Aboneaza-te la newsletter



Contact

Zalău, Piaţa 1 Decembrie 1918, nr. 11, Sălaj, România

0260/612870

0260/612870



Cronica de concert: Marillion – Live in Nürnberg

Cronica de concert: Marillion – Live in Nürnberg

Septembrie 2017

Am ajuns la Nürnberg pe o ploaie sănătoasă, dar ce mai conta: a doua zi urma concertul Marillion. Cerul plumburiu cobora parcă pe noi, Întunecimea-Sa lansa bile pline cu apă, punându-ne parcă la încercare. De fapt, a plouat trei zile neîntrerupt, dar parcă au fost zece ani... ca-n Marquez. O climă nordică, ca o apocalipsă, un peisaj de Picasso în perioada absint.
Cu ploaia după noi, luăm tramvaiul spre Löwensaal, sală situată într-o pădure din afara oraşului (bineînţeles, tramvaiul merge până acolo!). Dar aici, surpriză! Dăm de o sală circulară, fără scaune. O sală mică, unde nu încap mai mult de 200 de persoane. Nicăieri niciun afiş, nicio promovare. Fanii Marillion nu se uită în oraş la afişe. Majoritatea sunt membrii fan-clubului şi ştiau de concert, care era, practic, în familie, doar cu iniţiaţi. Scena şi luminile au fost minimaliste, muzica adevărată neavând nevoie de prea mulţi „câini cu covrigi în coadă”. În schimb, proiecţia de pe fundalul scenei a fost de o excelentă profunzime, un adevărat spectacol de imagini şi mesaje.
Începe concertul cu trupa la patru metri de noi, fără bodyguarzi, fără filmări cu telefonul (de ce să pierzi minute preţioase din concert când s-a inventat youtube şi DVD-ul). Pentru aproape trei ore rock-ul progresiv a plutit în sală cu uşurinţa unui fluture, nestânjenit, neobstrucţionat şi plin de forţă. O forţă ce plângea cu pasiune şi glorie, dăruind dragoste şi pace. Pasiunea cu care cântă cei de la Marillion umple vidul lăsat de omul invizibil, sătul de politică şi minciuni. Steve Hogarth ne sugerează că întotdeauna când ne credem stăpâni pe adevăr, suntem la un pas de a cădea în capcana minciunilor, natura nefericită a existenţei umane din ultimele secole. Piesele cântate de pe ultimul album, Fear, sunt pline de acuze la adresa societăţii moderne, plină de avariţie şi lăcomie. 
Călătoria mea muzicală cu Marillion a început cu mulţi ani în urmă cu extraordinarul vocalist Fish. După 1989, când Steve Hogarth a preluat microfonul, a început o nouă etapă în evoluţia trupei, cu nimic mai prejos decât cea precedentă, plină de experimente reuşite. 
Nu credeam că Hogarth poate fi atât de comunicativ, de proaspăt după aproape trei ore de cântat. Pe lângă inegalabila voce, ne-a încântat excelând la vibrafon, xilofon, chitară acustică şi pian electric. Împreună cu ceilalţi membri a demonstrat, dacă mai era cazul, că trupa refuză să fie ancorată într-un gen anume, că explorează permanent noi teritorii muzicale. Un concert Marillion este un eveniment de apreciere reciprocă, plin de eleganţă şi stil. Şi asta nu pentru că majoritatea celor din sală erau vertiginos către cea de-a doua vârstă, ci pentru că la acest gen de muzică nu se poate altfel. 
Una peste alta, Marillion a parcurs un drum lung, refuzând orice compromis. Acest concert mi-a întărit convingerea că au un loc de frunte în galeria art-rock-ului!
Ieşind din sală, surpriză! Se oprise ploaia. Am luat tramvaiul şi ploaia a început din nou. Dar ce mai conta? Magia Marillion te făcea să nu îţi pese de altceva!

Setlist:
El Dorado: I. Long-Shadowed Sun
El Dorado: II. The Gold
El Dorado: III. Demolished Lives
El Dorado: IV. F E A R
El Dorado: V. The Grandchildren of Apes
Living in F E A R
The Leavers: I. Wake Up in Music
The Leavers: II. The Remainers
The Leavers: III. Vapour Trails in the Sky
The Leavers: IV. The Jumble of Days
The Leavers: V. One Tonight
White Paper
The New Kings: I. Fuck Everyone and Run
The New Kings: II. Russia’s Locked Doors
The New Kings: III. A Scary Sky
The New Kings: IV. Why Is Nothing Ever True?
Beyond You
Sounds That Can’t Be Made
Man of a Thousand Faces
King
This Strange Engine
Componenţă Marillion:
Steve Hogarth – voce, pian electric, vibrafon, xilofon, chitară acustică, percuţie
Steve Rothery – chitară electrică, chitară acustică
Mark Kelly – keyboards, backing vocals
Pete Trewavas – chitară bass, backing vocals
Ian Mosley – baterie

Autor: Daniel Mureșan