Aboneaza-te la newsletter



Contact

Zalău, Piaţa 1 Decembrie 1918, nr. 11, Sălaj, România

0260/612870

0260/612870



Protopopul Simion Petricea (1843-1930) – personalitate sălăjeană marcantă din generaţia Marii Uniri

Protopopul Simion Petricea (1843-1930) – personalitate sălăjeană marcantă din generaţia Marii Uniri

Noiembrie 2017

Pentru început subliniem faptul că localitatea Şimişna şi Valea Someşului, de la Căpâlna până la localităţile Letca, Lozna şi Cliţ făceau parte, până în anul 1950, din judeţul Someş, plasa Ileanda Mare. În anul 1950 are loc raionarea după modelul sovietic, iar judeţele sunt desfiinţate. Prin legea administrativă din anul 1968 se trece la vechea formă de organizare administrativă, pe judeţe. Însă, fostul judeţ Someş, cu capitala la Dej, nu mai apare pe harta ţării, fiind împărţit judeţelor Cluj, Sălaj şi Maramureş. La judeţul Sălaj este arondată plasa Ileanda, în marea ei majoritate, şi câteva localităţi din fosta plasă Gârbou.
În această zonă mirifică a Văii Someşului vede lumina zilei şi Simion Petricea, una din personalităţile marcante din generaţia de aur a Marii Uniri de la 1 Decembrie 1918. El s-a născut la Şimişna, pe data de 27 noiembrie 1843. Cursurile primare le-a făcut la Năsăud, după cum mărturisea într-un chestionar din anul 1921. A urmat apoi cursurile liceului din Blaj, respectiv clasele I-VII, iar clasa a VIII-a de liceu a urmat-o la Beiuş, unde a obţinut şi bacalaureatul, la 24 septembrie 18691.
Printre colegii de la Beiuş îi amintim pe Vasiliu Deciu, Ioan Lepa, Ştefan Creşineacu, care au ajuns în funcţia ecleziastică de protopopi, la fel ca Simion Petricean, cum este trecut în lista absolvenţilor. De asemenea, un alt fost coleg, Ludovic Buteanu, a fost judecător, iar Alexandru Steţiu, medic. Director al liceului românesc din Beiuş, care poartă numele întemeietorului său, episcopul greco-catolic Samuil Vulcan, era Theodor Köváry-Chioreanu, originar din Portiţa, personalitate marcantă a Sălajului în epoca modernă2.
După absolvirea liceului, Simion Petricea s-a înscris la Facultatea de Teologie din Gherla, obţinând diploma de teologie la data de 15 iunie 1873.
Pe data de 27 noiembrie 1873, de ziua lui de naştere, se căsătoreşte cu Maria Hossu. Din păcate, din căsătoria lor nu a rezultat nici un copil.
În anul 1874 este hirotonit ca preot în parohia Şimişna, unde a păstorit, după cum afirmă personal în chestionarul amintit mai sus, „ca preot paroh-protopop turma cuvântătoare cu mare diliginţă şi prudenţă morală”.
În anul 1903 este numit protopop al Vadului, funcţie pe care o va îndeplini până la moartea sa3.
Anul 1905 aducea o schimbare de tactică politică a românilor transilvăneni înrolaţi sub steagul Partidului Naţional Român. Pe data de 10 ianuarie 1905, George Pop convoacă şi prezidează Conferinţa naţională de la Sibiu care, „prin noua tactică politică ce adoptă, semnalează o mare cotitură istorică, în desvoltarea politicei româneşti”. Supus la vot, noul program politic de implicare în viaţa parlamentară a Ungariei obţine 79 de voturi, iar cel de pasivitate parlamentară doar 12 voturi4. Astfel, fruntaşii politici români intră în „focul” luptelor electorale, care vor fi marcate de violenţa şi falsurile săvârşite de către autorităţile maghiare, cazul alegerilor de la Cehu Silvaniei – unde candida George Pop de Băseşti, preşedintele Partidului Naţional Român din Transilvania – fiind relevant în acest sens.
