Aboneaza-te la newsletter



Contact

Zalău, Piaţa 1 Decembrie 1918, nr. 11, Sălaj, România

0260/612870

0260/612870



Icu Crăciun, In brevis

Icu Crăciun, In brevis

Decembrie 2017

De la debutul în „Ecoul” cu schiţa Eu director, el director (1972), în cei 45 de ani, Icu Crăciun şi-a croit un drum propriu de prozator şi publicist. O scurtă carte de vizită ar suna cam aşa: profesor de limba engleză la Grupul Şcolar „Liviu Rebreanu” din comuna Maieru, redactor şef al publicaţiei „Cuibul visurilor” şi vicepreşedinte al Societăţii Scriitorilor din judeţul Bistriţa-Năsăud. Membru al cenaclului Saeculum din Beclean şi al Uniunii Scriitorilor din România, filiala Cluj. La capitolul volume, amintim: În căutarea Graalului (publicistică literară, 2003); Întoarcerea la clasici (publicistică literară, 2003); În spatele călăreţului (roman, 2005); Peşti şi paraşute (roman, 2008); Izbăvirea prin cultură (publicistică literară, 2008); Scrieri incommode (publicistică literară, 2008); Mitingul (proză scurtă, 2009); Gânduri pentru prieteni (reflecţii şi reflexii, 2009); Povestiri cu personaje dubioase (proză scurtă, 2011) etc. 
Cartea In brevis a lui Icu Crăciun, apărută în seria Publicistică şi eseu contemporan a Editurii Tipo Moldova, coordonată de Cassian Maria Spiridon, aşază între aceleaşi coperţi, opiniile critice din ultimii ani, apărute mai întâi în revistele culturale.
Profesor ce se află cu lecturile la zi, dar şi un prozator binecunoscut în mediul literar, Icu Crăciun prezintă, prin această carte, o oglindă a scrierilor ce i-au trecut prin mână în ultimii ani, fiind de ajuns să aruncăm o privire asupra cuprinsului pentru a ne da seama de acest lucru. 
Despre criticul Andrei Moldovan, Icu Crăciun spune că nu ar exista pedeapsă mai mare pentru acesta „decât să-i fie interzis cetitul sau scrisul. De altfel, după el, însăşi existenţa unui intelectual nu se poate justifica decât prin ceea ce lecturează sau scrie zi de zi, fireşte, ambele fapte cu finalitate în beneficiul semenilor” (p. 7).
La această finalitate se gândeşte şi Icu Crăciun, cel care ne dovedeşte că lecturile lui sunt rodnice, în urma acestora făcându-ne şi pe noi părtaşi la gândurile lui. Din sfera preocupărilor scriitorului nu lipseşte readucerea în actualitate a personalităţii unor oameni de pe meleagurile natale, cum este Artemiu Publiu Alexi, patronul şcolii din Sângeorz Băi, despre care spune că „rămâne pentru posteritate una din personalităţile marcante, nu numai ale judeţului, ci a întreg neamului românesc” (p. 22). Dintre personalităţile din carte, pe care merită să le amintim, sunt şi ziaristul, scriitorul şi compozitorul Dariu Pop, pe care-l surprinde în vacanţele de vară de la Maieru, petrecute la fratele lui, învăţătorul Iustin, precum şi Solomon Haliţă, una dintre figurile ilustre pe care le-a dat României oraşul Sângeorz Băi.
Vasta personalitate a acestuia vă invităm să o descoperiţi citind cartea lui Icu Crăciun. Nu sunt omise nici scrierile colegilor din generaţia sa, pe care-i prezintă cu generozitate, scoţând în valoare, din cartea fiecăruia, lucrurile ce merită menţionate. Impresionează textul dedicat lui Alexandru Vlad, coleg de facultate cu Icu Crăciun, despre care aduce în faţa cititorilor nu doar repere privind activitatea acestuia, ci şi amintiri care i-au legat pentru totdeauna.
Rar dă, în scrierile sale, Icu Crăciun, verdicte despre autorii pe care-i recenzează, însă atunci când o face se vede că este stăpân pe cele ce afirmă, amintind aici doar pronosticul pe care-l dă cărţii lui Virgil Diaconu, Poezia post-modernă. Anchetă, despre care spune: „consider că volumul acesta va rămâne unul de referinţă pentru critica românească, dar şi pentru aceia care doresc să ştie mai mult despre acest curent literar” (p. 65).
Despre cartea lui Romulus Rusan, America ogarului cenuşiu, citită de noi toţi cu ochiul românului dornic să descopere America, spune că „jurnalul lui Romulus Rusan va rămâne în literatura română o carte de învăţătură scrisă cu mult rafinament, carte care-ţi oferă şi informaţii utile despre un popor de la care noi, românii, întotdeauna vom avea ce învăţa şi visa” (p. 72).
Despre romanul Punct şi de la capăt al lui Gabriel Chifu, Icu Crăciun concluzionează: „dincolo de poveştile de dragoste, bine împletite în economia romanului, îl invit pe cititor să citească şi această carte cutremurătoare despre ororile comunismului în România” (p. 84).
Referitor la volumul lui Niculae Vrăsmaş – Moştenirea lui Fabian, spune că: „deşi are doar 84 de pagini, consider că epuizează cam tot ce s-a scris despre viaţa şi opera unuia dintre primii poeţi ai literaturii române, personalitate marcantă nu numai a judeţului nostru, ci şi a României” (p. 105).
Despre romanul Ce rămâne al lui Cornel Cotuţiu, spune că poate fi considerat „atât un roman de dragoste, cât şi unul politic... Apreciez atmosfera creată cu talent de scriitor, limbajul diplomatic al personajelor cu carte care fac politică, dar şi a celor simpli, surprinşi în diverse ipostaze” (p. 153).  
Merită să menţionăm din sumar: „Adrian Țion – un scriitor al citadinului contemporan”, „Aurel Podaru – un postmodernist întârziat”, „Datoria de om a lui Alexandru Uiuiu”, „Ileana Antonu (1890-1971)”, „O carte dedicată profesorului universitar Ion Vlad”, „Anselm Holland şi Ilie Moromete”, „Povestirile lui Ioan V. Moldovan”, „Radu Mareș, eseistul”, „Revanșa postumă” a lui I.D. Sârbu în viziunea lui Nicolae Oprea, „Sala de așteptare a lui Matei Vișniec”, „Scrierile pedagogice” ale lui Ion Pop Reteganul”, „Un scriitor consecvent: Augustin Buzura”, „150 de ani de la nașterea prozatorului Tit Chitul (1866-1905)”.
Prin această carte, Icu Crăciun îşi dovedeşte, încă o dată, rigurozitatea, perseverenţa, hărnicia, aşezându-şi în ordine lecturile şi prezentându-le cititorilor, care fac astfel cunoştinţă cu opiniile unui om avizat.

Autor: Menuţ Maximinian