Aboneaza-te la newsletter



Contact

Zalău, Piaţa 1 Decembrie 1918, nr. 11, Sălaj, România

0260/612870

0260/612870



Poem pentru „Caiete Silvane”: Jean Poncet

Poem pentru „Caiete Silvane”: Jean  Poncet

Noiembrie 2017

Trei poeme

Exemplar în discreţie, de o urbanitate care vine dintr-un alt veac, dar care l-a făcut apt de a purta povara diplomaţiei şi a agitatei lumi academice (a fost deopotrivă un excelent profesor, dar și un remarcabil diplomat), Jean Poncet este unul dintre poeţii pentru care omul rămâne mereu o chestiune de solidaritate şi de comuniune. 
O poezie a semenului şi a semnelor este poezia sa de o simplitate necăutată, pe care austeritatea metaforei o slujeşte deplin. Discursul unui poet adevărat. Căci un poet adevărat este acest prieten al literaturii române, pe care a cunoscut-o la ea acasă, acest îndrăgostit de orizonturile liricii blagiene, pe care a tradus-o în limba franceză, încununat pentru rodul muncii sale de Premiul „Lucian Blaga”, redactor de-a lungul anilor al revistelor Autre Sud şi Phoenix, care scria pe pagina de gardă a unei antologii de poezie românească, Voix de Roumanie/ Voci din România, alcătuită şi prefaţată de el: „Fie ca aceste voci să se facă auzite!” Aşa cum vocea lui însuşi merită să fie pe deplin auzită în România.

 

Total Krakatoa
 
à mes amis de feue la revue Autre Sud
et à tous les éditeurs de poésie
abattus par la finance
 
«Ainsi la production capitaliste est hostile
à certains secteurs de la production intellectuelle,
comme l’art et la poésie par exemple.»
Karl Marx, Le Capital, tome IV (Théories de la plus-value)
 
„And another one gone, and another one gone
Another one bites the dust.”
John Deacon (Queen), The Game
 
toute pensée vaincue
lucre et rapine
recouvrent le monde
d’un linceul de cendres
 
face aux lamentations des ilotes
qui en appellent – ultime horizon – à
l’éthique des assassins
il convient maintenant que se dresse
le chant des poètes
 
car les pages d’un livre s’ouvrent
comme lèvres de femme
et offrent même nourriture
 
comptables, actionnaires et rentiers
si vous n’apprenez à lire
jamais ne connaîtrez la beauté
d’un ciel de corail
le soir sur les nefs calcaires
des bergeries endormies
 
nous, les poètes, vivons
de la gloire du monde
et des mots que nos âmes distillent
point n’avons besoin d’imprimeur
un manuscrit nous est festin
que nous partageons entre amis
 
 
Total Krakatoa
 
prietenilor mei de la dispăruta revistă Autre Sud
şi tuturor editorilor de poezie
doborâţi de finanţă
 
„Astfel producţia capitalistă e ostilă
unor sectoare ale producţiei intelectuale,
ca arta şi poezia spre exemplu”.
Karl Marx, Capitalul, tom IV (Teoriile plus-valorii)
 
„And another one gone, and another one gone
Another one bites the dust.” 
John Deacon (Queen), The Game
 
orice gândire învinsă
jaf şi profit
acoperă lumea
cu un giulgi de cenuşi
 
în faţa lamentării iloţilor
care invocă – ultim orizont –
etica asasinilor
se cade acum să se-nalţe
cântul poeţilor
fiindcă paginile unei cărţi
precum buzele unei femei se deschid
şi oferă aceeaşi hrană
 
contabili, acţionari, rentieri,
dacă n-aţi învăţat să citiţi
nu veţi cunoaşte nicicând frumuseţea
unui cer de coral
seara peste navele calcaroase
ale adormitelor stâne 
 
noi, poeţii, ne hrănim 
din gloria lumii 
şi a cuvintelor pe care le distilează sufletul nostru
n-avem nevoie de tipograf
un manuscris e sărbătoarea
pe care-o-mpărţim cu prietenii
 
 
La poésie
 
La poésie est un érémitisme.
*
L’ermite n’écrit pas de poésie, il est poésie.
*
Le poète écrit – essaie d’écrire – de la poésie. Il n’est pas un ermite. Peut-être est-il poète lorsqu’il cesse d’écrire.
*
Écrire de la poésie, c’est faire de la langue un usage médiumnique qui nous met en rapport, sans nous la dévoiler, avec la part inconnaissable de l’être.
*
Les mots savent des choses que je ne sais pas.
*
Les mots sont des notes. Ils sont la musique de l’inconnaissable, pas son dictionnaire.
 
 
Poezia
 
Poezia e o pustnicie.
*
Pustnicul nu scrie poezie, el este poezia.
*
Poetul scrie – încearcă să scrie – poezie. El nu este un pustnic. Poate că e poet atunci când încetează să scrie.
*
A scrie poezie înseamnă a folosi din limbă precum un medium care ne pune în legătură cu incognoscibilul fiinţei, fără a ni-l dezvălui pe acesta.
*
Cuvintele ştiu lucruri pe care eu nu le ştiu.
*
Cuvintele sunt note. Ele sunt muzica incognoscibilului, nu dicţionarul acestuia.
 
Les poètes à Tolède
 
à Hala Mohammad
 
Il n’y a qu’un seul dieu
et nous sommes tous égaux.
Lili Boniche
fraternels
à l’ombre du rêve écrasé
d’al-Andalus
marchent les poètes
parmi les hommes
 
et leurs mots ricochent
sur les galets des ruelles
par les fenêtres ils entrent
dans les maisons
et plus haut encore montent
 
grande synagogue
temple wisigoth
mosquée Bab al-Mardum
 
à la rencontre de l’oiseau sacré
 
fraternel
il n’a d’autre territoire que le monde
et niche en tous lieux élevés pour l’esprit
dans l’étreinte des arcades
et l’ajourement des clochers
sous le ciel des coupoles
dans la cour des écoles aussi
 
alentour les aliénés
d’un dieu dont ils ignorent le cœur
règlent leur pas débile
sur le pas sanglant
des croisés de l’obscur
 
cathédrale Sainte Marie
mosquée du Christ de Lumière
synagogue de Sainte Marie la Blanche
 
mais les mots
les mots des poètes
disent la lumière de l’esprit
qui est un
 
fraternel
 
 
Poeții la Toledo
 
 lui Hala Mohammad
 
Există doar un dumnezeu
iar noi suntem cu toţii egali.
Lili Boniche
în umbra visului sfărâmat
din al-Andalus
frăţeşte
merg printre oameni
poeţii
 
şi cuvintele lor ricoşează
pe pavajul stradelelor
intră prin ferestre
în case
şi suie chiar şi mai sus
 
marea sinagogă
templul vizigot
moscheea Bab al-Mardum
 
la întâlnirea cu sora lor
 
pasărea sfântă
al cărei singur teritoriu e lumea
şi cuib îşi face în toate aşezămintele înălţate-ntru spirit
în îmbrăţişarea arcadelor
şi-n broderia clopotniţelor
sub cerul cupolelor
şi deopotrivă în curţile şcolilor
 
împrejur alienaţii
unui zeu a cărui inimă le rămâne străină
îşi potrivesc pasul firav
cu pasul însângerat
al cruciaţilor întunericului
 
catedrala Sfânta Maria
moscheea Christ-ului de Lumină
sinagoga Sfintei Maria cea Albă
 
dar cuvintele
cuvintele poeţilor
vorbesc despre lumina spiritului
care-i unul
 
frăţesc.
 
 
Prezentare şi traducere: Horia BĂDESCU