Aboneaza-te la newsletter



Contact

Zalău, Piaţa 1 Decembrie 1918, nr. 11, Sălaj, România

0260/612870

0260/612870



Filmografiile Simonei: Miere (2010)

Filmografiile Simonei: Miere (2010)

Noiembrie 2017

„În seri de vară-albastre voi merge pe poteci,
Să calc mărunte ierburi, să fiu împuns de grâie”. 
(Arthur Rimbaud, Senzaţie, trad. de Andrei Răutu)
 
„Suspendată între cer și pământ este lumea viselor. Iar visele nu se comunică, fiule”, îi spune tatăl lui Yusuf (Bora Altas), protagonistul filmului Miere în regia lui Semih Kaplanoglu. Suspendată între cer și pământ e făptura tatălui, care atârnă de frânghia pe care a legat-o pentru a ajunge la stupii cu miere. Între pământ și cer plutește figura arhanghelului Gavriil pe care femeile îl invocă în rugăciune. În ciutura fântânii care coboară spre pământ, se oglindește luna pe care Yusuf o tulbură. Suspendată între cuvânt și tăcere este șoapta, singura formă prin care băiatul comunică cu figura paternă. Lumea lui Yusuf e lumea cuvintelor puţine, a dificultăţilor de citire, a școlii în care se simte stingher, a râsetelor celorlalţi, a pauzelor pe care și le petrece la fereastră urmărind joaca celor din curte. E o lume între figura mamei (Tülin Özen) cu care nu poate stabili punţi de legătură și a tatălui pe care-l divinizează. E lumea stupilor de miere, a iniţierii în meseria de apicultor, a câmpurilor cu flori și a numelor lor pe care le învaţă de la tată. Imaginile văzute prin ochii lui seamănă cu niște instantanee fotografice. Retina lui reţine imagini sensibile pentru totdeauna. Urechea lui ascultă versurile lui Rimbaud recitate într-o clasă pustie de vocea unei fete a cărei panglică de păr o păstrează.
Între Yusuf și tatăl său, Yakup, convenţiile sunt secrete si nerostite. Tatăl bea pe furiș laptele care nu-i place copilului și dragostea se manifestă prin intermediul unei corăbii de lemn în plin proces de sculptare. Atunci când corabia dispare din atelierul tatălui și acesta îi dăruiește unui copil din vecini o figurină de lemn care lui îi pare că aduce a corabie, Yusuf se simte pustiit. În încruntarea sa, fură tema vecinului lăsându-l pe acesta pradă pedepsei profesorului. Remușcările de mai târziu sunt punctul de deschidere spre lumea cu care treptat va învăţa să comunice. Bulina roșie pe care ceilalţi școlari o primesc pentru citire e o victorie ideală, dar și simbolul unei evadări din lumea cuvintelor potrivnice.
Plecarea de acasă a lui Yakup (Erdal Besikçioglu) în căutare de stupi noi va schimba fundamental destinul familiei. Albinele moarte din palma mică a băiatului au ceva din călătoria Vitoriei Lipan, clopoţelul pe care-l sună în vânt, bairamul, bunica din vârful muntelui, firul de păr pe care-l așază în cana cu lapte înadins în lipsa tatălui, vecinul care întrebându-l de tatăl său îi readuc speranţa în suflet și completează acest filigran al sentimentelor Inocentului. Ultima scenă, a copilului ghemuit la rădăcina copacului, este tulburătoare.
Inocentul din Bal (Miere), 2010, e punctul de plecare într-o cronologie inversată (adult-tânăr-copil) pentru o trilogie care le cuprinde și pe Süt (Lapte), 2008 și Yumurta (Ou), 2007 și care spune povestea unui tânăr care încearcă să reordoneze mental relaţiile cu mama și tatăl său, ca un râu care se reîntoarce în matca primară. 
În 2010, Semih Kaplanoglu, regizorul poet a câștigat cu această coproducţie turco-germană Ursul de Aur de la Berlin, Laleaua de Aur de la Festivalul Internaţional de Film de la Istanbul și Premiul juriului în 2011 la Festivalul Internaţional de Film RiverRun. Plin de elemente vizuale puternice, de multe ori vermeeriene, cu dialoguri limitate care fac loc în prim-plan emoţiei umane, Miere este un prilej de meditaţie asupra a ceea ce înseamnă să fii, în esenţă, uman.

Autor: Simona Ardelean