Aboneaza-te la newsletter



Contact

Zalău, Piaţa 1 Decembrie 1918, nr. 11, Sălaj, România

0260/612870

0260/612870



Înmulţirea clipelor la Daniel Mureşan*

Înmulţirea clipelor  la Daniel Mureşan*

Iunie 2017

Fericit este Ardealul care are şi astăzi un poet ca Daniel Mureşan…
Acolo unde Andrei Mureşan dădea naştere poemului, care avea să devină Marseilleza românilor, după cum spunea Bălcescu despre textul cunoscut astăzi drept imnul „Deşteaptă-te române”, s-a născut la 24 mai 1942, în judeţul Sălaj, Daniel Mureşan. L-am descoperit prin poeziile trimise spre publicare revistei „Oglinda Literară”. Poet sobru, chiar când are spiritul ludic aşternut în carnea unor metafore ce-i tulbură existenţa poetică, Daniel Mureşan este întotdeauna în dialog cu muzele, şi atunci când le consideră cuprinse de un „amor creator”. Pentru acest Mureşan, Prometeu pare să fie personajul preferat ce-i bântuie creaţia, chiar şi atunci când versul ar trebui să-l aducă într-o stare de visare plină de meditaţie. Ştiu că a terminat Facultatea de Arte Plastice, şi mai apoi Facultatea de Filozofie în Cluj. 
Se pare că a avut reţineri chiar şi atunci când urmărea să-şi desăvârşească studiile a părăsi Ardealul, de parcă regăţenii sau moldovenii i-ar fi putut influenţa negativ starea creatoare. Poate şi de aceea poetul prinde curaj pentru a se confrunta cu potenţialii cititori abia în anul 2006, când revista „Nord Literar” publică printre altele „tentaţia fructului interzis”. Bine primit de critica literară, îl găsim cu poeme şi-n revistele „Litere”, „Luceafărul”, „Vatra”, „Convorbiri literare”, „Axioma”, „Caiete Silvane” etc. 
Practic, după o experienţă dată de lumea plastică, pe care Daniel Mureşan a trăit-o, începând cu 1968, avem de a face cu o lungă gestaţie în arta exprimării poetice, tipică unui mod de gândire ardelenesc. Autorul nu a considerat că este necesar să-şi tipărească exprimările poetice pentru că avea de lămurit dacă exprimarea metaforică din domeniul artelor plastice îi era suficientă sau se putea întregi cu arta cuvântului scris. 
De fapt, într-o poezie publicată în „Convorbiri literare”, Prezic că sunt Apollo, poetul pedalează între veşnicia mitului şi neantizarea existenţială după moarte. Presupun că i-au plăcut personajele mitologice, din moment ce le găsim adeseori bântuindu-i existenţa poetică, când alături de Uranus, Geea, Zeus trebuie să recunoască şi necesitatea de a aduce ofrandă lui Cronos (revista „Poezia” – Mama Geea).
N-am să spun mare lucru despre poezia publicată în „Oglinda Literară”, pentru că dacă n-ar fi fost valoroasă, nu apărea în revista noastră. Am să menţionez poezia Eminescu publicată în revista „Caiete Silvane”, unde Daniel Mureşan calchiază părţi din statura genialităţii poetului naţional. Dar poetul este şi străbătut de un fior creator, cu importante izvodiri sociale, unde se declară făţiş alături de oropsiţii lumii mai mult sau mai puţin democratice (Măreţie şi micime, Giuvaerul, Mirosul puterii, Fără speranţă etc.).
De aceea, cred că rostirea târzie a lui Daniel Mureşan este importantă şi sub aspectul naşterii poetului ca misionar al unor vremuri trăite în mod nemijlocit. În volumul de faţă avem de fapt mai multe teme, poetul urmărind în primul rând înmănuncherea poeziilor în reviste de specialitate, la care a adăugat şi o seamă de inedite, pentru delectarea unor cititori cu o voinţă fragilizată de acest început de mileniu.

* Prefaţă la volumul lui Daniel Mureșan, Firea lumii (poeme), apărut la Editura Caiete Silvane, Zalău, 2017.

Autor: Gheorghe Andrei Neagu