Aboneaza-te la newsletter



Contact

Zalău, Piaţa 1 Decembrie 1918, nr. 11, Sălaj, România

0260/612870

0260/612870



Mirela Orban

Mirela Orban

Noiembrie 2017

Openeyesdaydreaming

lupoaicele tinere îmi ies din hăţişuri
amuşină
în caverna pieptului le apucă toţi dracii
mosc amestecat cu sânge cald 
şi ceva ingrediente de umplutură indescifrabile încă
un homo sapiens erectus impregnat în tot edificiul 
tetracameral cu vedere la mare
başca şi-a lăsat ariergarda să navigheze necontrolat
prin artere vene şi alte căi de acces
spre destinaţii exotice şi iluzoriu intangibile

bat cu picioarele saltimbancele
în zăbrelele coastelor tropotesc cât să-mi iasă inima din piept
încă nu ştiu dacă e de bine sau 
eşti doar un explorator cu lecţia învăţată/de învăţat
să sară vor să te muşte cu slobode cuvinte
dar îţi culci sufletul pe umărul meu 
de parcă eu ţi-aş fi izbăvirea şi-mi spui fără să vorbeşti
ele în teacă îşi vâră securea
caline boturile-şi aşază pe tălpile tale
eu te iubesc tăcând
ne şoptim poezii cu degete condeie
curge cerneala pe trupurile noastre
câte melisme în limba asta moartă vorbită doar de noi
înviată din secole de ochii regăsiţi într-o toamnă 

sufletele îşi dau coate să coborâm odată galbenele steaguri
fiindcă se vor lipite pe ritm de atrii şi ventricule
de pildă sau poate nu chiar aşa ca ingrid si bogart în casablanca


Disertație pe marginea simțului olfactiv în loc de bun-venit

liniștea de acasă 
masa patul 
noptiera cu droguri zilnice 
icoanele pictate pe lemn vechi 
amorțite sub umbra răsăritului 
cădelnița în miniatură unde aprindea de-o vreme 
boabe de tămâie duminicile 
nici ea nu mai știa de ce 
motivul se înstrăinase peste munți 

poate așa se simțea aproape 
crescută în arome bisericești 
își asemuia părintele unui arhanghel 
coborât de pe pereții lăcașului sfânt 
de câte ori îmbrăca roba și îi auzea 
vocea nepământeană propovăduind în naos 
printre anafură si mir 
până într-o zi când îl văzuse doar tată 

se scutură de arhaismul încolăcit pe gând 
ca o bluză prea strâmtă 
în timp ce inspira cu nesaț aerul știut 

sau poate îi plăcea să creadă 
fumul înmiresmat 
era calea de transcendență metafizică 
a dorințelor ei spre... undeva 
pe raftul unei biblioteci alexandriene 
îndosariate cu nume și cnp 

în fine 
divaga acum 
de mulțumire să zicem 
era acasă 
și cel puțin o rugă aleasă probabil aleatoriu 
se împlinise


Printre absenţele tale nedisimulate

îmi păreau cunoscute potecile
atunci îţi dedublam urmele 
tu mă petreceai ţinându-mă de mână doar atât 
cât să laşi impresia că ar conta
îţi căutam tresărirea când îmi alergai venele şi
umbra-ţi prindea contur peste mine
urmăream şoapta din sărutul agăţat în lobul urechii
de câte ori ne amestecam apele sătui de singularităţi morbide
apoi îţi ridicai gluga
o pădure deasă şi negre îţi erau vieţuitoarele din ea 
te absorbea fără să întorci capul 
lăsându-mi gustul tău impregnat pe coapsa stângă
şi în tăietura de sub sân
îţi sunt aici strigam în urmă necoaptă ca o vestală răzvrătită
degetele tale mi-ar atinge respiraţia 
din secunda fără cătuşe 
pădurea îngropată într-un munte
şi-ar creşte singură liliecii


(Din volumul Buzunare pentru răvașe netrimise, Ed. Colorama, Cluj-Napoca, 2017)