Aboneaza-te la newsletter



Contact

Zalău, Piaţa 1 Decembrie 1918, nr. 11, Sălaj, România

0260/612870

0260/612870



Gânduri pentru Augustin Mocanu la împlinirea vârstei de 85 de ani

Gânduri pentru Augustin Mocanu la împlinirea vârstei de 85 de ani

Septembrie 2017

La 12 septembrie a.c., profesorul, etnologul și scriitorul Augustin Mocanu a împlinit venerabila vârstă de 85 de ani. E un moment special, când gândurile noastre se îndreaptă spre distinsul om de cultură, personalitate de seamă a învățământului sălăjean, un împătimit al folclorului și etosului  zonei De Sub Codru, un memorialist și prozator remarcabil. 
E greu de vorbit despre „bătrânețea” acestui om, deoarece prolificitatea sa ca autor de cărți este de excepție, spiritul său este mereu tânăr, are o capacitate de creație de invidiat, un avânt nestăvilit.
Augustin Mocanu s-a născut la 12 septembrie 1932 în localitatea Boju, comuna Cojocna, județul Cluj. Părinții săi au fost Teodor și Ana, țărani destoinici, care s-au luptat din greu pentru creșterea și educarea celor șapte copii. 
În 1947 a absolvit școala primară sătească de șapte clase, după care pasiunea pentru învățătură l-a determinat să urmeze Școala Pedagogică de Învățători din Cluj, absolvită în 1953, în ideea că va deveni învățător. Neavând talent la muzică, s-a hotărât să devină profesor, astfel că între 1953-1957 a studiat la Facultatea de Filologie din Cluj, la secția limba și literatura română. 
A obținut titlul de diplomat universitar în specialitatea limba și literatura română, iar în 1957 a fost repartizat la Școala Medie Mixtă Cehu Silvaniei (actualul Liceu Tehnologic „Gheorghe Pop de Băsești”). Aceasta se afla pe la începuturile ei, ca instituție, fiind înființată cu un an înainte. Domnul profesor s-a angajat, ca toți din generația sa, în efortul de ridicare a școlii cehane, de culturalizare a maselor din zona De Sub Codru. În 1958 s-a căsătorit cu Maria Borda, profesoară de educație fizică în aceeași școală. Datorită calităților sale de dascăl și bun organizator, a fost repede promovat, ocupând diferite funcții în domeniul învățământului. În anul școlar 1958-1959 i s-a încredințat calitatea de director adjunct al liceului, în 1960-1961 a fost director al aceleiași instituții, iar între 1961-1963 a fost transferat ca șef al Secției de Învățământ a raionului Cehu Silvaniei. Între 1963-1971 a ocupat funcția de director al Liceului de Cultură Generală din Cehu Silvaniei (aceeași școală, al cărei nume s-a modificat între timp). A lucrat apoi, fără întrerupere, la catedră, până în 1997, când s-a pensionat.
În perioadele menționate mai sus, profesorul Augustin Mocanu și-a adus contribuția la progresul liceului din Cehu Silvaniei, care, prin dascălii săi, a devenit în scurt timp unul dintre primele licee ale regiunii Maramureș. Ca director, a fost un apărător al legii și regulamentelor, deoarece n-a suportat niciodată lucrurile neclare, dezordinea, domnia bunului plac. A slujit cu devotament școala și s-a implicat și în problemele obștești. 
Ca dascăl, a fost un model pentru colegi, iar la catedră a dovedit o pregătire temeinică, o dragoste constantă pentru meserie și disciplina pe care o preda, o principialitate exemplară în relațiile cu elevii. Punctual, exigent, iubitor de elevi, a educat zeci de generații, insuflându-le dragostea de limba română. Și-a dobândit toate gradele didactice la timp, a fost metodist al Inspectoratului Școlar și a efectuat numeroase inspecții speciale unor profesori mai tineri, pe care i-a îndrumat în perfecționarea lor ca dascăli de limba și literatura română.
Pe lângă calitatea de conducător și educator, de eminent profesor la catedră, Augustin Mocanu a fost inițiatorul primei reviste școlare din Cehu Silvaniei, „Lyceum”, în jurul căreia a adunat discipolii iubitori ai literaturii, i-a dirijat și le-a dezvoltat gustul pentru frumos. A condus cu osârdie și cenaclul literar al liceului, ale cărui ședințe erau adevărate spectacole de neuitat, în care se citeau creații ale adolescenților, mai naive sau mai serioase, mai seci sau mai sensibile, mai sobre sau mai comice. Ca participant direct la aceste adunări, mărturisesc că niciodată n-am râs mai mult și mai sănătos ca atunci, citind o operă literară. Mentorul avea un foarte dezvoltat simț al umorului, pe care ni l-a transmis și ni l-a cultivat, învățându-ne ce mijloace de divertisment reprezintă închipuirile din cărți.
Ca să nu pierdem din vedere, menţionăm aici că munca desfăşurată în cadrul şcolii, în comunitatea orăşenească şi la nivel de raion, apoi de judeţ, i-a fost recunoscută şi apreciată. Astfel: în 1971, de „Ziua Învăţătorului”, din partea Ministerului Învăţământului i se conferă titlul de Profesor evidenţiat, iar în 2007 primeşte Diploma de excelenţă pentru întreaga activitate de profesor şi cărturar, însoțită de un premiu bănesc.
Din 1998 locuieşte în Slobozia, jud. Ialomiţa, lângă unica sa fiică, Ariana-Maria Ciobanu, inginer chimist.
Pasiunea pentru literatură, pentru creația populară, pentru lingvistică, i-a creat o stare de neliniște metafizică încă din tinerețe, astfel că permanent gândea, scria, căuta sensurile unor cuvinte, expresii și metafore. Mai cu seamă după ieșirea la pensie, s-a ancorat în activitatea de creație, scriind permanent și făcându-și noi și noi proiecte. Cu siguranță, viața monotonă, anostă, din Slobozia, alta decât cea din târgurile ardelenești, l-a determinat să găsească o ieșire din cotidian. A început să-și împlinească visurile, treptat.
 A cercetat creaţia populară orală din Ţara Codrului şi de pe Valea Sălajului. În perioada 1999-2017 a scris şi publicat 33 de cărţi conţinând: colecţii de poezie orală, articole şi studii de folclor literar, monografiile satelor Boju, județul Cluj, şi Nadiş, județul Sălaj, un dicţionar de regionalisme din Ardeal, poezii originale, proză scurtă şi un roman autobiografic. Deși am citit majoritatea cărților Domnului profesor, le voi enumera pe categorii, în funcție de genul cărora aparțin, deci nu în ordinea apariției.
O primă categorie sunt monografiile, în care se înscriu:
Boju - 790 de ani. Eseu geografic, social-istoric şi etnofolcloric, Bucureşti, 2005, 340 p.
Boju - 800 de ani (1214-2014). Eseu geografic, social-istoric şi etnofolcloric, ediţia a doua, Cluj-Napoca, 2011, 418 p.
Nadiş - 620 de ani. File dintr-o monografie, Baia Mare, 2007, 247 p.

