Aboneaza-te la newsletter



Contact

Zalău, Piaţa 1 Decembrie 1918, nr. 11, Sălaj, România

0260/612870

0260/612870



Aspecte privind desfiinţarea Partidului Social Democrat din Sălaj (1947-1948)

Aspecte privind desfiinţarea Partidului Social Democrat din Sălaj (1947-1948)

Decembrie 2017

În zilele de 21-23 februarie 1948 s-a desfăşurat, la Bucureşti, primul congres al Partidului Muncitoresc Român. A fost numit congresul „unificării” PCR cu PSD, dar a însemnat, de fapt, doar absorbţia social-democraţilor în „partidul unic muncitoresc”. În urma congresului, „în afară că PMR reprezenta acelaşi partid comunist cu plinul făcut, nu se schimbase nimic. Ba da: devenise şi mai violent. Nu mai avea critici”1.
Astfel, Partidul Social Democrat, prezent în politica românească încă din secolul al XIX-lea, urma drumul pe care, cu doar câteva luni înainte, deşi sub alte forme, merseseră Partidul Naţional Ţărănesc şi Partidul Naţional Liberal. Pluripartidismul era, de facto, lichidat în România2.
„Unificarea” era deja realizată la începerea lucrărilor congresului. „P.S.D. fusese lichidat încă din ianuarie, când în adunările generale ale organizaţiilor de jos, apoi ale conferinţelor judeţene, au fost alese organele de conducere ale partidului unic şi delegaţii la Congres”3.
Sălajul nu a putut face excepţie. În arhivele judeţene se păstrează doar câteva documente create de fostul Partid Social Democrat, din anii 1945-1947. Totuşi, aşa puţine cum sunt, adăugate informaţiilor cuprinse în documentele create de comunişti, pot aduce oarecare lumină în procesul dispariţiei acestui partid, scopul studiului de faţă.
La 20 noiembrie 1945, Partidul Social Democrat, organizaţia judeţului Sălaj, răspundea unui chestionar. Raportul acesta, ce trebuia trimis secretariatului general al partidului până la 1 decembrie 1945, data conferinţei naţionale, ne oferă câteva date interesante. Astfel, aflăm că organizaţia PSD din Sălaj a fost înfiinţată la 8 februarie 1906 şi reorganizată, după 23 august 1944, la 20 martie 1945. Sediul era în Zalău, strada Gheorghe Doja, nr. 6, într-un local închiriat, cu trei camere, dintre care una, de „întruniri”, cu o capacitate de 40 de locuri. 
Din acelaşi document rezultă că noul comitet judeţean a fost ales la 29 iulie 1945, că partidul nu avea o publicaţie proprie, că numărul secţiunilor era, la acea dată, de 72, iar totalul membrilor de 6.377, din care 6.256 bărbaţi şi 121 femei. Cei mai mulţi erau agricultori, 4650, ceilalţi fiind lucrători, meseriaşi, patroni, funcţionari de stat, liber profesionişti sau comercianţi. Cu cotizaţia plătită la zi erau 1.453 membri de partid (1.412 bărbaţi şi 41 femei), iar înscrişi şi în sindicate erau 906. Formularul înaintat conducerii centrale a PSD este semnat de preşedintele organizaţiei judeţene Sălaj, Gheorghe Porumb şi de către doi secretari4. 
După reorganizarea din primăvara anului 1945, în PSD, spre deosebire de situaţia din PCR din aceeaşi vreme, primirile se fac doar individual. Instrucţiunile primite de „Comitetul Secţiunei P.S.D. – Zălau” de la „Secretariatul Regional pentru Ardeal” al Partidului Social-Democrat din România, cu sediul în Cluj, la 21 mai 1945, venite în urma unei întrebări puse de secretarul organizaţiei Sălaj, Eugen Nagy, sunt cât se poate de clare: „nici o organizaţie nu poate primi membri în bloc, ci numai individual şi după ce a cercetat situaţia fiecăruia”; „nici un membru care se înscrie în organizaţiile noastre nu poate pune condiţiuni de înscriere. Din contra: trebuie să declare că îşi însuşeşte în întregime ideologia noastră şi că va respecta toate hotărârile ce se vor lua de către forurile noastre statutare”5. 
Se va adăuga, în august 1945, încă o precizare: membrii PSD nu puteau face parte nici din „alte organizaţii politice/Frontul Plugarilor, Uniunea Populară Maghiară etc. Pentru clarificarea acestei situaţii se acordă celor vizaţi un termen până la 1 Sept. 1945, când aceştia trebuie să aleagă între a fi numai membri ai partidului nostru sau al altei organizaţii”6. 