Noul protopop al tractului Vad, Simion Petricea, se implică activ în luptele politice ale românilor de pe Valea Someşului, susţinându-l pe Teodor Mihali, candidatul Partidului Naţional Român pentru un mandat de parlamentar al circumscripţiei electorale Ileanda Mare.
Cu toate piedicile, corupţia şi teroarea instaurată de către guvernul maghiar, românii au izbutit la alegerile parlamentare din anul 1905 să trimită 8 deputaţi, din cei 24 care au candidat, în Parlamentul de la Pesta. Aceştia, împreună cu colegii lor sârbi şi slovaci se vor organiza într-un club al deputaţilor naţionalişti. Preşedinte al clubului a fost ales fruntaşul român, Teodor Mihali. Deputaţii aleşi ai românilor au fost următorii: Teodor Mihali (Ileanda Mare); Dr. Aurel Vlad (Orăştie); Vasile Damian (Baia de Criş); Dr. Ştefan Cicio-Pop (Şiria); Dr. Ioan Suciu (Boroşinău); Dr. A. Novac (Sasca); Dr. Nicolae Comşa (Sibiu); Ioan Russu Şirianu (Chişinău-Criş)5.
Presa vremii, respectiv ziarul românesc „Tribuna”, care apărea la Arad, consemnează un eveniment politic deosebit care a avut loc la Ileanda Mare, pe data de 6 august 1905. Este vorba de o întrunire politică a PNR, organizată pentru susţinerea lui Teodor Mihali, care îi reprezenta în Parlamentul de la Budapesta şi constituirea organizaţiei PNR din această circumscripţie. Era o zi de sâmbătă, se spune în articol, iar pe la orele 3 au sosit cu trăsura la Ileanda Dr. Teodor Mihali, însoţit de „aprigul” fruntaş şi luptător politic naţional-român, Dr. Ştefan Cicio Pop, de Dr. Alexandru Vaida-Voevod, precum şi de o serie de intelectuali someşeni din Dej, printre care sunt amintiţi Dr. Ioan Cherecheş şi Dr. Clemente Barbu. După câteva minute soseşte şi preşedintele PNR, George Pop de Băseşti, care se afla la tratament la „scălzile” din Bizuşa. El a fost întâmpinat de către cei prezenţi cu „însufleţire la culme, strigăte Să trăiască clocotea văzduhul!”
Preşedintele PNR este întâmpinat, „prin o frumoasă vorbire”, de către preotul Pahomiu Pop, care păstorea în parohia Lozna. Cu lacrimi în ochi, venerabilul preşedinte a rostit un scurt discurs înălţător, care după mai bine de un secol pare actual, prin îndemnurile sale către fruntaşii politici români: „– Am venit, zise, să vă laud pentru cinstea ce aţi adus neamului românesc prin vrednicia voastră. În toate părţile sunt privit ca tată a marei familii ce formează neamul românesc din ţeara aceasta. Sunt mândru de voi!
Luptaţi fără frică şi cu inimă, căci pentru al vostru bine luptaţi! Românul nu asupreşte pe nimeni, nu voeşte a jigni pe nimeni, numai ce e al său, îl cere. Iar ce cere el, e drept şi sfânt înaintea lui Dumnezeu şi a oamenilor!
Sunt bătrân şi bolnăvicios, nu ştiu ajunge-voi să fiu norocos a mai veni în mijlocul vostru. Dar vă rog să-mi ţineţi sama şi întipăriţi la inimă şi în suflet vorbele mele şi le împliniţi cu sfinţenie. Ascultaţi totdeauna de bărbaţii voştri vrednici şi nu vă lăsaţi ispitiţi de cei mincinoşi şi vicleni! Să trăiţi. Dumnezeu cu voi toţii!”
După preşedintele partidului a luat cuvântul Ştefan Cicio Pop, stabilit la Arad, dar originar tot de pe Valea Someşului, din Şigău, plasa Dej. El subliniază că Teodor Mihali a fost ales preşedinte al Clubului deputaţilor naţionalişti din Parlament, care cuprindea toţi parlamentarii nemaghiari şi că alegătorii de pe Valea Someşului pot fi mândri de reprezentantul lor.
