciun...
A fost în vremurile bune
Când cetăţeanul nu ştia
De criza care ne răpune,
Fiindcă atunci cu o para
Trăiai... dar ce să vă mai spun?
...A fost odată de Crăciun!

Bărbatul când venea acasă
Venea cu zâmbetul senin
Pe când femeia radioasă
Se ocupa doar de cămin!
Copilul cu obrazul roşu,
Tot aştepta să vie „moşu”
Ca să-i aducă darul bun...
...A fost odată de Crăciun!

Aşa cum este într-o piesă,
Pentru bărbat era o crimă
Să întreţie o metresă
Pe lângă soţia legitimă,
Căci nu ştiam nici eu, nici tu,
De casele de rendes-vous
Şi nici de viciul blond sau brun...
...A fost odată de Crăciun!

Deşi nu exista în ţară
Aşa ca azi „viaţă modernă”,
Era în lumea sanitară
O dispoziţie eternă!
Căci fiecare cu mândrie
Se achita de datorie,
În cel mai depărtat cătun...
...A fost odată de Crăciun!
De Spania, în vremea veche,
Ştiam de-un tam, de o pergolă,
De-o serenadă la ureche
Ş-apoi de... gripa spaniolă.
Mai auzeam de andaluze
Cu foc în ochişori şi buze,
Sau de un amorez nebun...
...A fost odată de Crăciun.

Acuma Spania reprezintă
În harta lumii un fitil,
Un tun, un avion, o flintă
Sau mai pe scurt, război civil...
Şi Europa e pe jar,
Iar eu privind, zâmbesc amar
Şi-n amintirea mea adun
Ce-a fost odată de Crăciun!

În societatea actuală
Un număr foarte limitat
Îşi aminteşte, plin de fală,
Să tae porcul de Ignat,
În schimb, oriunde te întorci,
Azi oamenii ţin loc de porci!
O, ce n-aş da să le opun
Ce-a fost odată de Crăciun!

În alte vremuri, în ogradă
Crăpau pietrele de ger,
Azi nu mai cade nici zăpadă
Şi frigul este... pasager...,
Ce ne păsa de frig şi nori
Când vin de zece anişori
Sorbeam direct de la... furtun?!
...A fost odată de Crăciun!

De grije nu aveam habar
Şi ce frumoasă era viaţa
Când eu şi încă un ştrengar
Umblam cu „bună dimineaţa”!
Dădeam băncuţa şi covrigii
În schimbul unui „bigi-bigi”
Era negoţul din ajun...
...A fost odată de Crăciun!

Cuvântul Sanitarului, an IV, 1936, No. 48, p. 9


Cuvinte pentru Moş Crăciun

Mantie albă, de zăpadă
S-a aşternut peste livadă
Şi iar se deapănă p-afară
Povestea iernii milenară!
Decorul iernii e banal:
Acelaş crivăţ glacial,
Aceiaşi fulgi, acelaş svon,
Dar alţi galoşi şi alt palton!
În fiecare an, la fel...
Doar tu constaţi că eşti mai chel
Şi bagi de seamă, dar în van,
C-ai mai îmbătrânit c-un an!
Dar iarna asta, egoistă,
Ni s-ar părea extrem de tristă
De n-am găsi în calendare
Câte o zi de sărbătoare...
Crăciunul e prilejul sacru
Să mai uităm de traiul acru
Şi să ne piară în stacane
Nevoile cotidiane!
Crăciunul nu ştie de criză,
El are veşnic o surpriză,
Căci tuturora din ajun
Le-aduce daruri Moş Crăciun.

Îmi amintesc cu nostalgie
De scurta mea copilărie,
Când aşteptam să vie „moşu”
În gheata mea să-şi verse coşul!
Găseam în gheata mea, micuţă,
Soldaţi de plumb şi săbiuţă.
Era mai darnic şi mai bun,
În alte vremuri, Moş Crăciun!
...Dar vremea a trecut şi iată,
Copilăria spulberată.
Azi sunt un om în toată firea
Şi „Moşu” şi-a uitat menirea,
Să se abată, cu alai,
Pe la subscrisul Mico-May.

Amicii mei de la Fierbinţi,
Din Durostor şi Mehedinţi,
Frumoase moaşe din Aiud
Şi sanitari din Năsăud,
Vă rog să ascultaţi ce spun
Referitor la Moş Crăciun:

Bătrâne bun şi înţelept,
E foarte mult de când te-aştept
Ca să-mi aduci, părinte, darul,
Să uit şi eu ce e amarul!
Dar dacă vii prin horn sau sobă
Te rog să nu-mi aduci o tobă,
Căci tobei, Doamne, nu-i duc dorul,
Mi-o bate-ntruna perceptorul...
Să nu-mi aduci o puşcă, tată,
Să-mi fie mâna înarmată,
C-o pun pe foc, să ştii c-o ard
Să nu mă creadă cagulard!
Mai vino, moşule, cu sute,
Cu sutele recent bătute, 
Dar vezi de sună-le pe toate,
Căci multe sunt falşificate!
Să nu-mi aduci din nou nevoi,
Să nu aduci alegeri noi,
Ci adu tu mai bine pace
Printre diverse... dobitoace!
Mai îndulceşte sanitarii
Şi dă-le sporul de salarii,
Că prea s-au săturat, slăvite,
De vorbe şi răbdări... prăjite!