Numărul sălăjenilor înscrişi în PSD, cu cotizaţia plătită, ajunge, la 6 martie 1946, la 3.514. Secţiunile (al căror număr ajunge acum, în total, la 98) cele mai mari erau la Cehu Silvaniei (754 membri), Jibou (425), Băiţa (260) şi Zalău (226 membri PSD)7. 
Spre sfârşitul lui 1947, partidul ajunge să aibă în Sălaj 143 de secţiuni, organizaţii la toate minele de cărbuni şi staţiile CFR, grupuri profesionale ale învăţătorilor, profesorilor sau micilor meseriaşi socialişti, organizaţii de femei şi tineret. În total, erau înregistraţi 21.320 membri PSD din toate categoriile sociale (muncitori, funcţionari, meseriaşi, comercianţi, plugari, învăţători, profesori, medici, preoţi, ingineri, avocaţi, militari, pensionari). 
Cei mai mulţi erau „plugari” (15.452), aşa cum era şi firesc într-un judeţ aproape fără industrie, cum era Sălajul acelor ani, urmaţi de meseriaşi şi comercianţi (2.065). Foarte mare este numărul învăţătorilor înscrişi în partid, 386. Mai erau profesori (18), preoţi (17), medici (15) etc. 
Unii ocupau încă funcţii importante, fiind primari, ajutori de primari sau secretari de primării, directori de spitale sau case de asigurări sociale, inspectori şcolari şi directori de licee, explicabil şi prin aceea că partidul era, după alegerile din noiembrie 1946, reprezentat în guvern. Iată doar câteva exemple, conform unei situaţii întocmită la 17 septembrie 1947: Pop Victor, primar în Şimleu Silvaniei, Dr. Nemeş Ioan, director al spitalului din Zalău, Vaida Gheorghe, inspector şcolar, Ciupe Acţius, director Casa de Asigurări Sociale, Vaida Margareta, ajutor de primar Zalău8. 
În aceeaşi vreme, PCR avea în Sălaj, conform Raportului de activitate pe luna ianuarie 1948 al Comitetului Judeţean, „un număr de 11.166 membri, la fel ca luna trecută”, din care 1.977 muncitori, 7.080 ţărani săraci, 196 intelectuali etc., grupaţi în 340 celule de partid9, cam jumătate din ceea ce reprezenta PSD! 
La 17 noiembrie 1947, la Zalău, se desfăşoară şedinţa Comitetului judeţean Sălaj al Partidului Social Democrat. Va fi ultima. Sunt prezenţi, pe lângă membrii comitetului, reprezentanţi din toate plăşile judeţului. Pe ordinea de zi, doar trei puncte: „Discutarea platformei partidului unic muncitoresc şi situaţia politică; Alegerea unei comisii compusă din 7 membri care va discuta platforma program cu comisia partidului comunist; Eventuale propuneri”.
Cel care deschide lucrările, dând citire platformei-program şi circularei Secretariatului general al PSD, nr. 10619/1947, de convocare a acestei şedinţe judeţene, este secretarul judeţean al PSD, Vaida Gheorghe. Apoi, are cuvântul Bruder Francisc, reprezentantul forurilor superioare, care „expune situaţia generală politică, demonstrând necesitatea îndepărtării Partidului Liberal din Guvern. Expune hotărârile congresului şi cere desemnarea unei comisii care să studieze propunerile de unificare împreună cu comisia partidului comunist”.
Se trece la următorul punct de pe ordinea de zi, fiind aleşi în comisia judeţeană de unificare „Vaida Gheorghe, Nagy Eugen, Farcas Vasile, Kapitany Matei, Dr. Danciu Ioan, Farcas Barna, Debreci Balint”. Alte „Eventuale propuneri” nu au mai existat10. 
În fondul arhivistic PSD Sălaj, păstrat în arhivele judeţene, nu găsim alte informaţii despre sfârşitul partidului, prin unificarea forţată cu PCR. Găsim însă, cum am spus mai sus, în fondul PCR Sălaj. Puţine, totuşi, şi aici, partidul comunist văzând „unificarea” doar ca o sarcină de îndeplinit, care nu trebuia să afecteze structurile de conducere comuniste existente. 
