Aboneaza-te la newsletter



Contact

Zalău, Piaţa 1 Decembrie 1918, nr. 11, Sălaj, România

0260/612870

0260/612870



Primăvara Poeziei XVII A Költészet Tavasza (2)

Primăvara Poeziei XVII A Költészet Tavasza (2)

Iunie 2017

 


Baka 
Györgyi

Hangod áthullámzik

hangod áthullámzik
tüdőm rebbenő rózsái közt
elönt eláraszt édes vizű
patakocskákat, tüzes 
folyókat eredeztet
átjárja vérem zsigereim
a nőiség öbléig hatol
a kezdetig ott örvénylő
spirálba fordul elsodorja 
a megtapadt árnyakat
vidám dobolásba 
kezd csontjaimon
hajlít, rügyeztet
hozza ismeretlen illataid
fölemelkedő lecsapó
lombok verdesése ereimben
kibomló ruhám alatt
bőröm holdja lángol
testem fölissza rezgéseid
lágyul, olvad az anyag
sötét bársonya áttetsző
tengerszínre vált
bennem és benned
ugyanaz a tenyérnyi
szó lobbantja fel
a sejtjeinkben hasadozó
kivirágzó napfölkeltét


Vocea ta unduie

vocea ta unduie
prin trandafirii plămânilor mei
râuri cu apă dulce, fluvii în flăcări
izvorăsc 
trece prin sângele, prin viscere
pătrunde până în centrul feminităţii mele
până la origo
acolo se transformă într-un
vârtej spiralat duce
cu sine umbrele lipite
de mine începe să
facă tam-tam pe oasele mele
mă îndoaie, mă mugureşte
îmi aduce miresmele tale
necunoscute 
frunzişul se urcă şi coboară
se scutură în vene
sub haina mea ce se deschide
luna pielii mele se aprinde
corpul meu bea din trepidaţiile tale
materia se-nmoaie, se topeşte
catifeaua întunecată se schimbă în
culoarea străvezie a mării
în mine şi în tine
acelaşi cuvânt de-o palmă
aprinde zorii care se rup 
înfloresc în celulele noastre

Demény Péter fordítása/traducere

 


Devecseri 
Zoltán

Szerelemről egy régi füzetből

I.
Násztánc húsz évesen
Egy megénekelt nagy fa körül
táncolsz, táncolsz,
tenyeremen táncolsz,
szőke hajad felhőt söpör,
tűz világlik a fű közül: 
ködszoknyádat fölemelem,
parazsosodnak combjaid,
esőt űznek, rügyet nyitnak,
taszítanak, visszahúznak,
öled eleven asszony-mágnes…
Táncolsz, táncolsz,
tanácstalan kezeimet
ködfodraid elbújtatják - -

II.
Menyasszonytánc után
(avagy: intelem kezdő vétkeseknek)
Alagútlakók, előbújni!
Névsorolvasást tart a fény.
Ha bűnhődnötök kell, a látást
nemcsak szemetek szenvedi:
teljes élet követel szállást,
elő hát, magatok elől rejtezkedők!
A csókot tudjátok ti már,
kezetek ha tevésre mozdul,
érzitek a gondolat ívelését;
fényévek mérnek ölelést,
ne rőf feküdjön szerelmetekre:
fillérre számolt számítások
ne szakítsák a nászi ágyat !


Despre dragoste. Dintr-un vechi caiet

I.
Dansul dragostei la douăzeci de ani
Dansezi în jurul unui copac
mare dintr-o cântare,
dansezi în palma mea,
părul tău blond mătură norii,
din iarbă se-nalţă flăcări:
îţi ridic fusta de ceaţă,
coapsele-ţi sunt pline de jăratec,
alung ploaia, înmuguresc,
mă împing, mă trag înapoi,
poala-ţi e ca un magnet viu de femeie…
Dansezi, dansezi,
mâinile mele neîndemânatice
le ascund valurile ceţii tale ---

