Aboneaza-te la newsletter



Contact

Zalău, Piaţa 1 Decembrie 1918, nr. 11, Sălaj, România

0260/612870

0260/612870



Simpozionul internațional de arte vizuale „Arta în grădină”

Simpozionul internațional de arte vizuale „Arta în grădină”

Noiembrie 2017

Din nou în Grădină

Radu Șerban, coordonatorul Simpozionului

De șase ani, în fiecare vară, la Grădina Botanică din Jibou se întâlnesc pictori din centrele artistice importante din țară, pentru a se documenta, lucra, purta discuții și a intra în comuniune cu un loc privilegiat, care nu are nimic în comun cu viața citadină tumultoasă.
De ce în Grădină? Pentru că se poate, ar putea fi un răspuns simplu. Pentru că sunt persoane care ne înțeleg și apreciază ceea ce facem, și pentru că sunt instituții care prin susținerea Simpozionului investesc în actul cultural contemporan.
Artiștilor (și nu numai lor) le place Grădina. În primul rând pentru că aceasta este depozitară de frumos. Este o rezervație de culori și miresme care împreună sugerează o senzație edenică. Aportul gândirii și intervenției umane este lesne de constatat aici. Fără de acestea, locul ar fi unul expus hazardului.
La ediția din acest an a Simpozionului de Arte Vizuale ARTA ÎN GRĂDINĂ, cea de a VI-a, au participat nouă artiști. Majoritatea lor, în afară de calitatea de artiști, sunt și profesori la școli, licee și universități de artă.
Domnul Cornel Ailincăi, profesor dr. la Universitatea de Artă și Design din Cluj-Napoca, este un nume cunoscut în cercurile intelectuale și artistice din țară și străinătate. Domnia sa este mentorul Școlii de Ceramică de la Cluj și preşedinte al Fundaţiei de Ceramică CERAMART. A participat la simpozioane, conferințe și workshop-uri în Europa și Canada și a scris cărți de referință care se regăsesc în majoritatea bibliografiilor tezelor de doctorat din domeniul artelor vizuale.
Pentru prima dată, la reuniunea noastră de la Jibou, participă un artist reprezentativ al școlii de pictură de la Iași. Liviu Suhar nu este numai un pictor original și prolific, ci și un profesor universitar care prin funcțiile pe care le-a deținut în cariera sa didactică a contribuit la jalonarea și definirea  învățământului artistic superior de după 1990 din România. 
Adina Mocanu a studiat pictura la Iași avându-l profesor pe Adrian Podoleanu. A organizat expoziții personale și a participat la multe expoziții de grup și simpozioane de artă în țară și străinătate. Este profesor la Liceul de Artă din Bistrița.
Absolventă a Institutului de Arte Plastice „Ion Andreescu”, secția Grafică, Mariana Șerban este o artistă prolifică care folosește cu dezinvoltură atât tehnicile specifice graficii, cât și pe cele care aparțin domeniului picturii. Din anul 2004 este profesor la Liceul de Artă din Târgu Mureș.
La ediția din acest an au participat și doi artiști din generația tânără, ambii absolvind studiile de pictură ale Universității de Artă și Design din Cluj-Napoca. Andrei Câmpan provine dintr-o familie de artiști din Cluj-Napoca, fiind un pictor rafinat și subtil, care abordează cu predilecție în creația sa tema peisajului. Ioan de Moisa este un tânăr artist, antreprenor și un mereu călător. Caută locuri și oameni din lumea întreagă care-i servesc drept motive pentru arta pe care o practică.
La fel ca în ultimele patru ediții, și în acest an am avut plăcerea de a găzdui, comunica și împărtăși bucuriile artei cu doi artiști din afara granițelor țării, tocmai de la Moscova. Iuriy Protasov are o formație de arhitect și pictor, fiind inițiatorul și directorul unei școli de artă din Moscova. Este un artist care practică pictura în plain-air fiind interesat de felul în care lumina (la diferite ore ale zilei) influențează relațiile cromatice ale elementelor din natură. 
Irina Golovanova este profesor al Universității Pedagogice din Moscova, departamentul de Arte Plastice și deține un doctorat în Metode și Tehnici de Predare a Artei. În pictura ei, vegetația este stilizată prin aplicarea unor reducții de factură decorativă și geometrică.
În afară de activitatea de creație, în cadrul Simpozionului s-au desfășurat și alte activități conexe cu caracter cultural și educațional, la care și-au adus contribuția prin comunicări, ateliere de pictură și recitaluri, invitați și participanți ai ediției din acest an.
Criticul de artă Mircea Oliv, cu o dăruire și o bunăvoință exemplare, a venit pentru a treia oară la Jibou pentru a prezenta de această dată în fața audienței un material despre creația artistului Ion Nicodim. 
