Aboneaza-te la newsletter



Contact

Zalău, Piaţa 1 Decembrie 1918, nr. 11, Sălaj, România

0260/612870

0260/612870



Augustin Mocanu 85

Augustin Mocanu 85

Septembrie 2017

Poezie
Din harul luminii, 
atâta dor cât vorba
putu să prindă,
zburdând prin suflet
ca pescăruşul flămând
care scoate din mare,
în flăcări de soare,
numai umbra de foc
a peştilor visaţi.

Dacică
Bătrânii daco-geţi
aveau părul alb ca straiele lor,
sugrumau lutul din dor
şi credeau, ca păsările, numai în zbor.

În vremuri de răstrişte,
îşi puneau sufletele-n săgeţi,
de fulgerau cerul cu ele
şi înfrângeau neîndurarea Timpului,
dobândind nemurirea.

Doină
Oare ce-i fi fost
până n-ai avut 
acest tainic rost?
Poate, un zâmbet de fată
sau o pleoapă mişcată
ca aripa unui fluture fin...
Poate, durere şi chin,
ori pâine prea bună
într-un olat străin;
strigăt pe câmp de bătaie,
grâie de jar şi cosiţe bălaie;
cristale-n pâraie de munte,
omăt peste creştet
şi viscol sub frunte;
zvâcnire verticală-n istorie,
cu suflet de fulger
şi haine de glorie.
Poate că Rubobostes,
ori cine ştie cine
ţi-a făurit aripi
şi te-a-nălţat
până la mine.

Ţara
Columne de brazi seculari
Îşi reazemă frunţile-n cer
Şi săbii de fulgere trec
Pe muche de munte stingher.

Pe dealuri, în vii şi livezi,
În zâmbet de soare se coc
Miresmele verii şi ard
În flăcări de sânge şi foc.

Întinse, străbune câmpii
Îşi varsă splendorile-n zări
Şi molcome tremură-n vânt
Bucatele paşnicei ţări.

Sălbatice apele curg
Şi rup din granitul cel dur.
Pădure şi munte şi câmp
Se scaldă-n oglinzi de azur.

Cântare  Basarabiei
La marginea solară a inimii cereşti,
Livezi nepârguite se mângâie-n lumină;
Arome tari de poame ca-n vise şi poveşti
Plutesc pe-aeriana întindere senină.

Din înspumata mare, pământuri noi răsar.
La nord, în depărtare, se arcuiesc coline.
Deasupra, printre stele, al Vremii minutar,
Neutru spune Lumii ce-a fost şi ce mai vine.

În zare, colilia se-nalţă până-n cer...
Scăldaţi în spume albe, de colb şi  de mocirle, 
Sălbatic zboară caii ţinutului stingher
Şi bivolii deşartă răcorile din gârle.

Născute din ţărâna răzeşilor bătrâni,
Acolo, între ape ce curg mereu spre Marea,
Stau sufletele noastre prin holde şi la stâni
Şi-şi spun pentru vecie povestea şi cântarea.

Toamnă transilvană
Se subţiază pădurea sub gene.
Cu vârful, stejarii mângâie cerul.
De munţi, în Lună-i rezemat oierul.
O doină-şi varsă sufletu-n poiene.

Peste dealuri curge lumină lină.
Toamna blândă pare venită din vis.
Către altă lume, căi s-au şi deschis
Când cei de sub gruieţe stau la cină.

Sub coline verzi, veşnic ară morţii.
Pe feţe, la soare, ară şi cei vii.
Toată ţara-i brazde negre-argintii,
Din fundul lumii până-n buza porţii.

Umăr
Pentru libertatea zglobie a zborului,
pentru eterna înflorire spre zări
a ierbii, surâzând în lumină,
pentru  pacea, de azi şi de mâine,
a sufletului, ce mi-i dat să-l port,
şi-a sufletelor toate câte-au ars,
şi ard şi au să ardă
până în creasta de sus a Timpului,
m-aplec AICI şi umărul, 
de oase, de carne şi de sânge,
l-aşez, granit nemişcător şi dur,
să stea dovadă gândului meu pur.

Dor de ţară
(Doină)
Cucuşor di pă răzor,
Tu n-ai jăle şi n-ai dor;
Numa io am jăle şi dor,
Da’ n-am aripi ca să zbor.
                De la românii din Caucaz.

Autor: Augustin Mocanu