II.
După dansul mirilor
(sau învăţături vinovaţilor începători)
Un pas în faţă, locuitorii tunelelor!
Lumina face apel nominal.
Dacă trebuie să vă luaţi pedeapsa, privirea
nu doar ochii voştri o suferă:
o viaţă întreagă doreşte cazare,
un pas în faţă dar, cei ce vă ascundeţi de voi înşivă!
Sărutarea o cunoaşteţi deja,
mâinile voastre aventuroase 
simt arcul gândurilor;
ani-lumină măsoară îmbrăţişarea,
dragostea voastră să nu fie măsurată de
măsurători triviali:
numărând în bănuţi
nu rupeţi patul conjugal!

Demény Péter fordítása/traducere

 

 

Andrei 
Dósa 

nada surf

tu aduci veştile de-afară
într-o ţară străină ai stat cu fete care au mâncat 
doar nutella pe pâine timp de o lună
de frică să nu rămână fără bani
ai ajutat o pocăită să-şi îngroape
statuetele budiste 
ai cunoscut oameni care se certau des
şi de fiecare dată când se împăcau se descotoroseau de 
animalele de casă cumpărate în delir 
atrăgând astfel furia celor de la protecţia animalelor

ţi se întâmplă mai multe lucruri decât
unui scriitor beatnik îmi imaginez că porţi mantale de ploaie
eu mă cert toată ziua cu uşile din casă
ele scârţâie iiii
eu le răspund îîîîî


semmi szörf

kinti híreket hozol
egy idegen országban éltél olyan lányokkal
akik egy hónapon keresztül csak nutellás  kenyeret ettek
nehogy pénz nélkül maradjanak
segítettél egy megtérőnek
buddha-szobrait elásni
ismertél embereket akik gyakran veszekedtek
és valahányszor kibékültek túladtak 
házi állataikon, amiket delíriumban vettek
magukra vonva így az állatvédők haragját

sokkal több dolog történik veled mint
egy beat íróval elképzelem, hogy esőkabátokat hordasz
én egész nap az ajtókkal veszekszem otthon
ők csikorognak iiii
én kontrázok îîîîî

Traducere de/fordította Halmosi Sándor 

 

 

FEKETE 
VINCE

Advent
 
Ülnek a taxiban, és gurulnak végig a félig
     befagyott tó mellett, körben azokkal a
sziporkázó, téli fényekkel, és megérkeznek 
     a házuk elé, fizetnek, majd elgyalogolnak
a szomszédos üzletbe néhány apróságot
     még megvásárolni, visszafelé jövet aztán
otthagyják – a mobilőrök  mellett, a kapun
     olyan magától értetődően  és olyan lazán
lépve be együtt, mintha a világ legtermészetesebb
     dolga volna – a lépcsőház előterében, egy
bicikli kosarában, a kis szatyorban az üzletben
     vásárolt apróságokat, a vacsora kellékeit,
és nekivágnak az éjszakának, csupán egy
     séta erejéig még, a tó partján csúszkálva, kézen
fogva, mialatt valami szédületes körözésben
     forognak körülöttük, mintha csak körhintán 
ülnének, a fák, a fények, a nagyvárosi éjszaka
     villódzó fényei, az autók lámpái, majd a
hidegtől és a boldogságtól kipirultan leintenek
     az út szélén, szinte egy óra sétálás után
megint egy taxit, perceken belül bekanyarodnak
     az utcába, ahol vár rájuk már az a lakás, és az
a bicikli, a kosarában az ott hagyott dolgaikkal…
 
És vár rájuk, és előttük van még  az egész
     éjszaka, valami erőssel, palack vörösborral, és
gyertyafénnyel, adventi,  pislákoló fényességgel,
     kintről, a nappali ablakán jobbról és balról
beszüremkedő sárgás lámpafényekkel, és az egyik
     percről a másikra elővarázsolt vacsorával abban
a szinte végtelenített, összehangolt pillanatban,
     amikor azt érzi, hogy nekik valahol, valamikor,
talán egy másik életükben találkozniuk még
     megadatott, két emberi test, két didergő lélek, 
adventi várakozás, új évezred, adventi fények…
 

