Aboneaza-te la newsletter



Contact

Zalău, Piaţa 1 Decembrie 1918, nr. 11, Sălaj, România

0260/612870

0260/612870



Anticamera gloriei

Anticamera gloriei

Decembrie 2017

Ce se află în anticamera gloriei? De cele mai multe ori tronează infernul vieții, mizeriile cotidiene, truda, compromisurile. Din când în când, regizorii simt nevoia să abordeze statuile geniilor, să demitizeze cu respect și tandrețe. În 2004, Mick Davis lansează filmul Modigliani, în care joacă Andy Garcia (Modi) și Elsa Zylberstein (Jeanne). 
Modigliani s-a născut la Livorno în 1884. A avut o sănătate șubredă (tuberculoasă a meningelor), s-a drogat, a băut, a suferit, a pictat, s-a împrietenit cu Brâncuși, a avut o relație tumultuoasă și inegală cu Jeanne (cu care a avut o fetiță), s-a certat mereu cu Picasso, s-a întâlnit cu Renoir, dar și cu Gertrude Stein etc. În anumite momente își recunoștea egoismul și fuga perpetuă cu sentimentul că „sunt un nimic, nu pot fi nici tatăl copilului meu”. 
Filmările au avut loc în România. Joacă și Loredana Groza, Ernest Maftei, Theodor Danetti, Dan Aștilean etc. În Parisul lui 1919 se aude Ionel, Ionelule cântat în franceză. Între sticlele cu vin, Modi (Modigliani) alunecă spre copilărie. Adesea e însoțit de el însuși-copil, de parcă ar avea un înger păzitor. „Un evreu ți-a amenințat viața” – spune tatăl lui Jeanne, consternat de relația minată a fiicei lui cu Modi. Uneori asistăm la scene onirice, după ce pictorul se droghează, în timp ce Jeanne îl roagă pe Picasso să accepte la expoziția lui un tablou de Modigliani. Mă întreb: cum apare succesul? în ce moment au fost apreciate nudurile sale, care transmit o melancolie aparte? Sosit la Paris, după studiile de la Florența, e atras de cubiști, dar liniile sale sunt elegante, lungite, disciplinate. Suferința vieții transpare din toate portretele sale. Revenind la film: ninge mărunt, ninge albastru, iar Modi e bătut de doi indivizi, după care urmează spitalul și moartea. Expoziția, succesul, absența lui, sângele, după care se instalează, în sfârșit, gloria. Crucea lui imensă, dar și a lui Jeanne, care întreabă patetic: „Ai iubit vreodată încât să te condamni iadului pe vecie?”
Nu există filme biografice foarte bune (o excepție: Andrei Rubliov de Tarkovski). Suntem prea informați, avem un exigent orizont de așteptare. Nu mi-a plăcut figura lui Picasso (actorul Omid Djalili) pentru că era prea… rom. Multe scene repetitive. Excelent Andy Garcia în rolul lui Modigliani, cu o gamă complexă de sentimente și ipostaze.

Autor: Alexandru Jurcan