Astfel, aflăm că două săptămâni după ultima conferinţă a PSD Sălaj, la 1 decembrie 1947, se desfăşoară, la Zalău, într-o formulă restrânsă, prima consfătuire a „Comisiei Mixte de pregătire a Partidului Unic Muncitoresc”. Erau însă prezenţi doar câte doi membri din fiecare partid. PSD era reprezentat de Vaida Gheorghe şi Nagy Eugen, PCR, de Roşca Tănase şi Huluba Emil. 
Platforma Partidului Unic Muncitoresc este prezentată de Vaida Gheorghe, dar cel care conduce, de fapt, lucrările comisiei este Roşca Tănase. El cere mai multă vigilenţă, deoarece „se observă că unele elemente s.d. (social-democrate, n.n.) cari văd că nu vor putea intra în P.U.M. fug la F.P. (Frontul Plugarilor, n.n.)”. Îşi ameninţă partenerii: „în special tov. Naghi să nu alunece să sprijine elemente ce vor să se furişeze sau să intreprindă acţiuni nejuste”. Dă indicaţii şi stabileşte termene: „La fel, disciplina să fie exemplară; În prelucrare să arătăm împrejurările politice interne şi externe în care are loc unificarea; La 15 dec., vom întocmi un raport de activitate”. Şedinţele comisiei urmau să se ţină, tot la sugestia acestuia, săptămânal, „sau în caz excepţional când e nevoie”11.
La 10 ianuarie 1948, Comisia Centrală pentru organizarea Partidului Unic Muncitoresc trimitea instrucţiuni Comisiilor mixte judeţene, prin care se solicita luarea în primire a întregului patrimoniu al celor două partide din judeţ, pe baza inventarelor comitetelor judeţene PCR şi PSD, urmând ca un exemplar din acest inventar comun să fie transmis comisiei centrale de organizare a PUM.
Iată ce se spune la punctul 4: „cheltuielile pentru organizarea conferinţelor judeţene şi trimiterea delegaţilor la congres vor fi suportate în părţi egale de ambele partide”12, deşi raportul de participare va fi, în toate cazurile, de cel puţin 3 la 1 în favoarea PCR! 
De asemenea, şi mai important, la sate „conducerea organizaţiilor P.C.R. rămâne conducerea P.U.M., urmând ca în această conducere să fie atrase cele mai bune elemente social-democrate. Membrii P.S.D. vor fi cuprinşi în organizaţiile respective cu excepţia elementelor incompatibile cu calitatea de membri P.U.M. (chiaburi, speculanţi, legionari etc.)”13. 
Dintr-odată, toate structurile partidului social democrat din mediul rural, covârşitor în Sălajul acelei perioade, dispăreau, topite în structurile partidului comunist. „Cei lăsaţi pe dinafară erau în special intelectualii satelor, care constituiau baza acestui partid”14.
La 16 februarie 1948, „Partidul Unic Muncitoresc, Comitetul Judeţean Sălaj”, sub semnătura lui Vicaş Vasile, responsabilul secţiei de organizare şi instructaj, trimitea un amplu material comisiei mixte de organizare a PUM, Bucureşti15. Informarea cuprinde aprecieri asupra activităţii desfăşurate în cele două luni de la constituirea comisiei mixte a PCR şi PSD în judeţul Sălaj şi oferă informaţii despre rolul minor, aproape insignifiant, rezervat PSD-ului. Deoarece nu dispunem şi de un document creat de partea cealaltă, social democrată, îl redăm pe acesta, mai pe larg, cu rezervele cuvenite.
Prelucrarea platformei a început, raporta activistul PCR, în centrele de plasă „cu caracter muncitoresc, Jibou, Surduc şi Şimleu”, la 15 decembrie 1947, cu participarea a „2300 membri P.C.R.-işti şi P.S.D.-şti”.
Apoi, în ianuarie 1948, s-a trecut la „prelucrarea mai temeinică a Platformei Program”, s-au ţinut 10 adunări, doar cu membri PCR, „pe centrele de Plăşi, şi numai cu comunişti din Birourile de plăşi, Comitete şi Birouri de Celulă, cu o participare de circa 1200, iar după acestea s-a trecut la prelucrarea Platformei P.U.M. în Celule”; „În 10 intreprinderi din judeţ s-au ţinut adunări mixte a P.C.R. împreună cu P.S.D. la care au participat 800 P.C.R. şi 251 P.S.D.”. 