Advent

Stau în taxi şi alunecă de-a lungul lacului
     pe jumătate îngheţat, de jur-împrejur
cu lumini hibernale, sclipitoare, şi-ajung
     în faţa casei lor, plătesc, apoi se duc pe jos
la magazinul învecinat ca să mai cumpere
     câteva mărunţişuri, apoi, la întoarcere
le lasă acolo – lângă paznicii automobilelor,
     intrând împreună pe poartă atât de relaxaţi
şi de la sine înţeles de parcă ar fi lucrul
     cel mai firesc din lume – în holul casei scării,
în coşul unei biciclete, într-o pungă mică,
     mărunţişurile cumpărate din magazin, ingrediente
pentru cină, şi ies în noapte, pentru încă
     o mică plimbare, dându-se pe gheaţa lacului,
mână-n mână, în timp ce-n preajma lor se rotesc
     în cercuri ameţitoare, de parc-ar fi într-un carusel,
pomii, luminile, sclipirile intermitente ale nopţii
     municipale, farurile maşinilor, apoi, îmbujoraţi
de frig şi fericire, după o oră de plimbare, opresc
     la marginea drumului încă un taxi, în câteva clipe
virează pe strada în care deja îi aşteaptă locuinţa aceea
     şi bicicleta, cu lucrurile lăsate în coşul ei...

Şi-i aşteaptă, şi o au încă în faţa lor, toată
     noaptea, cu ceva tărie, o butelie de vin roşu şi
lumina lumânărilor, pâlpâitoarea sclipire de advent,
    cu luminile galbene ale lampadarelor prelinse 
de afară prin ferestrele din stânga şi dreapta salonului
     şi cu cina încropită într-o clipă, ca prin vrajă, 
în clipita aceea aproape eternizată, armonizată,
     când simte că ei undeva, cândva, poate
într-o altă viaţă, încă li-e dat să se-ntâlnească,
     două trupuri omeneşti, două suflete rebegite,
aşteptare de advent, un nou mileniu, lumini de-advent... 

Kocsis Francisko fordítása/traducere

 

Halmosi 
Sándor 

A belső arab

Amikor kreatív vagy,
Ha áramlik a flow,
A csí:
Nő benned a szexus, 
A halálvágy
És az élet féltése,
Mi sem lenne hát kézenfekvőbb annál,
Mint hogy a költő a kávéházból hazatérve
Mesél két gyermekének,
Lefekteti őket
És utána az asszonyt,
Tiszta udvar,
Rendes ház,
Ilyen egyszerű lenne?
Ha ilyen egyszerű lenne,
Krakkóban élnék Agnieskával,
Aki zongorista,
Vagy csellista,
Vagy Marikával,
Ki jól főz, vasal,
Türelmes és megértő,
Odaadó és kacér,
Fiatal, dögös,
Szeret kirándulni,
Matyó a hálóinge,
És itt lakik,
Rám vár
A Kárpátok medencéjében,
A bronzkor óta,
Legbelül.


Arabul lăuntric

Când eşti creativ,
Dacă ai flow,
Ai chi:
Creşte în tine sexus,
Dorinţa de moarte
Şi preţuirea vieţii,
Ce-ar putea fi mai plauzibil,
La întoarcerea de la cafenea, poetul  
Le povesteşte celor doi copii,
Îi culcă
Şi apoi îşi culcă femeia,
Curăţenie în ogradă,
Cea mai frumoasă găteală,
Să fie atât de simplu?
Dacă ar fi atât de simplu,
Aş trăi în Cracovia cu Agnieska,
Care e pianistă
Sau violoncelistă
Sau cu Marika
Care găteşte bine, calcă,
E răbdătoare şi înţelegătoare
Devotată şi înţelegătoare,
Tânără şi provocatoare,
Îi place să călătorească,
Are pijamale cu motive tradiţionale
Şi trăieşte aici
Mă aşteaptă
În bazinul Carpatin
Încă din epoca de bronz
În adâncuri.

