Aboneaza-te la newsletter



Contact

Zalău, Piaţa 1 Decembrie 1918, nr. 11, Sălaj, România

0260/612870

0260/612870



O izbutită incursiune în lumea cărţilor*

O izbutită incursiune în lumea cărţilor*

Decembrie 2017

Cunoscut mânuitor al condeiului şi domolitor al slovei, autor al unor volume prestigioase de poezie, eseistică, critică literară, etnografie şi chiar istorie1, jurnalistul Menuţ Maximinian, directorul cotidianului Răsunetul de la Bistriţa, revine de această dată în faţa cititorilor cu o frumoasă incursiune în lumea cărţilor. Cel mai recent volum al său, publicat în acest an la prestigioasa editură Tribuna din Cluj-Napoca, conţine o frumoasă antologie de cronici, recenzii sau eseuri de critică literară, rod al prodigioasei activităţi de cititor şi scriitor pe care o desfăşoară de mai mulţi ani, ce fusese răspândită anterior în paginile mai multor reviste de cultură din spaţiul românesc. 
Motivaţia demersului său este prezentată detaliat încă din paginile textului introductiv, intitulat Lectura sub lupă (pp. 5-7), unde arată că: 
„Am scris de-a lungul vremii despre multe cărţi. Mi-am însuşit mai mult sau mai puţin lecturile. Unele mi-au plăcut, altele m-au făcut să reconsider anumite aspecte ale condeiului. Pană la urmă, unde este graniţa dintre valoare şi non-valoare, dintre literatură şi maculatură? Pot gusturile cititorilor de azi să influenţeze o scară a valorilor? 
Că anumite valori estetice sunt modificate de unii după bunul plac se vede cu ochiul liber. Că unii din confraţii noştri nu mai dau mare lucru pe Eminescu, că alţii l-au scos pe Coşbuc din manuale, e grav, dar cel mai important aspect este durabilitatea. Şi aceste nume rezistă în timp. Eminescu va fi mereu citit de oamenii ce iubesc poezia în forma ei pură, iar Coşbuc este salvat de muzicalitatea şi ritmicitatea versurilor lui, aşezate în romanţe şi ascultate la toate serbările şcolare. Ceea ce nu se poate spune despre creaţia postmodernă a unora, ei însăşi neştiind versurile lor pe de rost. Cred că în timp se va rezista şi prin această formă a transmiterii din generaţie în generaţie a principiilor bine fundamentate despre ceea ce înseamnă spiritul creativ al poporului nostru” (p. 5).
După enunţarea acestor gânduri ce au deopotrivă valoare metodologică şi caracter de program şi definesc gusturile după care, cel puţin parţial, s-a ghidat autorul în procesul de selecţie a lucrărilor despre care scrie, el trece la prezentarea propriu-zisă a textelor pe care le consideră importante spre a fi împărtăşite cu cititorii. Prima secţiune este dedicată prozei. În cadrul ei, texte precum cel al lui Ştefan Groşan (Lumea ca literatură. Amintiri, Editura Polirom, Bucureşti, 2014), Horea Gârbea, Ioan V. Moldovan, Ileana Vieru şi mulţi alţii, cunoscuţi spaţiului cultural românesc prin intermediul contribuţiilor lor literare, dar şi a activităţii pe care o desfăşoară în cadrul mai multor sectoare culturale, sunt prezentate şi dezbătute. În analiza operelor lor, Menuţ Maximinian se foloseşte atât de propriile impresii pe care i le-a generat lectura, cât şi de recenzii sau alte aspecte ce ţin de receptarea lor critică. Uneori citează părerile unor oameni deja consacraţi precum Alex Ştefănescu pentru a-şi susţine afirmaţiile, alteori le compară cu ale sale, iar alteori intră chiar în dezacord cu ei, fapt ce arată originalitatea şi temeraritatea demersului său. Dacă în unele situaţii, analiza sa se limitează strict la unul dintre volumele recente ale scriitorului investigat, în cele mai multe dintre ele, el prezintă textul avut în vedere în contextul mai larg al întregii opere scriitoriceşti a celui pe care-l aduce în atenţie, dovedind prin aceasta importantele valenţe culturale ale investigaţiei sale şi călăuzindu-l pe cititor în adevăratul univers al cărţilor pe care le citeşte şi expune. 
Cea de-a doua secţiune, intitulată sugestiv Valori estetice, este una cu un caracter mai inclusiv decât cea dintâi. Cuprinzând cu precădere prezentări ale unor texte din spaţiul literar, ea nu ocoleşte nici eseistica sau chiar istoria culturală. Aceeaşi competenţă şi seriozitate în abordare regăsită în paginile anterioare marchează şi conţinutul textelor de aici. În plus, în texte precum cel dedicat lui Marius Chivu (pp. 47-54), scriitorul încearcă, nu fără succes, şi o incursiune în istoria criticii literare, evidenţiind evoluţia ideilor unui important exponent al acestei tagme, în contextul mai larg al curentului evidenţiat. 
Segmentul următor rămâne tot în sfera literaturii, deplasând însă accentul dinspre dimensiunea estetico-literară a analizei, înspre actualitatea textelor abordate. El realizează o frumoasă tranziţie înspre cel următor, care deşi are în vedere tot actualitatea lecturii, mută accentul dinspre beletristică înspre teologie. Deşi nu este teolog de profesie, Menuţ Maximinian dovedeşte o frumoasă capacitate de sinteză, analiză şi raportare critică la textele unor teologi precum: Călin-Emilian Cira, profesorul Mircea Gelu Buta, părintele Ioan Alexandru Mizgan, Înaltpreasfinţitul Părinte Andrei al Clujului, părintele Ioan Chirilă, teologul Daniel Lemeni, părintele Dumitru Cobzaru, părintele profesor Stelian Tofană şi mulţi alţii. Dacă textele de istorie bisericească sunt parcă favoritele sale, ele nu sunt totuşi unicele, analiza apoftegmelor patericale prin intermediul actualităţii şi a dimensiunii lor mistice sau a celui din urmă dintre teologii pomeniţi, care oferă atât ample incursiuni omiletice, cât şi bogate abordări exegetice, dovedind acest lucru. 
Secţiunea a cincea este apoi dedicată aducerii în atenţie a unor frumoase volume de dialoguri, în vreme ce, cea de-a şasea abordează un subiect întru totul familiar autorului, respectiv universul liric. Ca peştele în apă, jurnalistul-poet din zona Năsăudului se lansează aici nu doar în afirmaţii critice valoroase, ci şi în aprecieri, analize şi comparaţii, folosindu-se atât de demersuri hermeneutice în evidenţierea contribuţiei poetice a unora dintre autorii menţionaţi, cât şi de analiza stilistico-literară. Interesant este, de exemplu, modul în care vede anumite pasaje din volumul dedicat de scriitorul mureşean Valentin Marica lui Grigore Vieru: 
„Botezător al cuvintelor, poetul descătuşează lung, readucând în actualitate oameni şi locuri: «Iarba udă din secolul trecut/ oalele uitate adânc în pământ/ pline de grâul faraonilor/ mană săracă mult ai umblat/ prin secoli scormonind prin lăzi de gunoi». Autobiografia poetului este una a parcursului spre lumină... Doctorul în filologie Valentin Marica aduce un omagiu poetului Grigore Vieru prin publicarea volumului «Metanii pentru strigătul arborelui». Apărută la Editura «Cezara», cartea este, prin versurile inserate, un gând pentru unul dintre poeţii basarabeni care a reuşit, prin activitatea sa, să facă o adevărată punte de flori între Republica Moldova şi Ţara Mamă. Scrisă cu vibraţii patriotice, poezia descoperă tainele vieţii care urcă pe scara sufletului până la cer: «Să fii în cer, aşa ca pe pământ,/ Aşteptând să te cuprindă trupul apei/.../ Să ningă peste crucea din vârful casei/ Suspinul mamei». Ca un ambasador al spiritualităţii româneşti, Valentin Marica prelungeşte vibraţiile versului lui Vieru prin poezii care conturează un portret al acestuia: «Când fulgerul îi despica, în zori, masa/ Poetul aduna toate spicele albe/ Cuvintele/ Punându-le în candele/ Să-i vestească cerul/ Să-i lege rana/ Să-i amâne somnul/ Să rotunjească mărul/ Să-i pipăie patriei fruntea/ O floare de soare îşi deschidea ochii»” (p. 236).
Datorită tuturor aspectelor pe care le-am enunţat aici, dar şi a multor altora pe care, din motive ce ţin de distribuţia spaţială a acestui text, nu le-am pomenit, dar care împodobesc volumul său, lucrarea lui Menuţ Maximinian, intitulată Cărţi şi contexte critice, se constituie într-o frumoasă contribuţie la istoria literaturii române contemporane şi într-un frumos îndrumar în hăţişul lecturii, pentru cei care vor să citească cărţi cu adevărat valoroase, editate în spaţiul contemporan.