 „Trecându-se în mod practic la înfăptuirea Partidului Unic Muncitoresc, am organizat adunări mixte pe intreprinderi, instituţii şi plăşile agricole. Astfel s-au ţinut adunări în intreprinderile C.F.R. Jibou, Cristolţel mine, Tihău mine, Lupoaia mine, Surduc mină, C.F.R. Carei, Fabrica ulei Carei, Fabrica cânepă Berveni. La aceste adunări s-au organizat comitetele de organizaţie în următoarele intreprinderi C.F.R. Jibou, Cristolţel mine, C.F.R. Carei, Fabrica ulei Carei, în restul intreprinderilor s-au organizat celulele P.U.M.” „Participanţi la toate aceste adunări a fost de 650 membrii ai ambelor partide, 500 P.C.R. şi 150 P.S.D.”.
„În conducerea comitetelor de organizaţie ai celulelor au fost aleşi 71 P.C.R. şi 10 P.S.D-işti, apoi am trecut la instituţii unde am organizat celulele de P.U.M. la prefectură, tribunal, P.T.T., Inspectoratul şcolar, tribunalul Carei. În aceste celule au fost încadraţi 37 P.S.D. din care în biroul de celulă 4, au participat 180 membri P.C.R. şi 37 P.S.D.-işti”.
„A urmat alegerea comitetelor de plăşi în număr de 11 la care au participat un număr de 2200 P.C.R.-işti şi 300 P.S.D.-işti dintre care au fost aleşi în comitetele de plasă 184 P.C.R.-işti şi 17 P.S.D.-işti.”.
„Am avut o adunare judeţeană unde au participat 100 delegaţi, dintre care 81 P.C.R.-işti şi 19 P.S.D.-işti şi un număr de invitaţi prieteni din organizaţiile de masă. În această adunare au fost propuşi şi aleşi cei 8 delegaţi pentru congres P.U.M., dintre care 6 P.C.R. şi 2 P.S.D”16. 
„A urmat apoi alegerea şi instalarea comitetului judeţean al P.U.M.-ului în care au fost aleşi 29 tovi, din care 24 P.C.R. şi 5 P.S.D”17. 
Raportul scoate în evidenţă şi unele împotriviri ale membrilor PSD la „unificare”, fiind dată ca exemplu adunarea din oraşul Carei „unde avocatul Condor P.S.D.-ist a părăsit sala împreună cu alte 3 elemente dubioase toţi din P.S.D”.
Dar nemulţumiţii au fost reduşi repede la tăcere: „tov. Nagy Eugen fost P.S.D.-ist tot din Zalău care din motive că au fost aleşi prea puţini delegaţi P.S.D.-işti pentru congresul P.U.M. a încercat cu o parte din membrii P.S.D.-işti să facă un memoriu care să-l trimită la comisia de organizare a P.U.M. Tov. Nagy a fost chemat în faţa Comisiei Mixte Judeţene unde i s-a arătat atitudinea lui fracţionistă şi primejdioasă ce o prezintă pentru P.U.M. şi P.U.M.-ul sancţionează aceste fracţiuni şi nu le permite în sânul său. Tov. Nagy şi-a recunoscut vina şi şi-a făcut autocritica. A recunoscut că au fost aleşi cei mai buni oameni ca delegaţi ai Congresului P.U.M. la Bucureşti”. 
Prin organul lor de presă, căruia aproape lunar îi reorganizau redacţia şi în permanenţă conţinutul, de fapt singura publicaţie de limba română care apărea în judeţ, comuniştii îşi vor arăta marea bucurie a realizării partidului unic: „Sala Culturală Reformată de astădată e arhiplină. Scena în roşu. Portrete uriaşe ale lui Gheorghiu Dej, Ana Pauker, Vasile Luca, Teohari Georgescu, acoperă păreţi (...) Deodată sute de voci strigă Gheorghiu-Dej, Gheorghiu-Dej, aplauze cadenţate. Fete, tineri plini de bucurie. Femei, militari în picioare aplaudă la auzul numelui a iubitului conducător Gheorghiu-Dej! Gheorghiu-Dej! Răsună sala plină cu entuziasm. Vocea cadenţată, simbolul voinţei a muncitorului, tânărului şi a intelectualului. Glasul militarului, tânărului, a femeii, glasul românului cât şi a ungurului se încheagă într-un strigăt entuziasmat Gheorghiu-Dej! Gheorghiu-Dej! Este de nedescris entusiasmul când congresiştii apar pe scenă. Cu zâmbet ca după o muncă bine terminată păşesc pe scenă, să-şi ocupe locurile. Sala răsună de strigăte: Trăiască tov. Roşca, trăiască tov. Coler”18. 
Bucuria era însă doar a lor, aşa cum rezultă din aceste puţine documente de arhivă păstrate. Social-democraţii nu aveau deloc motive de bucurie. Şi în Sălaj, la fel ca în întreaga ţară, peştele cel mare, PSD, a fost înghiţit de cel mic, PCR19. În 1965 a fost lichidată, prin revenirea la denumirea de PCR, şi ultima amintire a „unificării”. „Au trebuit totuşi nişte ani, pentru ca P.C.R.-ul să recunoască în sfârşit că dănţuiseră, chiuiseră şi se veseliseră cu toţii nu la o nuntă, ci la o înmormântare”20. 