CS, an V, 1937, nr. 60, decembrie, p. 9


Cronică de Crăciun

Tăcerea e auriferă,
Însă eu nu pot s-o adopt...
Nu pot să tac, acum, când vine
Crăciunul lui treizeci şi opt!

Să caut câte-o noutate
Ar fi să mă frământ în van.
Crăciunul ăsta nu e altfel
Decât acel de-acum un an...

...Cu flori de gheaţă, cu ninsoare
Şi cu „colindul” din ajun...
O singură deosebire: 
Lipseşte pomul de Crăciun.

Te-ai întrebat, poate, ca omul:
Crăciunul fără pom simbolic!
Şi ai aflat acum că pomul
Este un obicei... catolic.

Aşa cum fac copiii astăzi
Şi bieţii sanitari colindă,
Dar nu o dată, ci tot anul,
Din sat în sat, din tindă-n tindă!

A colindat sănitărimea
Pe vremea zilelor mizere
(Aşa cum nu colindă nimeni)
Pe la diverse ministere!

Parcă umblau cu Moş Ajunul
Aşa au colindat de zor
Ca să obţină (lucru mare)
Atât de mult visatul spor!

Chiar în „campania sanitară”
Aţi colindat atâtea sate,
Încât, Domnul ministru este
Prea mulţumit de-activitate.
Pe lângă mulţumirea asta
Ce-a fost atât de necesară,
Voi mai visaţi, de multă vreme
O mulţumire numerară.
. . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . .
Termin şi cronica aceasta,
Căci e târziu şi afară plouă,
Spunându-vă la revedere
Pe... nouă sute treizeci şi nouă!

CS, an VI, 1938, No.71-72, p. 9


Scrisoare către Moş-Crăciun

Dragi cititori, deşi mă leagă
De sanitari un nobil cult,
Cu clasa ce mi-e foarte dragă
Eu n-am mai discutat de mult.

V-aş întreba de sănătate,
De ocupaţie, de rente,
Cum v-au surprins întâi de toate –
Recentele evenimente?!

Aş vrea să mai discut cu moaşe,
Mi-e foarte dragă societatea,
Să mă anunţe prin răvaşe –
Cum merge cu natalitatea?

Pe scurt: mi-e dor de trăncăneală,
Sau de bârfeală – cum să-i spun?...
Citiţi deci, o originală
„Scrisoare către Moş-Crăciun”:

- Bătrâne, stau la gura sobei,
Precum mă ştii, tot la Buzău...
Parcă-ţi aud bătaia tobei
Şi zăngănit din sacul tău!

Mi-am descălţat pantofiorii
Şi i-am întins pe duşumea
Ca darurile iluzorii
Să nu se piardă prin pingea.

Că-s vremuri grele, Moş-Crăciune,
De când popoarele se luptă,
Iar ghetele, odată bune,
Acuma au pingeaua ruptă!

Hai, vino, zău, măcar de probă,
Te-aştept de mult iubite Moş...
E frig şi nu am foc în sobă
Aşa că poţi veni pe coş...

Hai, vino, că-i un frig teribil,
Te-aştept cu blana şi şoşonul!
Cum pot să cumpăr combustibil
Cu zece mii de lei vagonul?

De-acum un an, hei, Moşulică,
Atâtea s-au schimbat sub soare,
Încât mă-ntreb: mai vii adică,
Sau eşti plecat... în concentrare?

Pe vremuri aduceai prin case
Soldaţi de tablă, vulnerabili,
Da-n anul ăsta cu ponoase
Soldaţii tăi sunt veritabili!

Nevinovatele copile
De mult, te aşteptau solemn...
Pe-atunci nu aduceai torpile,
Ci numai puşti, dar puşti de lemn.

În loc să bucuri copilaşii
Şi să le farmeci sarabanda,
Ne-ai deziluzionat urmaşii,
Venind cu lupta din Finlanda.

Şi cum să nu s-audă vorbă
Şi categoricul protest,
Când ne-ai adus în vechea torbă
Război nimicitor la vest?

Te văd venind! Simt că m-apucă,
Pardon d-expresie, sincopa!
C-aduci în traista ta, tătucă,
O nouă hartă-n Europa!

Când vii prin aer cu ploconul,
Să fii prudent în acest an,
Să nu te-atingă avionul
Sau tunul anti-aerian!
În loc de molimă şi ceartă
Ce domină de-o vreme-ncoace,
În loc de gaze ş-altă hartă,
Să ne aduci pe lume Pace!

 CS, an VII, 1939, No. 82-84, p. 9

Autor: Augustin Mocanu