* Recenzie la: Menuţ Maximinian, Cărţi şi contexte critice, Editura Tribuna, Cluj-Napoca, 2017.
1 Iată câteva dintre titlurile lui cele mai reprezentative: Confesiuni, Editura Arcade, Bistriţa, 2004; Cartea diuganilor, Editura Karuna, Bistriţa, 2004; Chip de înger, Editura Karuna, Bistriţa, 2007; Pe aripa cerului, Editura Karuna, Bistriţa, 2008;  Rădăcini împrumutate, Editura Karuna, Bistriţa, 2009; Vremea sintagmelor – eseu, Editura Karuna, Bistriţa, 2010; omul cu litere, Editura Karuna, Bistriţa, 2011;  Stop reportofon, Editura Karuna, Bistriţa, 2011;  Cartea cu coperţi de aer, Editura Semănătorul, Tismana, 2011;  Copila de sub vii, Editura Eikon, Cluj-Napoca, 2012;  Noduri în haos, Eurobit Publishing House, Timişoara, 2012;  Muchia Malului, Editura Tipo Moldova, Iaşi, 2013;  Cronica de gardă, Editura Karuna, Bistriţa, 2014;  Treni i jetes – Trenul vieţii (poeme în limbile română şi albaneză), trad. Baki Ymeri, Amanda Edit, Bucureşti, 2016; Poteci de dor. 20 de ani de la înfiinţarea Ansamblului Profesionist „Dor Românesc”, Editura Charmides, Bistriţa, 2016; Poveşti româneşti din New York / Romanian Stories in New York, Editura Nico, Târgu Mureş, 2017.

Autor: Maxim (Iuliu-Marius) Morariu