Profesorul Vasile Cioca de la Universitatea de Artă și Design din Cluj-Napoca a susținut un atelier de pictură, un joc creativ, așa cum se exprimă domnia sa, sub genericul „Oasele copacilor înfloresc și cântă sub bagheta cromatică a copiilor”. La acest workshop au participat un grup de copii de la Complexul de Servicii Sociale din Jibou și două eleve de la liceul „Ion Agârbiceanu” din același oraș.
Seara de muzică l-a avut invitat pe chitaristul clujean Andras Varga. Sub Genericul „Bajo la Luna” („Sub lună”), în aer liber, artistul a interpretat piese pentru chitară din repertoriul flamenco tradițional și compoziții proprii.
Profesorul Ionel Baltă, coordonatorul cercului de artă din cadrul Palatului Copiilor Jibou a prezentat metodele și strategiile prin care a reușit, pe de o parte să atragă o audiență numeroasă la orele domniei sale, iar pe de alta, să obțină multe diplome la concursurile de profil din țară și străinătate.
Pe lângă contribuțiile invitaților mai sus menționați, următoarele activități culturale au fost susținute de o parte dintre participanții acestei ediții a Simpozionului.
Domnul Cornel Ailincăi a susținut o expunere despre participarea și contribuția artiștilor români (printre care s-a aflat și domnia sa) la o rezidență de creație în China, organizată cu ocazia fondării Muzeului de Artă Ceramică a Europei de Est. Pe lângă notele particulare care au caracterizat efectiv activitatea artiștilor și interesul organizatorilor pentru contribuția românească la această manifestare, domnul Ailincăi a prezentat și fragmente consistente despre istoria și civilizația chineză.
La rândul lui, domnul Liviu Suhar ne-a vorbit despre activitatea domniei sale de inițiator, curator și organizator al Simpozionului de Pictură și Desen din localitatea natală, Iacobeni. Ne-a prezentat albumele celor cinci ediții ale Simpozionului, precum și proiectele viitoare pe care le are în vedere împreună cu asociația pe care o conduce.
Poate cea mai așteptată prezentare a fost aceea susținută de curatorul din acest an al Simpozionului de la Jibou, doamna Ramona Novicov. Titlul prezentării a coincis (voit) cu tema ediției: „Hortus Closus. Grădina închisă”. Subiectul a fost explicat și argumentat prin incursiuni imagistice și explicative în istoria artelor.
La fel ca și anul trecut, s-a organizat o vizită de documentare la biserici de lemn din apropierea Jiboului. Pe lângă bisericile din Prodănești și Creaca, destinația principală din acest an a fost biserica de lemn de secol XVII din Baica, considerată una dintre cele mai armonioase construcții religioase din Sălaj, datorită arhitecturii și proporțiilor sale.
Ralierea la noile modalități de comunicare și transmitere a informației s-a realizat prin conceperea și editarea unei pagini pe platforma Facebook și a unui blog care conțin toate informațiile despre artiștii și invitații ediției din acest an și despre activitățile derulate în cadrul Simpozionului. Accesul la aceste surse de informare se face din site-ul oficial al Simpozionului: www.simpozionulartaingradina.ro.
Simpozionul s-a finalizat cu vernisarea expoziției de pictură. Toate lucrările realizate de către artiști în această ediție au fost expuse în fostul grajd al castelului, un spațiu care chiar dacă se află în proces de reabilitare, prin dimensiunea generoasă și arhitectura spectaculoasă a interiorului, s-a constituit într-o incitantă galerie de artă neconvențională. Alături de artiștii profesioniști au expus și elevii care au participat la workship-ul de pictură. Lucrările lor tridimensionale, colorate și dinamice s-au constituit într-un expresiv contrapunct la picturile de pe ziduri. 
În lumina serii, lucrările expuse, artiștii, elevii și publicul jibouan, au transformat atmosfera interiorului într-o scenă filmică.
În acest an, pe lângă organizatorii statornici ai Simpozionului, Centrul de Cultură și Artă al Județului Sălaj și Centrul de Cercetări Biologice Jibou, ni s-a alăturat un partener nou, Primăria și Consiliul Local Jibou, care prin Asociația Prietenii Grădinii Botanice a susținut activitățile noastre. Avem certitudinea că această primă colaborare cu administrația locală va fi una de durată, existând posibilitatea ca partenerul de azi să devină unul dintre organizatorii de mâine ai Simpozionului.
În încheiere, amintim și cu această ocazie, că toate lucrările realizate de către artiști pe parcursul Simpozionului au fost donate pentru întregirea colecțiilor de artă contemporană ale instituțiilor organizatoare. 
Proiectul de a face cunoscute lucrările acestor colecții, prin organizarea de expoziții itinerante în muzee din România și editarea de albume de artă, a rămas un deziderat la care sperăm să adere instituții de stat și private din Sălaj, pentru ca acesta să se poată materializa în anul 2018.

