Aboneaza-te la newsletter



Contact

Zalău, Piaţa 1 Decembrie 1918, nr. 11, Sălaj, România

0260/612870

0260/612870



O valoroasă monografie dialectală

O valoroasă monografie dialectală

Decembrie 2017

În cursul lunii iunie 1975, cercetătorii Mihai Conțiu, Maria Marin, Bogdan Marinescu, Marilena Tiugan și operatoarea Georgeta Ion au desfășurat o anchetă dialectală în șase localități ale Sălajului (Giurtelec, Cristolț, Bălan, Meseșenii de Sus, Tusa și Bucium), culegând și înregistrând pe benzi de magnetofon un material menit să îmbogățească „muzeul sonor” al graiurilor și dialectelor românești. Sălajul trezea interesul dialectologilor fiindcă se înscria în categoria zonelor dialectale „recunoscute pentru caracterul lor conservator/ arhaic”. Prima formă a lucrării, întocmită în anii 1977-1979, n-a putut fi definitivată și publicată la vremea respectivă din lipsă de fonduri materiale. Apreciind valoarea studiului lingvistic și a materialului dialectal (texte și glosare), Institutul de Lingvistică „Iorgu Iordan-Al. Rosetti” (condus de academicianul Marius Sala) reintroduce lucrarea în planul științific pe anul 2016, îndreptând-o spre Editura Academiei Române, unde apare în 2017¹ cu sprijinul Centrului de Cultură și Artă al Județului Sălaj. 
Se cuvine să amintim faptul că preocupările de consemnare a felului de a vorbi al sălăjenilor sunt mai vechi. Printre cei care au comunicat răspunsurile la Chestionarul lui Hasdeu se află și preoții din două localități (Bărseul-de-jos și Gârceiu) din vechiul comitat Sălagiu, iar unii dintre termenii regionali din Sălaj prezenți în scrierile lui V. Vaida (Material jargon de dialect sălăgian, publicat în „Tribuna” din Sibiu, 1890, nr. 83-97), Caba Vazul (Szilágy vármegye román népe, nyelve és népköltészete, Beci, Irta…1918) au intrat în Dicționarul Academiei/Dicționarul Limbii Române. 
În monografia recent apărută, graiurilor sălăjene, considerate „un adevărat tezaur de limbă vorbită”, le sunt cercetate fonetica („Prin trăsăturile fonetice, graiurile din Sălaj ocupă o poziție intermediară între cele două unități dialectale distincte din zona transcarpatică: subdialectul crișean și subdialectul maramureșean”, p. 31), morfosintaxa („Descrierea particularităților morfosintactice ale graiurilor din Sălaj urmărește identificarea faptelor dialectale, pertinente pentru stabilirea individualității, în acest domeniu, a comunicării orale din această zonă a dacoromânei”, p. 36), topica, sistemul diminutivelor („Cel mai productiv sufix diminutival este -uț, -uță, -uți, -uțe”, p. 63). Concluzia Studiului lingvistic este următoarea: „Privite în ansamblu, graiurile din Sălaj aparțin, în mod firesc, grupului nord-vestic, cele mai multe dintre particularitățile întâlnite fiind comune ariilor septentrionale ale dacoromânei, incluzând aici Crișana, Maramureșul, Transilvania de nord și, eventual, nordul Bucovinei” (p. 65). Autorii evidențiază, de fiecare dată, ceea ce este propriu acestei zone precum și inovațiile specifice graiurilor sălăjene.
Studiul lingvistic este urmat de un corpus de texte a căror transcriere fonetică „are la bază sistemul Atlasului lingvistic român căruia i s-au adus unele modificări sau completări impuse de realitatea fonetică a graiurilor cercetate” (p. 66). T e x t e l e  t e m a t i c e au urmărit cunoașterea terminologiei unor ocupații (la mălái, la d˝íie,), activități curente (mămălígă, pt´ită,) sau a unor aspecte etnografice și folclorice tradiționale (la mńiręásă, d-ápîį să gătá mńire̯ása). T e x t e l e  l i b e r e narează întâmplări (unele cu caracter senzațional) în măsură să reliefeze expresivitatea și autenticitatea enunțurilor (lűpu-į mă!, an ̮dat fog ̮la jire̯ádă). 

Glosarul care încheie volumul (realizat, în varianta finală, de Maria Marin și Carmen-Ioana Radu) reține termeni selectați din totalitatea textelor înregistrate și „oferă un cuprinzător inventar al elementelor de vocabular cu valoare reprezentativă pentru fizionomia lexicală a graiurilor cercetate”. Fiecărui cuvânt i se indică valoarea morfologică, localitatea de unde a fost cules și informatorii („păstrători fideli ai patrimoniului lingvistic moștenit”), sensul/sensurile, formele morfologice (mai ales în cazul verbelor). Unele cuvinte sunt însoțite de citate ilustrative și de trimiteri la lucrările lexicografice în care acestea au mai fost înregistrate.
Așezate la locurile cuvenite în economia volumului, Lista de sigle și abrevieri bibliografice, Lista localităților anchetate și a informatorilor, Harta localităților anchetate, Transcrierea fonetică și Indicele tematic completează cuprinsul monografiei, ușurând consultarea acesteia. 
Monografiile dedicate localităților rurale cuprind, de obicei, și un (sub)capitol referitor la faptele de limbă pe care autorul (învățător, preot, profesor) le consideră specifice locului. De acum înainte, viitorii autori vor găsi în lucrarea de care ne-am ocupat terminologia lingvistică necesară și un model de prezentare a materialului cules.

1. Maria Marin (coord.), Mihai Conțiu, Bogdan Marinescu, Carmen-Ioana Radu, Marilena Tiugan, Graiurile din Sălaj, Editura Academiei Române, București, 2017.

Autor: Gheorghe Moga