Aboneaza-te la newsletter



Contact

Zalău, Piaţa 1 Decembrie 1918, nr. 11, Sălaj, România

0260/612870

0260/612870



Amvon*

Amvon*

Iulie 2017

Bine receptat deopotrivă de către publicul specialist şi slujitorii altarelor, volumul Amvon al părintelui arhimandrit Dumitru Cobzaru, exarhul Mânăstirilor din Arhiepiscopia Ortodoxă Română a Vadului, Feleacului şi Clujului, se cerea continuat, parcă. Rânduiala dumnezeiască a făcut ca, a doua sa parte, care sperăm că se va constitui doar într-o mică parte a unei mai ample colecţii omiletice, să fie lansată chiar cu prilejul aniversării autorului, la data de 18 martie a anului 2017. 
Cele aproape 100 de cuvinte ce-l compun, sunt deschise de prefaţa intitulată „Candelă pentru minte şi inimă” (pp. 5-7), semnată de părintele Iustin Tira, vicarul administrativ al eparhiei clujene. Surprinzând oralitatea fiecărui text ce se regăseşte în paginile lucrării, care se constituie într-un atu al ei, dar şi alte calităţi ale acesteia, dânsul arată că:
„Predicile din acest volum, nouăzeci şi trei la număr, ca şi cele din Amvon I, n-au fost alcătuite şi scrise pentru a fi tipărite. Ele au fost temeinic pregătite, cum uşor putem constata parcurgându-le, şi rostite liber în faţa credincioşilor, fie în Catedrala mitropolitană, fie la Mânăstirea Nicula (aşezământul de suflet al autorului, «casa noastră, locul bucuriei şi al fericirii noastre», cum o numeşte), fie în alte biserici de mir şi mănăstiri, în care părintele Dumitru a împărtăşit cu har şi dar Cuvântul lui Dumnezeu, de-a lungul celor douăzeci şi cinci de ani de vrednică slujire pastoral-misionară. Valoarea lor constă în tematica inspirat aleasă, în conţinutul consistent şi exprimat cu limpezime (fraza curge lin din cea anterioară), în argumentaţia scripturistică şi patristică folosită cumpătat şi în logica impecabilă. Din fericire, la transpunerea în scris a cuvântărilor rostite liber, s-a reuşit păstrarea farmecului cuvântului liber, în care simţi vibraţia inimii şi a credinţei. Un astfel de cuvânt este credibil, are mesaj şi ecou în mintea şi inima ascultătorului” (p. 6). 
Volumul se distinge atât prin ţinuta grafică, cât şi prin conţinutul său, care epatează prin fidelitatea faţă de textul scripturistic şi actualizarea mesajului acestuia. Un aspect al ineditului său îl reprezintă decizia autorului de a oferi, în cele mai multe dintre situaţii, mai multe cuvinte dedicate aceleiaşi sărbători. Astfel, în paginile aceleiaşi cărţi, se regăsesc mai multe abordări ale aceluiaşi eveniment liturgic, însă cu accente sau tematici diferite. Spre deosebire de majoritatea lucrărilor omiletice, în paginile cărora autorul le oferă o singură predică dedicată unui eveniment, aceasta oferă, prin multitudinea cuvintelor dedicate aceluiaşi eveniment, posibilitatea ca, lectorul care doreşte să se inspire din ea, să aibă alternative multiple în alegerea lui. 
Deşi are tematici predilecte şi favorite (ca de exemplu, sărbătorile Maicii Domnului), autorul nu se sfieşte totuşi să abordeze o varietate amplă de subiecte. Astfel, volumul conţine o dinamică tematică largă, de la praznice ce necesită o abordare teologică mai pretenţioasă, precum Cincizecimea (pp. 5-31), sau Sfânta Treime (pp. 33-53), şi până la altele, unde predicatorul marşează pe aspecte ale moralei şi laturii sentimentale a sufletului, cum sunt Praznicele Adormirii Maicii Domnului (pp. 63-122), cele ale Naşterii ei (pp. 124-159), și cele ale crucii (pp. 166-232).
Interesant este şi modul în care, folosindu-se de bagajul cultural şi de experienţa pastorală, autorul reuşeşte să aducă în faţa cititorilor şi a ascultătorilor aspecte de teologie profundă, pe care le explică pe înţeles. Iată un astfel de exemplu, în care, vorbind despre asemănarea cu Hristos la care trebuie să ajungă fiecare creştin, actualizează mesajul, surprinzând atât backgroundul teologic al temei, cât şi dimensiunea ei morală: 
„Identificarea cu Mântuitorul Hristos, la care noi trebuie să ajungem, este felul în care Hristos Şi-a asumat jertfa de pe Cruce, aspect pe care trebuie să ni-l însuşim, să-l învăţăm. Este greu, este uşor? Aceasta este în funcţie de fiecare şi, bineînţeles, de rânduiala dumnezeiască, în ceea ce ne priveşte, deoarece noi nu ne cunoaştem atât de bine precum ne cunoaşte bunul Dumnezeu. Cert este că noi trebuie să lucrăm la chipul nostru duhovnicesc. Acest chip duhovnicesc trebuie să fie clădit de noi înşine, în conlucrare permanentă cu Dumnezeu, cu Mântuitorul Hristos, Care a fost şi este, în acelaşi timp, Dumnezeu adevărat şi Om adevărat, exemplu desăvârşit, în ceea ce priveşte îndumnezeirea omului” (pp. 181-182). 
Uneori, predicile dânsului au un vădit caracter patriotic, îndemnând la o bună cunoaştere a istoriei neamului şi subliniind simbioza ce există între aceasta şi viaţa bisericii din acest spaţiu. Rostite în spaţiul diasporei, aceste cuvinte merg direct la inimă şi au o valoare de-a dreptul inestimabilă: 
„Să nu uităm niciodată, să nu uitaţi dumneavoastră – şi cred că nici nu uitaţi, că n-aveţi cum – ţara de obârşie. Să reveniţi adesea acasă, să vă aduceţi copiii pe meleagurile moşilor şi strămoşilor noştri şi să ne cunoască istoria, înţelegând că, dacă veţi face acest lucru, urmaşii noştri vor fi oameni întregi, pentru că oamenii fără rădăcini sunt ca plantele de suprafaţă, care, mai devreme sau mai târziu, se usucă, nu neapărat din punct de vedere fizic, ci mai ales din punct de vedere sufletesc” (p. 225).  
Cu un conţinut teologic bogat, cu accente şi îndemnuri morale preţioase, valenţe literare, dar şi cu multe alte calităţi, volumul II al seriei Amvon ce va deveni, apodictic un „brand” lansat şi brevetat de părintele arhimandrit Dumitru Cobzaru, se constituie aşadar deopotrivă într-o lectură plăcută pentru un cititor nefamiliarizat cu mediul teologic, sau doritor de cuvinte ziditoare, dar şi într-un instrument util slujitorilor altarului care caută surse de inspiraţie pentru cuvintele lor. Slujitor consecvent al altarului şi cuvântului, autorul său oferă abordări variate şi interesante ale unor tematici de prim rang ale teologiei şi vieţii bisericeşti, fapt ce dă valoare operei sale şi o plasează între instrumentele omiletice de prim rang, atât pentru cititorii din Eparhia Clujului, cât şi pentru cei din întreg spaţiul ortodox românesc.

* Recenzie la volumul Amvon – predici la Praznicele împărăteşti şi ale Maicii Domnului, vol. 2, Editura Renaşterea, Cluj-Napoca, 2017, autor arhim. Dumitru Cobzaru.

Autor: Maxim (Iuliu-Marius) Morariu