.................

Centrul de Cultură și Artă al Județului Sălaj, instituție a Consiliului Județean Sălaj, rămâne un partener de încredere al Simpozionului internațional de arte vizuale „Arta în grădină”, și datorită convingerii, spuse și de alții, de multe ori: chiar dacă artele, cuvintele nu pot schimba lumea, o pot face măcar mai respirabilă. Mai aproape (și) de respirația divină a culorilor. Și de contopirea cu sensurile divinității. Și apoi, s-a demonstrat, dacă mai era cazul: Grădina Botanică „Vasile Fati” și Centrul de Cercetări Biologice de la Jibou sunt excelente locuri de promovare turistică și culturală a județului Sălaj. Transmitem – și pe această cale – felicitări tuturor celor implicați în cel mai frumos proiect cultural de arte vizuale din județul Sălaj și, poate, din Transilvania.

Daniel Săuca,
Manager Centrul de Cultură și Artă al Județului Sălaj

.....................

Simpozionul de Arte Vizuale „Arta în Grădină”, Jibou, 2017

Cosmin Sicora

Grădina și cadrul natural, în general, au servit ca sursă de inspirație artistică încă din timpuri imemoriale. Primele opere artistice din istoria omenirii au reprezentat fauna și flora din anturajul oamenilor preistorici imortalizate pe pereții peșterilor ce le serveau drept adăpost. Iată de ce simbioza între o grădină botanică – întruchipare a cadrului natural – și fenomenul artistic vine firesc. „Arta în Grădină” a ajuns la ediția a VI-a, o vârstă a maturității și o confirmare că fenomenul artistic de la Jibou își are originea într-un sol roditor ce asigură o prosperitate îndelungată. Desigur că, la fiecare ediție, încă descoperim probleme, încă optimizăm mecanisme interne de organizare, procesul de auto-perfecționare vine însă natural pentru oamenii implicați în cercetare, ce zi de zi răpesc din negura necunoscutului lumina cunoașterii. 
O vizită în Grădina Botanică „Vasile Fati” din Jibou reprezintă, pe lângă latura educativă, și o călătorie imaginară pe meridianele botanice ale globului. Cine nu s-a imaginat în adâncul pădurii tropicale când a trecut prin serele mari, înconjurat de bananieri, curmali și cocotieri?! Ce ușor ne vine să ne credem în explorarea unui recif de corali sau în lumea acvatică din Delta Dunării când trecem prin Sectorul Acvaristic! Parcă simțim mirosul puternic al unui ceai oriental când pășim în pagoda din grădina japoneză la umbra semețului munte Fuji! Ne bucurăm de răcoare în zilele caniculare în adâncul pădurilor carpatine înconjurați de cerbi semeți și mistreți. Unde mai bine poți visa cu ochii deschiși decât în Grădina din Jibou? Iată de ce tema de sorginte onirică de anul acesta a constituit un stimul artistic potent ce a dus la o productivitate artistică deosebită, atât numeric, cât și calitativ. 
Așteptăm cu mare interes ediția de anul viitor a unui fenomen artistic unic la nivel național ce aduce pe meleaguri sălăjene, prin grija și osteneala unor oameni deosebiți, cărora le suntem profund recunoscători, muzele artelor vizuale spre deliciul artistic al oamenilor locului! 