În continuare, deputatul Teodor Mihali a prezentat un raport al activităţii sale în Parlament. Îi îndeamnă pe cei prezenţi să se emancipeze prin cultură şi să aibă conştiinţa datoriei faţă de naţia română: „Fericirea, progresul şi libertatea neamului românesc nu o poate crea nimeni în lumea aceasta, decât însuşi poporul român. Când fişteştecare membru al poporului va fi pătruns de sentimentul datorinţei sale faţă de neam, când pe lângă cultura recerută va dispune şi de bună stare materială, atunci nu ne va mai putea opri în desvoltarea şi în progresul nostru nici o putere din lume. Căci un popor cult şi avut află totdeauna căile şi mijloacele, cari îl pot duce la realizarea idealurilor sale. Fiţi deci trezi, fiţi cruţători, fiţi credincioşi şi buni şi daţi-vă silinţa ca d-voastră şi copiii d-voastră să facă cât de mari progrese în privinţa culturală”.
Preotul Pahomiu Pop dă citire unei declaraţii, prin care cei prezenţi îl susţin în continuare pe Teodor Mihali şi îl roagă să continue lupta politică, în vederea realizării programului PNR şi a idealurilor tuturor românilor.
Urmează constituirea organizaţiei PNR din circumscripţia Ileanda. Comisia de candidare, formată din trei persoane, în frunte cu Clemente Barbul, propune, iar adunarea primeşte „unamim”, următoarea componenţă: protopopul Simion Petricea – preşedinte; preoţii Pahomiu Pop din Lozna Mare şi Ioan Barbul din Bârsăul Mare – vicepreşedinţi; Clemente Barbul – secretar; Ioan Mureşan, preot în Valea Groşilor – casier; Gregoiu Crăciunaş, preot în Ciobanca Mare, Alexandru Botta, preot în Mesteacăn, Nicolae Cosma, Ileanda, Ioan Vajd, fierar în Ileanda, Vasilica Bude, econom în Ileanda, Elia Centea, preot în Căpâlna, Aurel Bilţiu, preot în Rus, Eugen Lazăr, proprietar în Lemniu, Nicolae Lazăr, primar în Purcăreţ, Grigorie Lazăr, proprietar în Glod, Petru Bot, preot în Săcătura, Petru Petrişor, preot în Şasa, Ioan Pocol, preot în Buzaş, Ioan Buzura, preot în Poiana, Constantin Micu, preot în Vima Mare, Ioan Roman, preot în Vima Mică, Gavril Hossu, preot în Fodora Română, Augustin Drăgan, logofăt în Chizeni – membri în Comitetul de conducere al organizaţiei.
Preşedintele noii organizaţii PNR, Simion Petricea, „mulţumeşte pentru încrederea pusă în el şi promite că va fi la înălţime. Provoacă alegătorii, să nu asculte de profeţii străini şi mincinoşi, ci la toate ocasiunile de manifestări naţionale şi politice să se adreseze la el şi să lucre în înţelegere cu dânsul.
Constată că de la organizarea parlamentului, dintre antecesorii deputaţi ai cercului, ba nici din cercurile comitatului întreg, nu s-a aflat barem unul, care să-şi deschidă gura în parlament şi să aducă înaintea dietei neîndreptăţirile şi suferinţele poporului. Antecesorul deputat Dl. Simo Lajos, pe care aproape 3 decenii l-aţi distins cu încrederea voastră nici când nu şi-a ţinut dare de samă, ci numai prin strângere de mână de fariseu şi cu privirea-i iesuitică a încercat a se încuiba în inimele voastre nevinovate”.
La finalul întâlnirii, „la insistenţele publicului însufleţit până la culme” a luat cuvântul, din nou, tribunul arădean Ştefan Cicio Pop, subliniind că a sosit vremea ca românii să-şi revendice drepturile fireşti în Parlament6.
