Aboneaza-te la newsletter



Contact

Zalău, Piaţa 1 Decembrie 1918, nr. 11, Sălaj, România

0260/612870

0260/612870



Ștefan Jurcă

Ștefan Jurcă

Septembrie 2017

Așa nepământean
 
Când pelerina albă apare printre fagi
îndepărtată-i ziua şi-n lume e pustiu
doar merele de toamnă lumină în desagi
şi scurtă-i nechezarea în trap de bidiviu 
Între aici şi-acolo fuioarele de gânduri
pe care tu umil şi obstinat le torci
aşa nepământean alergi doar printre rânduri
la margine de ziuă când ostenit te-ntorci
Ce fel de guri să fie în pragul dimineţii
de-ngurgită şi roua ce-o porţi la subţiori
ci de o vreme încă hlamida tinereţii
doar din plecări croită-i – cunună de fiori

Sortite-ţi sunt de toate şi miere şi venin
dar împăcat cu lumea niciunuia dator
sub mantia de nouri să vezi cerul senin
când de lumină lină te mai apucă dor


Acteon

Sosit-a calul dalb înzăuat
ducea zeiţa-n spinare
cu gleznele-i mici cu ochiul spălat
din codri virgini venea pe cărare
 
Ci Acteon în trupul de cerb
prin grea vineţie s-a dus
doar haita gonacilor latră în verb
aşteptându-şi stăpânul doar presupus


Hamacul de raze

În hamacul de raze 
Se leagănă steaua
Păianjen de lumină
Speranţa şi roua

Din casa îngerului
Stârnite aripi albastre
În grădinile dintre astre
Ceva ca un cântec:
Trecut-am călare
Pe străzi feudale
Cu ziduri din spumă de mare
La trei către ziuă
Zorii prindeau să răsară
Galopam domnişoară
Grădinile ca o floare
Apăreau zorii, iubeam poezia
Din urmă-n galop şi mai mare
Sosea hohotind nebunia


Erau eleganți

Doi morți se plimbau
Pe Republicii
Erau eleganți,
El avea
Pălărie și mănuși negre
Și mergea alături de ea
Drepți imperturbabili mergeau
Pe Republicii
Erau din altă epocă
Nouă ne era cald în luna martie
Pe Republicii
Pentru că noi eram
Doi morți vii


Poetul 

Ne-am cunoscut
În atelierul pictorului
„Slobod-îi să cânt
În România” întreba
Retoric prin noapte
Pe aleile parcului
„Unde ai fost în
Noaptea sfântului
Bartolomeu”
Îl imitam chițcăind
„Unde-i casa armatei”
A răbufnit sentențios
Acolo ziceam arătând
Spre umbra clădirii
Unde avea găzduire
Plutea ca o lebădă
Avea gâtul lung 
Și memoria de elefant
L-am întrebat de sfântul 
Care mai apoi
Avea să-și arate
Minunea însângerată
Din decembrie

Îl știam schimbător
Îi trimiteam răvașe
În lumea virtuală
Odată zicea nu
Altădată spunea ba
Slobod-îi să cânt 
În România, ha?