.....................................

Exerciții picturale înăuntrul și în afara Grădinii Închise

Ramona Novicov, curatorul Simpozionului

 

Pentru nouă artiști plastici, Grădina din Jibou a devenit terenul de joacă de-a natura, de-a dincoace și dincolo de limitări, orizonturi, regnuri, creaturi vegetale sau acvatice, de zile și nopți, de sfere geodezice sau grădini japoneze.
Pentru Mariana Șerban, gardurile și îngrădirile sunt date doar pentru a fi depășite. Rama lucrării este o provocare perpetuă, ea există doar pentru a privi dincolo de ea, ca și cum arunci o ocheadă peste gard. Mariana se joacă cu tușele, ele sunt notele unui cânt de dimineață, ale unei alborade. Picturile ei nu cunosc înserarea, peste regatul ei vegetal se aștern, în loc de rouă, picuri colorați asemeni unor ecouri de râsete. Aceștia par a se așterne singuri pe suprafața formelor, puf de păpădie suflat de boarea dimineții.
Adina Mocanu își poartă cu ea grădinile ei interioare, topografii ce sublimează răsaduri sau paturi germinative. Picturile ei celebrează potențialitatea vitală pe care acestea o conțin, conglomeratul de semințe ce tocmai pleznesc, eliberând în aerul vioriu energiile pământului. Picturile ei sunt breșe prin care se aude glasul, uneori vuietul naturii, al unei lumi stihiale în adânc, dar îmblânzite de delicatețea gestului plastic. 
Ochiul de artist al Irinei Golovanova e antrenat să vadă, dincolo de aparența dezordonată a vieții vegetale, ordinea și ritmurile de creștere ce guvernează imperiul vegetal în care Grădina din Jibou este un regat. Venind de departe, din Moscova, ea vede în tot ce o înconjoară, oriunde ar fi, sensuri și legi ale creșterii, ale înlănțuirii unei lumi care, în spatele seducției debordante, încifrează coduri cristaline. Picturile ei revelează geometrii sensibile, aflate imediat sub epiderma petalelor și a dansului lujerilor.
Aflat la antipodul viziunii atașate de ordine a Irinei, Iuriy Protasov, moscovit și el, se lasă invariabil sedus de opulența naturii. Grădina lui e compusă din arcuirile unor plante monumentale, puternic afirmate în spațiu, al căror dialog senzual ignoră debordant orice împrejmuire. Energia lui picturală e rezultatul unui răspuns imediat la provocarea vizuală a frumuseții vizibile a lumii. Pictura lui, cu tușe și culori puternice, exprimă bucuria sa de a vedea înlănțuirea formelor năvalnice și de a o putea transpune spontan, cu ușurința conferită de un îndelung antrenament pictural. 
Posesor al unei mirabile bogății de lumi interioare, Cornel Ailincăi s-a lăsat sedus cu grație de efluviile limpezi ale Grădinii din Jibou. Acorduri subtile, traversate de lumină, au conturat peisaje evanescente, consonante cu grădina din Giverny a lui Monet. Tușe dansante, scintilante, acopereau alert armătura unui desen extrem de sensibil, asemenea unui seismograf sau notații muzicale. Pânzele sale deveneau, zi după zi, suportul tot mai nuanțat al unor subtile vibrații colorate, expresia picturală a unei neîngrădite bucurii de a trăi și de a înțelege rostul frumuseții.
