Aboneaza-te la newsletter



Contact

Zalău, Piaţa 1 Decembrie 1918, nr. 11, Sălaj, România

0260/612870

0260/612870



Ce lume!... Ce lume!... Curat occidental(ă)

Ce lume!... Ce lume!... Curat occidental(ă)

August 2017

Reticenţa a stat la baza amânării lecturii unui volum de editoriale. Ne întrebăm, firesc oarecum, ce ar mai putea aduce în prim-plan o asemenea scriere într-o lume aflată sub incidenţa ştirilor ce oripilează, a unor gazete lipsite de profesionalism sau a promovării pseudovalorilor prin mass-media. Ei bine, volumul semnat de Daniel Săuca, Un bou în anul maimuţei, Editura Mega, Cluj-Napoca, 2016, contrazice orizontul de aşteptare al cititorului. Rolul actual al jurnalisticii, deopotrivă cel al politicii, este acela de a deturna atenţia individului de la aspectele importante ale existenţei şi a-l introduce într-o lume bagatelizată, politizată excesiv, încât să nu mai aibă răgaz a reflecta la ceea ce e cu adevărat important.
Editorialele ce compun prezentul volum, datate în intervalul 7 ianuarie 2014 - 26 octombrie 2016, reconstituie un secol XXI în pragul descompunerii, un secol observat cu acribiozitatea unui jurnalist BBC. Satirist fin, Daniel Săuca disecă realitatea, realizează radiografii, dar se fereşte a da soluţii salvatoare. Într-o societate patronată excesiv de componenta politică, totul pare a fi imprevizibil, soluţiile inexistente, iar omul într-o cădere liberă. Lipsa politicii de înaltă ţinută, apetenţa pentru violenţă, dar şi penuria culturală sunt câteva din coordonatele cărţii lui Daniel Săuca.
Obiectivul editorialistului focalizează asupra societăţii consumiste în care valoarea a fost înlocuită de termeni tot mai fascinanţi şi atractivi pentru omul modern: „profit, productivitate, marketing”. Productivitatea e o noţiune provenită de la vechiul regim comunist, iar unele moşteniri, adânc inseminate în conştiinţă, nu se uită!
Spiritul lucid, tonul sarcastic, pamfletar, ironic, o ironie vitriolantă menită a trezi cugetul adormit, compun prezenta scriere. Dimensiunea lancinantă e o constantă a poporului român, deprins cu plânsul de tot şi de toate, un popor ce se adânceşte într-o criză a valorii şi a moralităţii. Ceea ce contează în societatea secolului XXI sunt „zilele oraşelor şi comunelor şi spectacolele manelistice, şi mai ales vizitele la mall-uri”, toate au menirea a suplini cultura, a demonstra încă o dată ignoranţa şi spiritul consumist, iar fumul grătarelor dublat de sunetul dozatoarelor, înlocuiesc frustrările acumulate de secole. 
Discursul şi peniţa contondente sunt disimulate în titluri cu amprentă ludică, un ludic inspirat de realitatea decrepită: „Doctoriţa Pluşica ne va face bine”. 
„Ce lume!... Ce lume!...” este dictonul caragialian atât de actual încât devine dureros pentru unii şi nu prea, pentru alţii, după cum ne semnalează jurnalistul Daniel Săuca. O lume pe dos, o lume de carnaval în care funcţiile sunt controlate politic, iar ascensiunea e în funcţie de apartenenţă, simpatii sau găşti. O lume îmbătată de retorici bombastice, de discursuri patriotarde, de o politică făcută ca la uşa cortului, o lume răsturnată în care valoarea este desuetă, o lume dominată de prostie, de lipsă de profesionalism, de incultură. 
Societatea actuală este situată la confluenţa unor teze şi antiteze; jocurile preferate de politicienii noştri autentic mioritici sunt: De-a v-aţi ascunselea, De-a şoarecele şi pisica, Adevăr sau provocare, acesta din urmă doar pe jumătate validat – adevărul este compromis, iar în ceea ce priveşte provocarea suntem determinaţi la o continuă toleranţă a minciunii şi demagogiei. 
