Aboneaza-te la newsletter



Contact

Zalău, Piaţa 1 Decembrie 1918, nr. 11, Sălaj, România

0260/612870

0260/612870



Daniela Hendea

Daniela Hendea

Noiembrie 2017

Daniela Hendea scrie despre experiența publică și particulară cu autismul băiatului ei de 7 ani. Poemele ei vorbesc tuturor, într-o explozie senzorială care aduce la suprafață detalii menite să conștientizeze, să promoveze înțelegerea și acceptarea celor care trăiesc cu această afecțiune încă misterioasă. Poemele selectate aici fac parte din viitorul ei volum de debut, care va apărea la editura Cartea Românească în 2018. A mai publicat în revista de cultură Familia, și contribuie pe platforma literară online Qpoem. 

..............................

Mâini 

Dacă ar trebui să-mi surp
corpul 
într-o singură parte din el, 
m-aș întruchipa într-o
mână. 

Când vreau să te strâng în brațe,
îți interpui coatele 
între noi.
Când vreau să te sărut, 
îți îngropi bărbia 
în piept, dar 
mâna 
mi-o înfășori fără șovăială, 

Palma ta se încleștează-n 
palma mea
la nechezatul poneilor de pânză
din vitrină.

Din degetul arătător și mijlociu
ne-am recrea
picioarele
cu care am mărșălui în aceeași
cadență. Ne-am putea
lipi ochi de păpuși pe nodurile 
degetelor, și astfel 
am exersa contactul 
vizual.


Apocalipsa

Stropii denși au mitraliat 
acoperișul de tablă 
toată noaptea. 

Când norii se ciocneau, întrezăream
delirul asediindu-ți irișii:
chiuiai, țopăiai, băteai din palme
la fulgerele care fisurau întunecimea. 

A doua zi dimineața,
aplecat asupra butoiului din care se revărsa apa de ploaie,
azvârleai în el, una câte una, 
toate figurinele de plastic: fermierul, nevasta acestuia,
porcul, vaca, găina, chiar preferatul tău, 
calul. 
Gardurile din plastic roșu aprins pluteau în derivă,
apoi întreg hambarul, din care 
numai acoperișul 
alb cu onduleuri de țigle-n relief
se mai vedea. 


Tăuraș în lasou

Ți-ai croit
drum printre credincioșii
pe genunchi. 

Te-ai oprit cu tălpile goale
în lumina prelinsă pe
ciment
prin chenarul acoperișului în
boltă.

Deasupra capului,
ți-ai înfășurat 
pumnii în frânghia de raze,

la capătul căruia
soarele de mai – 
un tăuraș aninat în lasou – 
arunca 
fără astâmpăr
din copite;

licăriri

în aura icoanelor ce
consimțeau.


Superstiție

Înșirăm talismane pe sfoara de 
argint, facem o brățară 
Pandora. Acesta 
e pentru ziua când te-ai născut, acesta 
pentru primii pași, apoi încă unul
pentru primul dințișor de lapte 
pierdut.
Și încă unul pentru primul 
cuvânt, în mâna mea stângă
la spate, cu degetul mijlociu și cel arătător strâns 
încrucișate.