A doua categorie o reprezintă lucrările de etnologie, numeroase și diverse:
Pe cel deal cu dorurile - folclor poetic din judeţele Maramureş şi Sălaj (în colaborare cu Grigorie Croitoru), Zalău, 2001, 296 p.
Folclor din Ţara Silvaniei, Zalău, 2004, 198 p.
„Floare de Rai” – antologie de poezie populară de dragoste, Zalău, 2004, 266 p.
Colinda „Fata de maior”. Corpus de texte, Zalău, 2006, 186 p.
Colinda „Fata de maior”, ediţia a II-a revăzută şi adăugată, Slobozia, 2007, 404 p.
Folclor poetic. Antologie din aria Codru - Valea Sălajului, Zalău, 2007, 218 p.
Epică populară în versuri. Balade şi colinde-balade din zonele Codrului şi Sălajului. Corpus de texte poetice (în colab. cu Pamfil Bilţiu), Baia Mare, 2007, 240 p.
Colinde mioritice din zonele Codrului şi Sălajului. Corpus de texte poetice, Baia Mare, 2008, 264 p.
„La fântâna lină”. Colinde străvechi din Câmpia Soarelui (în colaborare cu Cristian Obrejan), Slobozia, 2009, 218 p.
Cultură populară tradiţională, I, 2009, Zalău, 360 p.
Cultură populară tradiţională, II, 2013, Zalău, 296 p.
„Mult mă-ntreabă inima”. Antologie a cântecelor de dragoste şi dor din aria Sălaj - Codru, Zalău, 2010, 166 p.
Colinde româneşti. Texte poetice din zonele Sălajului şi Codrului, Zalău, 2011, 290 p.
Folclor literar din zona Codrului. Texte extrase din revista Memoria Ethnologica (în colaborare cu Ştefan Mariş), Baia Mare, 2011, 284 p.
Folclor literar din vechiul judeţ Sălaj. Texte extrase din revista Şcoala Noastră, anii 1924-1940, Slobozia, 2013, 138 p.
Cântece de colindat. Texte poetice din zonele Codrului şi Sălajului, Slobozia, 2017, 120 p.
Florica Pop, Aurel Lung, Augustin Mocanu – Bulgari – o istorie sentimentală, Zalău, 2017 (capitolul Folclor poetic din satul Bulgari), 436 p.

