Aboneaza-te la newsletter



Contact

Zalău, Piaţa 1 Decembrie 1918, nr. 11, Sălaj, România

0260/612870

0260/612870



„Zile pătate cu sânge”

„Zile pătate cu sânge”

Octombrie 2017

De când a apărut filmul lui Radu Jude (Țara moartă), comentariile s-au înmulțit, apele s-au tulburat. Un documentar incomod, un fel de „cine uită trecutul, riscă să-l retrăiască”. Apoi te întrebi: a fost posibil? Românii să fi fost ei capabili de asemenea cruzimi? E vorba de Holocaustul românesc, desigur. Filmul e realizat după fotografiile lui Costică Acsinte, iar comentariul (rostit de însuși Jude) e luat din jurnalul doctorului evreu Emil Dorian. Pozele sunt însoțite de coruri militare, patriotice, care par ironice în acel context al ororilor inimaginabile din „zilele pătate cu sânge”. Jurnalul lui Dorian relatează exclusiv nebunia crimelor, uciderea evreilor, pogromul din Iași, trenurile morții, vina lui Octavian Goga, afirmația ciudată a lui Cioran, Garda de Fier, Antonescu, Horia Sima, copiii uciși etc. Fotografiile par deodată însuflețite. Trecutul legionar reînvie, la fel cum lauda unora („câți evrei am ucis!”) șochează.  Filmul conține și tăceri grăitoare, ca pentru reflecție.
Am recitit din Jurnalul lui Mihail Sebastian, scris în aceeași perioadă, dar care e mult mai complex, iar problema evreiască nu ține prim-planul scriiturii. Șurubul se strânge mai apoi, nu i se mai joacă piesele, cărțile lui sunt proscrise, prietenii folosesc chiar în fața lui (el fiind evreu) cuvântul  jidan, cu conotații pline de ură.
Multe injurii la adresa lui Jude, după premieră. Adică intoleranță, rasism, extremism. Conștiințele au fost electrocutate cât de cât. Trei planuri: imaginile, muzica și vocea care comentează. Rinocerizarea acelor ani e rapidă. Fotografiile nu arată atrocități, așadar contrastul dintre fapte și imagini creează ceva straniu, frisonant. Tehnica amintește de procedeul descris de Gilles Deleuze în teoria despre imagine-sunet, dar și de filmele realizate de Marguerite Duras. Trebuie să ne asumăm acele crime, nu? Dacă fotografiile sunt și par datate, comentariul are un fior actual, contemporan. Ne-am schimbat, nu? Nu avem nici măcar în subconștient vreo ură față de unguri, evrei, romi, homosexuali? Care să fie realitatea? Dar adevărul curat? Semne de întrebare, ceea ce contează enorm pentru filmul lui Jude.

Autor: Alexandru Jurcan