Aboneaza-te la newsletter



Contact

Zalău, Piaţa 1 Decembrie 1918, nr. 11, Sălaj, România

0260/612870

0260/612870



Ziua Recunoștinței / Thanksgiving Day (file de jurnal)

Ziua Recunoștinței / Thanksgiving Day (file de jurnal)

Decembrie 2017

Miercuri, 22 brumar 2017 
Doamne, ce agitație! Orașul – „furnicar” (eminesciană). Autobuzele – coșnițe mobíle zumzăind ca-ntr-o prisacă în miezul verii. Privite de la etajul 34, bulevardele și străzile – șiraguri de mămăruțe, cărăbuși, rădaște în mișcare ondulatorie. Magazinele, mari sau mici, îmi amintesc de cozile enorme și diforme din perioada ultimilor ani ai comunismului ceaușist (iată cât de accentuat ne-au marcat, de vreme ce este prima imagine cu efect comparativ care îmi răsare în minte!), deosebirea fiind evidentă aici prin bogata diversitate de produse. Gospodinele americane fac aprovizionarea pentru a doua zi: legume și zarzavaturi proaspete, dovleci, merișoare și alte ingrediente în funcție de rețete și preferințe. Și, obligatoriu, curcani. Galantarele sunt pline. Prețurile, mai măricele decât de obicei. Ce să mai zici? Legile economiei de piață sunt aceleași peste tot!
Ajunul celei de a patra zi de joi din luna noiembrie, când urmează să fie sărbătorită Ziua Recunoștinței. Toți cetățenii Statelor Unite ale Americii au libertatea și dreptul de-a sărbători sau nu. La masa de prânz vor avea invitați prieteni, rude, vecini aflați în situații materiale precare, dar și turiști, sau imigranți. Este o zi a generozității. Pentru cei mai mulți dintre ei a devenit o îndatorire, indiferent cărei confesiuni religioase îi aparțin. Copiii noștri nu fac excepție. Mă aflu pentru a doua oară printre beneficiarii actuali ai acestei tradiții născute în primul sfert de veac al XVII-lea. Atunci, cei cincizeci de coloniști englezi au sărbătorit în octombrie obținerea unor recolte miraculoase în condiții climatice nefavorabile. La festin au invitat și aproximativ nouăzeci de amerindieni. A fost preparată carne de vânat (băștinașii aduseseră cinci căprioare), dar au fost sacrificați și câțiva curcani printre alte păsări din bogata zestre avicolă a ținutului. Din câte știu, acest mod al petrecerilor de toamnă, la sfârșitul recoltării, este inspirat din tradiții populare derulate în diferite zone terestre încă din antichitate. În teritoriile locuite de geto-daci erau organizate astfel de serbări, obiceiuri păstrate în tradiție, transmise pe cale orală până în perioada contemporană. Din copilărie și adolescență, printre amintirile frumoase, păstrez imaginile serbărilor, vara, la finalul campaniei de recoltare a grâului și, toamna, a strugurilor. Foarte posibil ca ideea sărbătoririi din 1621 să fi fost generată de vreun cunoscător, ori vreo cunoscătoare al/a unor atari obiceiuri derulate ba în octombrie, ba în una dintre zilele lunii noiembrie, în funcție de latitudine. 
Președintele Abraham Lincoln a proclamat, în 1863, Ziua Națională de „Recunoștință și Rugăciune către Tatăl nostru binefăcător, care sălășluiește în Ceruri”, în a patra zi de joi din luna noiembrie, iar Congresul SUA a legiferat-o în 1941, la sugestia Președintelui Franklin Roosevelt.

Joi, 23 noiembrie 2017
În timp ce doamnele noastre pregătesc bucatele tradiționale pentru masa de Prânz, eu, așezat confortabil într-un șezlong, urmăresc reportajele pe ecranul uriaș al televizorului din sufragerie. În toate orașele mari, centre administrative ale statelor federației, sunt organizate Parade ale Recunoștinței. Spectacolul este magnific. În Manhattan, impresionante care alegorice, scene din poveștile celebre vizualizate și prin intermediul baloanelor uriașe confecționate astfel încât să reproducă fidel personaje celebre ale acestora, fanfare, dansatori, culori vii, foarte mult alb, muzică de toate genurile și, mai cu seamă, bună-dispoziție. Îmi concentrez atenția asupra chipurilor sutelor de protagoniști, atât cât îmi oferă cu generozitate regia și cameramanii, și nu reușesc să surprind decât zâmbete și chipuri ilustrând plăcerea participării. Mii de spectatori, de o parte și alta a traseului lung de patru kilometri, stabilit de comun acord cu instituțiile de protecție și pază, se mișcă în ritmurile generate de uriașe boxe și aplaudă frenetic. Mi s-a spus că, pentru a prinde un loc optim pe trotuare sau în suprafața esplanadelor, mulți spectatori se trezesc și își ocupă spațiul pe la 3:30 sau 4:00 am. Nu atât vârsta, cât starea fizică și biologică, ne împiedică să fim prezenți acolo, pe Fifth Avenue, în miezul evenimentului. Însă entuziasmul, aplombul comentatorilor, răspunsurile participanților intervievați, fie spectatori, fie actanți, sunt atât de antrenante, încât îți creează impresia că ești prezent în mulțimea care ovaționează, aplaudă în acord cu tot ce se întâmplă. Anual, începând din 1924, Parada este organizată de lanțul de magazine Macy’s, care dau astfel startul cumpărăturilor caracteristice sărbătorilor de iarnă. 
Încep să simt miresme plăcute dinspre bucătărie. Vor cuceri treptat întregul apartament. Curcanul umplut cu mirodenii, legume, fructe și... spirit de răspundere se află în cuptorul încins al aragazului. Tartele cu fructe își așteaptă rândul în combina frigorifică. Bărbații casei întind masa pliantă, aduc și aranjează tacâmurile, paharele, farfuriile, scaunele. Pentru a respecta tradiția, a fost invitată pentru masa de prânz o bună prietenă a familiei sosită de curând în New York. Începem să ne servim după o rugăciune de mulțumire adresată lui Dumnezeu. Capul familiei înarmat cu un cuțit de bucătărie începe să împartă curcanul expus în tavă ovală în mijlocul mesei. Nu am de gând să exagerez relatarea accentuând asupra delicioasei cărni de curcan umplut cu legume și fructe, rumenit la peste 350 de grade, însoțită de cartofi dulci la grătar, morcovi, țelină, piure de cartofi albi, sos de merișoare, nici asupra calității unui Merlot de Murfatlar, sau a unui Chardonnay de California. Nici subiectele, importante ori, dimpotrivă, banale din timpul conversației nu cred să intereseze pe cineva. De aceea, îmi închei „confesiunea” cu observația că, după masa de prânz, microbiștii newyorkezi vor merge la un tradițional meci de fotbal... american (cum altfel?).

Autor: Viorel Tăutan