A treia categorie sunt lucrările de lingvistică:
Nume de persoane în judeţul Ialomiţa, Slobozia, 2009, 172 p.
Glosar regional din Ardeal, Slobozia, 2015, 264 p.

Preocupările pentru beletristică ale autorului se concretizează într-o serie de volume de proză scurtă, memorii, cronici, note, versuri:
Negru Roşu Negru, Slobozia, 2010, 94 p.
Frânturi de memorie – materiale privind antropologia socială şi culturală –, Slobozia, 2013, 326 p.
Între sat si oraş. Frânturi de memorie cu valoare antropologică, Slobozia, 2013, 290 p.
Negru alb negru - proze mărunte -, Slobozia 2014, 196 p.
Negru alb negru, ediţia a doua mult extinsă, Slobozia 2016, 254 p.
Între sat şi oraş. Vreme de război, vreme de pace. Ediţia a doua restructurată şi extinsă, Slobozia, 2014, 380 p.
În curgerea vremii – proză scurtă –, Slobozia, 2017, 286 p.
Strângere de mână. Cronici, note critice, versuri, Slobozia 2017, 150 p.

Ultimul gen de creații îl reprezintă jurnalul:
Amalgam în prag de seară. Caiet de însemnări, Slobozia 2014, 290 p.
Amalgam în pragul nopţii. Caiet de însemnări, Slobozia, 2016, 295 p.
Amalgam. Frânturi alese, Slobozia, 2016, 150 p. 
O lume într-o vreme, Slobozia, 2015, 176 p.

Augustin Mocanu colaborează la revistele: Memoria Ethnologica, Baia Mare, Caiete Silvane, Zalău, Helis, Slobozia, Răstimp, Drobeta-Turnu Severin, Fereastra, Mizil. Din anul 2008, în urma publicării mai multor cărți de etnografie și folclor, a devenit membru al Asociației de Științe Etnologice din România, recunoscut în mediile de specialitate.
În calitate de fost discipol al maestrului Augustin Mocanu, îi transmit gratitudinea mea pentru cunoștințele pe care mi le-a transmis, pentru principiile morale pe care mi le-a insuflat, pentru exemplul uman pe care mi l-a oferit (prin sine). Mi-a fost profesor, apoi coleg, și va rămâne pentru totdeauna „dascălul meu care m-a învățat carte”. La împlinirea venerabilei vârste de 85 de ani îi urez Domnului Profesor multă sănătate alături de cei dragi inimii sale, bucurii, noi și noi satisfacții spirituale, realizarea altor proiecte ale vieții, precum și să rămână cu sufletul la fel de pur și tânăr ca acum. La mulți ani!

Autor: Aurel Lung