 Protopopul Simion Petricea s-a dovedit a fi la înălţimea misiunii şi în funcţia de preşedinte al organizaţiei PNR din circumscripţia electorală Ileanda. Împreună cu preoţii din protopopiat a contribuit la realegerea ca deputat a lui Teodor Mihali şi în anul 1906. Bun organizator şi intransigent în privinţa ducerii la îndeplinire a hotărârilor adunării, el a dat dispoziţii în privinţa executării lor şi cere fiecărui membru al biroului de conducere să-şi prezinte periodic raportul de activitate. Este conştient că odată trecut entuziasmul evenimentului era nevoie de muncă dezinteresată în slujba neamului românesc, în special din partea preoţilor şi dascălilor, care constituiau elita locală7.
De numele preotului Simion Petricea se leagă construirea bisericii de piatră din Şimişna. La îndemnul credincioşilor, preotul a ţinut un fel de jurnal al lucrărilor, astăzi adevărat document istoric: „Acesta descriere amu făcut-o indemnatu de mai multi dein credinciosi, ca se aiba ceva cunosceantia despre demersulu lucrului cu Baserica, inse eu ca omu batranu nu amu scrisu tote amenuntele cu mana mea tremuranda, ce se grabea spre darea pamentului, dein carea era facuta, fiendu că eramu neputenciosu a scrie să nu imi poteamu tinea mentea incordata la celea petrecute si intemplate, inse cu tote acestea dei celea scrise iubitii cetitori, si voru face idea, că ce se pote intempla la facerea unei Baserici noua.
Datu Simisna in 1904 luna Martie
Simionu Petricea deintre petricenii dela fontana numita Cumpana”8.
De asemenea, în preambulul documentului, preotul explică raţiunile pentru care el şi credincioşii din Şimişna au făcut eforturile de a ridica un lăcaş de cult, un adevărat testament moral şi religios pentru urmaşi: „Causa pentru ce amu intreprinsu descrierea basericei de piatra nou edificanda in parohia Simisna e acea, că se remana urma nestersa si dein gura in gura se ramana traditiune posteritatei, si cu catu vom cunosce greutatile prein care amu trecutu cu edificarea, cei ce eram in vietia si luptamu pe acelu tempu, cu atatu se fie posteritatea urmasii nostri mai recunoscatori de cea de cea ce le-amu lasatu, si cu pietate sesi aduca amente de noi, roganduse in totu tempulu in casa lui Domnedieu rdicatu cu ajutoriulu lui Domnedieu de noi, pentru voi, ca asia si voi acolo si numai acolo se ve cautati mangaiere sufleteasca si pace cu Domnedieu pana la resuflarea cea mai de pre urma a vostra, bene cunoscandu noi, că numai Baserica e mama dulce inecandu, bola, supărare si caderea in pecate!”9
El spune că ideea ridicării bisericii din Şimişna s-a ivit în anul 1896, dar a fost tărăgănată până pe data de 19 iunie 1897, când s-a făcut prima încercare între credincioşi. În acest sens, cantorul şi fătul bisericii au umblat pe la casele credincioşilor, îndemnându-i să contribuie la edificarea noii biserici. S-a reuşit strângerea unei anumite sume de bani, de la 76 de credincioşi, cu care însă nu se puteau demara lucrările.
În vara anului 1899, când s-a reuşit să se ajungă la suma de 100 fl., preotul Petricea s-a sfătuit cu curatorul şi cu alţi credincioşi ce să facă cu suma respectivă: să-i depună la bancă sau să-i dea împrumut cu dobândă? S-au sfătuit şi cu notarul cercual, Alexiu Balint, fiul preotului din Lozna, care le-a spus următoarele: „Mergeţi în unu norocu si ve cumparati piatra de baserica”. 
I-au ascultat sfatul şi pe data de 1 decembrie 1899 s-au deplasat în localitatea Glod, unde au încheiat un contract în cancelaria notarului cu câţiva locuitori, care s-au angajat să scoată 110 stânjeni de piatră din „stanu” (cariera) bisericii din Glod.
Până la sfârşitul lunii ianuarie 1900, piatra a fost deja scoasă şi transportată în cimitirul bisericii vechi din Şimişna, unde a stat timp de trei ani, fără a fi folosită10.