Dósa Andrei fordítása/traducere

 

 

DANIEL 
HOBLEA

Rugul nevăzut

Voi da foc tuturor cărţilor din lume, iubito
îngerii ce-mi zburătăcesc prin suflet
vor cerşi pe la colţuri de stradă cenuşa lor
(un tablou cu subiect incert numit „viaţă”
mă va privi prin ochii tăi, Mirador)
unde să mă ascund de tine, Sintaxă
zeiţă crudă şi nesăţioasă ce-mi bei sângele
aşa cum numai moartea mi-l va bea
cu ce să te-nduplec bacantă nemiloasă?
(cuvintele nu-mi ajung să-ţi potolesc
setea din nenumăratele-ţi pântece
de care se-ngrozesc şi-a zeilor cântece!)

spre ce zări să mă-ndrept
să nu-ţi mai simt vraja în piept?
(tăcerea însăşi e numai o stea
ascunsă adânc în inima ta)
pe cine să invoc şi la ce altare
scăpat să mă aflu de sumbra-ţi chemare?

Voi da foc tuturor cărţilor din lume, iubito
Sintaxa (chiar ea, marea inchizitoare!)
mi se va gudura la picioare 
şi-mi va cere iertare.


A láthatatlan máglya

A világ összes könyvét el fogom égetni, kedves
az angyalok, kik a lelkemben verdesnek
az utcasarkokon koldulják majd a hamujukat
(szemeidből, Mirador, majd egy festmény
figyel, tárgya bizonytalan, mint az élet)

hova bújjak előled, Sintaxis istennő
te vad, te véremet ivó, telhetetlen
mint csak a halál issza, kegyetlen
bacchánsnő, te, mivel engeszteljelek?
(a szavak úgyem csillapítják
számtalan méhed szomját
melyektől az istenek dalai is elborzadnak!)

hova forduljak, hogy ne érezzem
többet mellkasomban varázsod?
 (a hallgatás egy csillag csupán
megbújva szívedben, mélyen)
kit idézzek meg, és milyen oltárokon
hogy megmeneküljek komor hívásodtól?

A világ összes könyvét el fogom égetni, kedves
a Sintaxis (éppen ő, a nagy inkvizítornő!)
végül úgyis ide sündörög majd
bocsánatért, farkcsóválva.

Traducere de/fordította Halmosi Sándor

 

KISS 
LEHEL 

Akhtamari hattyúk

Mécsvilága régi éjszakáknak
nem kísérti, nem csábítja már
– szemlehunyva, szárnyat szárnyba öltve
úszik egyre két öreg madár.

Voltak egykor szép hercegkisasszony
s gerlehangú, víg szegénylegény,
csillagnéző elrepülni-vágyás
odabenn, a csókok szigetén.

Rőt világa újabb hajnaloknak
nem rebbenti, nem riasztja már
– hangtalanul, nyakat nyakba fonva
úszik egyre két öreg madár.


Lebedele de pe insula Akdamar

Lumina de candelă a vechilor nopţi
nu-l mai ispiteşte, nu-l mai seduce
– cu ochii închişi, aripă cuprinsă-n aripă,
înoată mereu două păsări bătrâne.
Au fost cândva frumoasa prinţesă
şi băiatul sărac şi vesel cu voce de turturea,
un dor de zbor şi de stele
acolo în interior, pe insula sărutului.

Lumina roşiatică a noilor zori
nu-i face să tresară, nu-i sperie
– fără un sunet, cu gâturi împletite 
înoată mereu două păsări bătrâne.

Dósa Andrei fordítása/traducere

 

(Din antologia bilingvă Primăvara poeziei - XVII - A Költészet Tavasza, apărută la Editura Caiete Silvane, cu ocazia Festivalului internațional „Primăvara Poeziei”, ediția a XVII-a, Zalău, 4-6 mai 2017).