1 V. Frunză, Istoria stalinismului în România, Ed. Humanitas, Bucureşti, 1990, p. 355.
2 Totuşi, pentru o foarte scurtă perioadă, comuniştii mai lasă impresia existenţei pluralismului politic, alegerile din martie 1948 fiind ultimele, în toată perioada comunistă, în care s-a admis existenţa listelor separate; conducătorii social-democraţi care s-au opus unificării, constituiţi în Partidul Social Democrat Independent, în frunte cu Constantin Titel Petrescu, vor fi arestaţi şi întemniţaţi în primăvara lui 1948; Gheorghe Gheorghiu Dej, chiar spunea în raportul la Congres, că unificarea „s-a făurit în lupta neîmpăcată împotriva social-democraţilor de dreapta”, apud ANR, Politica de cadre a P.M.R. 1948-1955, Bucureşti, 2006, p. 5.
3 V. Frunză, op. cit., p. 345.
4 SJAN Sălaj, fond PSD, dosar 2, f. 1-2.
5 Idem, dosar 1, f. 11.
6 Ibidem, f. 29.
7 Idem, dosar 3, f. 3.
8 Vezi toate aceste date, şi multe altele, în SJAN Sălaj, fond PSD, dosar 5/1947.
9 SJAN Sălaj, fond PCR, dosar 6/1948, f. 2. 
10 SJAN Sălaj, fond PSD, dosar 5/1947, f. 18.
11 SJAN Sălaj, fond PCR, dosar 26/1948, f. 1.
12 Ibidem, f. 7.
13 Ibidem, f. 38.
14 V. Frunză, op. cit, p. 349. 
15 SJAN Sălaj, fond PCR, dosar 26/1948, f. 2-3.
16 Aceştia au fost: Roşca Tănase, Coller Ştefan, Hatvani Terezia, Benciu Eremia, Cordoş Ioan, Vaida Gheorghe, Ionas Petru şi Traista Margareta, cf. fond PCR, dosar 26, f. 35-36.
17 Într-un alt document, găsim şi data: „Duminică 31 ianuarie s-a instalat noul Comitet Judeţean al Partidului Unic Muncitoresc”, cf. fond PCR, dosar 2, f. 5. 
18 „Graiul Sălajului”, 6 martie 1948, p. 2, articolul cu titlul „Muncitorimea oraşului Zălau salută entuziasmat delegaţi reîntorşi dela congresul Partidului Muncitoresc Român”.
19 V. Frunză, op. cit., p. 340.
20 Ibidem, p. 354.

Autor: Dănuț Pop