 Până în anul 1903 s-a reuşit strângerea unei anumite sume, cu care puteau fi demarate lucrările. În aceste condiţii, preotul Petricea a convocat o adunare a senatului bisericesc, pe data de 5 martie. S-a hotărât ca lucrarea să fie făcută de Ioan Delbach, antreprenor de origine italiană, din Udine, cu care s-a şi încheiat contractul la 22 martie 1903. Antreprenorul se angaja să construiască biserica din Şimişna pentru suma de 9.000 fl.
Planul bisericii, elaborat de antreprenor, a fost aprobat de Consistoriul din Gherla la 12 mai 1903. La 7 iunie, comisia deplasată la faţa locului a aprobat planul şi astfel a doua zi s-a început săparea şanţurilor pentru fundaţie.
Cu toate greutăţile inerente unei astfel de întreprinderi s-a reuşit ca până la data de 28 mai 1904, stil nou, care în acel an corespundea cu Sâmbăta Rusaliilor, pereţii bisericii să fie ridicaţi în roşu, în afară de turn11. 
Din lipsă de fonduri, celelalte lucrări la acoperiş, tencuire, turnul etc., în afară de pictura interioară, au fost realizate pe parcursul mai multor ani, fiind definitivate abia în anul 1909.
Momentul înălţător al sfinţirii bisericii a avut loc pe data de 25 septembrie 1910. Lăcaşul de cult a fost sfinţit de către canonicul-prepozit de Gherla, Ioan Georgiu şi canonicul Dr. Octavian Domide, aduşi în Şimişna cu o trăsură de către fruntaşul politic naţional-român şi deputat al circumscripţiei Ileanda, Dr. Teodor Mihali din Chizeni.
În Şimişna au fost aşteptaţi de către toţi preoţii de pe Valea Someşului, în frunte cu vrednicul preot local şi protopop tractual, Simion Petricea şi mulţimea de credincioşi veniţi să participe la eveniment.
După oficierea Serviciului Divin şi sfinţirea bisericii, masa de prânz a fost organizată în curtea casei preotului Petricea, amenajată special cu frunzari, în caz de vreme rea.
Pentru a doua zi a mai rămas în Şimişna doar canonicul Domide, care a plecat în parohia Chizeni, unde pe data de 27 septembrie 1910 a sfinţit biserica din localitate, biserică ridicată de fiul satului Dr. Teodor Mihali12.
Anul 1918 are pentru români o dublă semnificaţie: s-a încheiat prima conflagraţie mondială, care a adus mari suferinţe întregii omeniri şi s-a realizat unitatea statală a tuturor românilor. În anul 1918, pe cale plebiscitară, s-au unit cu România vechile provincii româneşti Basarabia, Bucovina şi Transilvania, care fuseseră înglobate prin forţă de două imperii anacronice: Imperiul austro-ungar şi Imperiul ţarist.
Acum, în aceste vremuri hotărâtoare, când se iveau zorile libertăţii, s-a înţeles şi s-a văzut puternica legătură dintre popor şi conducătorii lui fireşti. Sub egida Consiliului Naţional, toată populaţia românească s-a constituit în Sfaturi naţionale judeţene şi comunale, cu Gărzi naţionale în fiecare comună, deoarece exista pericolul unei revoluţii care să cuprindă întreaga ţară.
La fel ca în judeţul Sălaj, revoltele cu caracter revoluţionar-anarhic, au cuprins şi judeţul Someş. Au fost alungate autorităţile locale, notarii publici de la sate, au fost jefuite, din cauza foametei, depozitele de cereale, prăvăliile şi magazinele şi au fost devastate pădurile şi moşiile marilor proprietari.
În majoritatea satelor aceste revolte au fost legate de lupta pentru pământ, care fusese promis ţăranilor în timpul războiului.
Însă, această stare de anarhie creată de foametea cruntă şi la îndemnul soldaţilor, în special a celor veniţi din Rusia, unde fuseseră contaminaţi de virusul bolşevismului, a fost stopată de către fruntaşii politici români, intelectualitatea şi preoţimea satelor, care au înfiinţat în fiecare comună consilii şi gărzi naţionale româneşti, cu scopul de a restabili ordinea şi de a se pune la dispoziţia Consiliului Naţional Român Central, cu sediul la Arad.