În contrast cu efectul Giverny, tot ce era stabil, monumental, cert și ferm în spațiul grădinii, adică prezența impozantă a castelului baroc, a arborilor viguroși și a scenografiei peisajere a fost fixat cu contururi limpezi de Liviu Suhar. Leii de piatră ai grădinii au devenit prezențe inconturnabile, stabilopozi ai unei naturi bine ancorate pe pânze, stăpânite de bagheta unui maestru. Tușe controlate cu siguranță au ritmat spațiul picturilor sale, aducând forță sculpturală unui spațiu pe care îl percepeam, până la momentul Suhar, ca fiind prin excelență pictural. 
Andrei Câmpan a transfigurat întreaga Grădină din Jibou într-o subtilă experiență a unei Toscane imaginare, evocată cu fior nostalgic. Maeștrii trecentiști și-au făcut simțită prezența prin limpezimea ireală a atmosferei picturale. Un suflu ușor metafizic vibra suprafața pânzelor, în care doar murmurul pădurii și al tăcutelor vile rustice punctau figurativ spațiul. În rest, doar suflul subtil al unor absențe. În picturile lui Andrei se contura cel mai bine spațiul ideal al inorogilor, al celor ce străbăteau, în lumina lunii, și aleile parcului din Jibou.
Dar ce se întâmpla noaptea cu creaturile necuvântătoare din Grădina din Jibou îl interesa și pe Ioan de Moisa. Asemeni lui Peter Pan, el părea că stăpânește, cu grație si umor, întreg regatul vegetal. Din aburii violeți ai nopții, ca un magician jucăuș, el făcea să apară, prin efecte de ceață și oglinzi, paznicii seculari ai grădinii, transformând leii cenușii ai zilei în creaturi misterioase. Dar exersa, deopotrivă, în registru diurn, și efectul de mise en abyme, de tablou în tablou, unde feminitatea contemplativă se putea topi în volutele unui văl pictural evanescent.  
Grădina din Jibou face parte intrinsecă din viața lui Radu Șerban. El e cel mai aproape de realitatea ei, căci s-a născut și a crescut sub duhul verdurii și parfumului ei. Și tocmai de aceea, Radu are nevoie de filtre picturale și de amplitudinea perspectivelor aeriene pentru a nu deveni el, pictorul, prizonierul seducțiilor ei picturale. Naturile sale par a surprinde momentul iminent al Creației, când Duhul plutește deasupra apelor, indecis asupra felului în care va plăsmui lumea. E momentul poetic de cumpănă al gestului primordial creativ. Dar, pentru Radu Șerban, vălurile sale picturale sunt expresia felului subtil și delicat cu care un artist trebuie să se apropie de spectacolul miraculos al creației pentru a nu-i tulbura magica, perpetua devenire.