Daniel Săuca realizează un amplu crochiu a spaţiului românesc, a politicienilor ce se perindă nestingheriţi pe scena imposturii, o varietate nesfârşită de Gagamiţă Dandanache, cu titluri compromiţătoare şi compromise, retrase sau în retragere. Suntem contemporanii unei derute sociale şi politice, supravieţuitori într-o „ţară fără direcţie şi fără noimă...”, acesta este mesajul pe care îl transmite jurnalistul căruia îi pasă.
Printre editorialele despre politică şi politruci sunt abordate şi subiecte care au menirea a ne detaşa de lumea prăbuşită în propria-i ignoranţă. Este adusă în prim-plan cultura sălăjeană, cu valorile ei, celebraţi scriitorii contemporani sau amintiţi cei dispăruţi. La împlinirea celor cinci decenii de existenţă este sărbătorit poetul şi eseistul Daniel Hoblea, un poet cu ţinută pentru care poezia este „arta regală”, de asemenea este amintită strădania oamenilor de cultură sălăjeni, Marcel Lucaciu şi Daniel Hoblea, cu ajutorul cărora Daniel Săuca reuşeşte să ofere degustătorilor de poezie, „integrala, antumă şi postumă”, a poetului Valentin Meseşan, „marele uitat” al Zalăului literar şi „cultural”. 
Jurnalistul doar constată, nu oferă reţete de supravieţuire sau de ieşire din criza în care se adânceşte lumea actuală. Editorialistul realizează cu precizie o disecţie culturală, socială şi politică într-o perioadă de permanentă tranziţie şi transhumanţă. Vorbim despre o tranziţie culturală şi o transhumanţă politică de la dreapta spre stânga şi viceversa, un du-te-vino fără discernământ, sau totuşi cu discernământul ierarhiei. 
Un bou în anul maimuţei este un amplu tratat de ironie, un pamflet la adresa zilelor noastre sau a zilelor lor scris cu asumare, deopotrivă cu o voce nostalgică, lipsită de speranţă: „Binecuvântaţi fie toţi candidaţii la alegerile locale! Şi Radu, şi Ionel, şi Ghiţă, şi Miki, şi Dorel, şi Mircea, şi Mirel! Câteva săptămâni vom trăi într-un municipiu occidental. Şi oriental. Şi nordic. Şi sudic. Până în 5 iunie Zalăul va avea autostradă, şi şosea de centură, şi bazine de înot. Şi stadioane, şi săli polivalente. (...) Până în 5 iunie vom avea şi mai multă cultură, şcolile vor fi dotate şi cu ce nu îşi închipuie profesorii, directorii nu vor mai fi numiţi pe criterii, ptiu!, politice. (...) Câteva săptămâni vom trăi într-un judeţ bogat. Curat occidental. (...) După 5 iunie ne vom continua umila şi trista existenţă ca şi cum, fireşte, nu s-a întâmplat nimic”. 
Daniel Săuca scrie un tratat despre minciună şi mincinoşi, despre cădere şi decăzuţi, despre imoralitate şi imoralişti, despre era ticăloşilor şi a ticăloşiilor într-o perpetuă ascensiune. Cartea reprezintă, în esenţă, analiza stării unei naţii bolnave, scrisă franc, fără pedanterii sau menajamente, este un jurnal-pamflet echilibrat, pertinent judecat, cu inseminări personale menite a induce lectorilor o rezistenţă la îndoctrinare şi manipulare, este de asemenea o pledoarie pentru dezvoltarea spiritului critic, o încercare de trezire a Frumoasei adormite. Editorialistul are în vedere funcţia referenţială a jurnalisticii, şi anume aceea de informare corectă, de educare a publicului. Pe această axă îşi construieşte discursul publicistic Daniel Săuca, un discurs ce glisează metronomic între tonul ludic şi sarcastic, între cel solemn şi vitriolant pentru a reda o lume de carnaval în descendenţă caragialiană.

Autor: Imelda Chinţa