La rândul lor, cei doi preoţi din Şimişna, Gherasim Căpâlna şi Simion Petricea, care îndeplinea şi funcţia de protopop al tractului Vad, s-au înţeles cu preotul din Hăşmaş, Augustin Budu şi au înfiinţat consilii naţionale româneşti. La Şimişna, înfiinţarea Consiliului Naţional Român şi a Gărzii Naţionale la 27 noiembrie 1918 se datorează în primul rând preotului Gherasim Căpâlna, care era mai tânăr şi proaspăt întors din armată. El a fost ales preşedinte al CNR, Cecan Vasile vicepreşedinte şi Gavril Ban secretar13.
În şedinţa din data de 20 noiembrie 1918, Consiliul Naţional Român Central, cu sediul la Arad, a hotărât convocarea Marii Adunări Naţionale pentru ziua de 1 Decembrie, la Alba Iulia. Totodată s-au făcut toate demersurile pregătitoare pentru buna desfăşurare a acestei adunări, organizarea alegerilor de deputaţi, păstrarea ordinei şi alte măsuri administrative14. 
Se vor forma cercuri electorale în toate judeţele Transilvaniei, cu scopul de a-i alege pe reprezentanţii românilor care urmau să plece la Alba Iulia să voteze Unirea. Deputaţilor aleşi li s-au alăturat delegaţii de drept: reprezentanţii clerului; instituţiilor culturale (Astra, reuniunile de femei, învăţători, reuniunile pentru fond de teatru); reprezentanţii gărzilor naţionale.
Protopopul Simion Petricea participă la Marea Adunare Naţională de la Alba Iulia din 1 Decembrie 1918 în calitate de reprezentant al clerului15, fiind unul dintre cei 1228 delegaţi care au votat Unirea Transilvaniei cu România.
După Marea Unire, protopopul Simion Petricea a mai slujit la altarul bisericii din Şimişna până în anul 1930. Pe data de 23 februarie 1930 a oficiat ultima cununie. A decedat la data de 6 mai 1930, la venerabila vârstă de 87 ani, din care 57 de „păstorire şi îndreptarea turmei, în spiritul adevărului şi credinţei”, după cum afirma protopopul Augustin Budu în scrisoarea prin care anunţa Episcopia de Gherla de trecerea la cele veşnice a înaintaşului său16.
Astfel, trecea la cele veşnice încă un reprezentant de marcă al generaţiei de aur care a înfăptuit România Mare, iar noi am considerat că avem datoria morală de a-i cinsti memoria, mai ales acum când ne aflăm în prag de an centenar al Marii Uniri.

Note:
1. Ionel Penea, Ioan Pop, Viorica Pop, Şimişna - 700: istorie, tradiţii, destine, Editura Caiete Silvane, Zalău, 2015, p. 195.
2. Constantin Pavel, Şcoalele din Beiuş. 1828-1928, Beiuş, 1928, pp. 164-165 şi 183-184.
3. Ionel Penea, Ioan Pop, Viorica Pop, op. cit., p. 195.
4. Ioan Georgescu, George Pop de Băseşti. 60 de ani din luptele naţionale ale românilor transilvăneni, Editura Astra, Oradea, 1935, pp. 118-119.
5. Ibidem, pp. 123-125.
6. Tribuna (Arad), nr. 146, 6 august 1905.
7. Ionel Penea, Ioan Pop, Viorica Pop, op. cit., pp. 107-108.
8. Serviciul Judeţean al Arhivelor Naţionale Sălaj, fond Parohia greco-catolică Şimişna, dosar 2/1904-1913, f. 1.
9. Ibidem, f. 2.
10. Ibidem, ff. 2-3.
11. Ibidem, f. 5.
12. Ibidem, ff. 16-17.
13. Cornel Grad, Doru E. Goron, 1918/1919. Contribuţii sălăjene la Marea Unire, Editura Limes, Zalău, doc. 49, pp. 203-204.
14. Marea Unire de la 1 Decembrie 1918, Bucureşti, 1943, pp. 13-14. 
15. C. Grad, D.E. Goron, op. cit., p. 77.
16. Ionel Penea, Ioan Pop, Viorica Pop, op. cit., p. 197 şi 199.

Autor: Marin Pop