..........................

Vernisaj sub arcade

Ramona Novicov, curatorul Simpozionului

Zidurile roşietice ale fostului grajd al castelului Wesselényi sunt simeze perfecte pentru lucrări de artă – scriu acum ce au spus participanţii la vernisajul expoziţiei cu care s-a încheiat ediţia a VI-a a simpozionului Arta în Grădină. Zidurile din cărămizi înnobilate de timp sunt interfaţa ce face să respire şi să comunice firesc lucrările, expozanţii, publicul, natura. Marea sală boltită cu stâlpii şi arcurile sale robuste, emană mereu o forţă proaspătă, genuină, căci ea însăşi e un spaţiu plastic în sine. 
Ţesătura de cărămizi integrează cu naturaleţe orice imagine, primind căldura culorii şi dându-i, complementar, o bună doză de asprime şi forţă. Acest efect a fost fructificat excelent de Radu Şerban la fiecare ediţie a taberei. Faptul că e pictor şi că ochiul său e acordat la tot ce înseamnă efect plastic a făcut ca acest spaţiu generos, pe nedrept neglijat, să primească respectul pe care îl merită. În ambianţa aceea maiestuoasă, barocă, scăldată în lumina apusului, punctată de picturi şi de o zglobie instalaţie în chip de pădure de argint, nu mi-a fost greu să vorbesc despre locuri magice. Mai exact, despre grădini înmiresmate, în centrul cărora sunt fântâni şi lacuri, despre umbra inorogilor, despre globuri geodezice de cristal. Despre faptul că sufletul trebuie cultivat ca pe o grădină, după pilda bună a semănătorului. A face din sufletul tău şi apoi şi al altora, fraţi mai mici, un pământ roditor, e menirea fiecărui artist. Iar expoziţia pe care am vernisat-o împreună a fost o clară şi vie exemplificare a acestui sens etic, mai mult decât estetic, al creaţiei. 
Am vorbit mai ales pentru copiii prezenţi la vernisaj, pentru micii artişti de la Centrul de Servicii Sociale din Jibou. Au primit aplauze, distincții şi atenţie, dar bucuria cu care au descoperit culoarea şi libertatea de a o folosi, cred că a fost premiul suprem. Cel care s-a îngrijit şi în acest an de fraţii mai mici a fost profesorul Vasile Cioca. Dânsul a fost vectorul bucuriei unor copii ce ştiu cel mai bine să capitalizeze orice cuvânt sau gest sincer, blând şi folositor. Am vorbit apoi, omagiind gazdele noastre de la Centrul de Cercetări Biologice Jibou, adică pe cei ce se îngrijesc ca grădina botanică să fie constant un pământ roditor şi un parc creativ, despre două imagini puternice, puse paralel în oglindă. Una este cea strălucitoare, vie, plină de sevă, a grădinii botanice. Un loc uimitor al ritmurilor nu doar vegetale, ci şi creative, ale artiştilor, mari sau mici, consacraţi sau începători, timizi sau impetuoşi. Grădina botanică e un spaţiu viu în orice anotimp pentru că e generos, e deschis, prietenos, colorat şi aerisit. E un Hortus closus ocrotit inteligent, cu uşi batante, primenit de spiritul creativ. Cel care a înţeles foarte bine mecanica subtilă a funcţionării comunităţilor de artişti şi a adaptat-o Grădinii Botanice din Jibou, a fost Radu Şerban. Născut în Jibou, la doi paşi de grădina domnului Fati, Radu a întors, iată, de şase ani consecutiv, darul preţios pe care i l-au făcut locurile natale: harul artistic. Aşa s-a făcut ca, la intersectarea câtorva spirite deschise, inteligente şi creative, oameni şi instituţii au conturat o realitate de o forţă şi frumuseţe aparte: simpozioanele anuale de arte vizuale numite generic Arta în Grădină. Vizuale, muzicale, gastronomice, aceste întâlniri pe tărâmul artei au oferit Jiboului încă o identitate spirituală şi noi valenţe de racordare la ritmurile vieţii contemporane.  
Dar am mai vorbit şi de cea de a doua imagine puternică din oglinda paralelă: castelul Wesselény, ce odată era părtaş de seamă la viaţa Grădinii. Senior incontestabil al locului, vastul palat baroc, plin de poveşti, cu o curte ce vibra de chiotele copiilor şi de vuietul motoarelor de karting, stă acum inert, absent, pustiu, condamnat la singurătate. Încăput pe mâini nevrednice şi spirite înguste, a devenit un loc închis, opac, ce seamănă cu castelul regelui Haggard din basmul „Ultima licornă”. Castelul a devenit trista imagine a unei grădini ferecate pe dinăuntru, prizonieră a unui stăpân nevrednic de o asemenea frumuseţe. Dar poate că, pe principiul vaselor comunicante, vitalitatea grădinii domnului Fati va insufla din nou, prin alchimia miraculoasă a sevelor, viaţă nobilului castel. Acestea nu sunt decât cuvinte în paginile unui catalog, dar, odată rostite la vernisaj, ele s-au adăugat haloului de gânduri bune ce poate da din nou viaţă poveştilor. Cu vrăjitori, zâne, grădini fermecate şi castele reconvertite în muzee, galerii de artă, laboratoare gastronomice, observatoare astronomice şi cluburi de karting.

 

Autor: Radu Șerban, Daniel Săuca, Cosmin Sicora, Ramona Novicov